ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1091/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 190/CA

din 27 octombrie 2008, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 484/2005 privind

unele măsuri de informare a consumatorilor de către agenții economici care

desfășoară activități de schimb valutar, emis de președintele Autorității

Naționale pentru Protecția Consumatorilor (denumită în continuare A.N.P.C.),

excepție invocată de SC O. SRL Sibiu în cauza ce formează dosarului nr. 15322/2006

al Judecătoriei Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că ordinul a fost

emis în temeiul art. 1 și art. 8 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția

consumatorilor, cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000, fiind detaliate

soluții cuprinse în ordonanță referitoare la obligația agenților economici de

informare a consumatorilor cu privire la nivelul cursurilor valutare prin toate

elementele de identificare și caracterizare a serviciilor oferite.

A mai reținut instanța că ordinul nu reglementează contravenții,

acestea fiind stabilite prin O.G. nr. 21/1992, în condițiile în care ordinul

doar detaliază obligația agenților economici care desfășoară activități de

schimb valutare, atât pentru operațiunile de vânzare, cât și pentru

operațiunile de cumpărare de valută, prin afișare la loc vizibil, atât în

interiorul, cât și în exteriorul casei de schimb valutar, fără a fi stabilite

sancțiuni contravenționale.

Împotriva sentinței civile nr. 190/CA din 27 octombrie 2008 a Curții de

Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs

reclamanta SC O. SRL Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs, se susține că instanța de fond a dat o

interpretare greșită legii prin soluția pronunțată, în condițiile în care din

analiza dispozițiilor imperative ale ordinului contestat, prin raportare la

norma cadru din O.G. nr. 21/1992, rezultă clar intenția de a se institui norme

a căror nerespectare să poată fi sancționată contravențional, așa cum s-a

întâmplat în situația ce formează obiectul acțiunii în fond, când societatea a

fost sancționată contravențional pentru nerespectarea prevederilor Ordinului nr.

484/2005 al președintelui A.N.P.C.

Se susține că modalitatea de sancționare a agenților economici prin

indicarea ca temei a prevederilor O.G. nr. 21/1992 este doar aparent legală,

întrucât, în realitate, ordinul contestat pe calea excepției de nelegalitate dă

posibilitatea inspectorilor din cadrul A.N.P.C. să sancționeze faptele contrare

ordinului prin referire la norma în temeiul căreia a fost emis ordinul.

Totodată, recurenta-reclamantă susține că ordinul a fost emis cu

încălcarea dispozițiilor art. 15 și ale art. 48 din Legea nr. 24/2000 și că

actul contestat nu conține doar o detaliere a obligației de informare consacrată

expres prin art. 7 lit. c) din O.G.nr. 21/1992, ci lărgește cadrul

contravențional instituit prin actul normativ superior.

Intimatul-pârât Inspectoratul Județean pentru Protecția Consumatorilor

Iași a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca

nefondat, susținând că în mod corect și legal instanța de fond a reținut că

Ordinul președintelui A.N.P.C. nr. 484/2005 a fost emis în temeiul și cu

respectarea dispozițiilor O.G. nr. 21/1992 și ale Legii nr. 24/2000, așa cum

s-a reținut, de altfel, și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport

de dispozițiile legale aplicabile și jurisprudența în materie, Curtea îl va

respinge pentru următoarele considerente:

Ordinul președintelui A.N.P.C. nr. 484/2005, a cărui nelegalitate a

fost invocată, a fost emis în temeiul art. 1 și art. 8 din O.G. nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

în vederea stabilirii unor măsuri de informare a consumatorilor de către

agenții economici care desfășoară activități de schimb valutar.

Așa cum a reținut și instanța de fond, prin actul emis de A.N.P.C. nu

au fost stabilite noi fapte contravenționale, ci au fost stabilite modalitățile

prin care agenții economici au obligația de a informa cetățeni pentru ca

interesele acestora să nu fie prejudiciate.

Chiar dacă se susține de către recurentă că indicarea ca temei a O.G. nr.

21/1992, atunci când sunt sancționați agenții economici este numai aparent

legală, faptele ce constituie contravenții sunt stabilite în ordonanță, iar nu

în ordinul contestat.

De altfel, din simpla lectură a Ordinului președintelui A.N.P.C. nr. 484/2005

se constată, cu evidență, că acesta nu cuprinde nicio dispoziție prin care

anumite fapte să fie calificate drept contravenții ori să fie prevăzute

sancțiuni contravenționale, astfel că nu pot fi primite criticile

recurentei-reclamante sub acest aspect.

În privința motivului de recurs referitor la nelegalitatea ordinului

pentru că nu ar fi fost respectate dispozițiile art. 15 și art. 48 din Legea nr.

24/2000 se constată că și acesta este nefondat pentru că Ordinul președintelui

A.N.P.C. nr. 484/2005 a fost emis tocmai pentru informarea consumatorilor cu

privire la nivelul cursurilor valutare, astfel că nu suntem în prezența unei

greșite aplicări a normelor de tehnică legislativă.

Astfel, au fost respectate prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 24/2000,

pentru că prin ordin au fost dezvoltate ori detaliate soluții din actul de

bază, care, în speță, este O.G. nr. 21/1992, respectiv, obligația operatorilor

economici de informare a consumatorilor prin toate elementele de identificare

și caracterizare a serviciilor oferite. A fost detaliată în ordin obligația

pentru operatorii economici care realizează schimburi valutare de a afișa

cursul valutar la „loc vizibil, în interiorul cât și în exteriorul casei de

schimb valutar", dar sancțiunile pentru nerespectarea măsurilor respective

sunt stabilite prin O.G. nr. 21/1992.

La pronunțarea prezentei decizii, Curtea are în vedere și jurisprudența

sa anterioară, unitară în soluționarea excepțiilor de nelegalitate invocate cu

privire la Ordinul președintelui A.N.P.C. nr. 484/2005, reprezentată de Decizia

nr. 2410 din 27 iunie 2006, Decizia nr. 4440 din 16 noiembrie 2007, Decizia nr.

4325 din 26 noiembrie 2008, Decizia nr. 4793 din 17 decembrie 2008 și Decizia nr.

249 din 21 ianuarie 2009.

În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de

dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC O. SRL Sibiu împotriva sentinței

civile nr. 190/CA din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2009.