ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4793/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Judecătoria Iași a fost învestită la data

de 6 iulie 2006 cu soluționarea plângerii formulate de SC O.G. SRL Sibiu

împotriva procesului-verbal nr. 108/503 din 30 mai 2006 prin care a fost sancționată

cu amendă contravențională.

Prin sentința civilă nr. 13277 din 12

decembrie 2006, irevocabilă prin decizia nr. 395 din 17 aprilie 2007,

judecătoria a sesizat Curtea de Apel Iași cu soluționarea excepției invocate de

societatea comercială privind nelegalitatea Ordinului nr. 484/2005 al A.N.P.C.,

dispunând suspendarea judecării plângerii contravenționale.

Excepția de nelegalitate a fost respinsă

ca nefondată prin sentința nr. 174/CA din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut în esență că ordinul a cărui nelegalitate s-a invocat pe

cale de excepție nu contravine prevederilor O.U.G. nr. 21/1992 în executarea

căreia a fost emisă, emitentul nefăcând altceva decât să realizeze politica

guvernului în domeniul protecției consumatorilor, în limita competențelor

stabilite, detaliind, raportat la specificul activității de schimb valutar,

condițiile tehnice de realizare a obligației de informare a clienților.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamanta SC O.G. SRL Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a arătat că

modalitatea de sancționare a agenților economici prin indicarea ca temei legal

a O.U.G. nr. 21/1992 este doar aparent legală, în realitate emiterea ordinului

a dat posibilitatea inspectorilor A.N.P.C. să sancționeze faptele contrare

acestuia prin referire la norma în temeiul căreia a fost elaborat.

Reclamanta a mai invocat și încălcarea

normelor de tehnică legislativă prevăzute de art. 15 și art. 48 din Legea nr. 24/2000,

care interzic instituirea acelorași reglementări în două sau mai multe acte

normative.

Or, susține reclamanta, prin emiterea

Ordinului nr. 484/2005 s-a lărgit cadrul convențional instituit prin O.U.G. nr.

21/1992, neputându-se susține că actul emis de A.N.P.C. reprezintă doar o

detaliere a obligației de informare.

Examinând cauza în raport de motivele

invocate de reclamantă și de prevederile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ.,

Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Curtea constată că instanța de

fond a reținut în mod întemeiat că ordinul a cărui nelegalitate s-a invocat pe

cale de excepție nu contravine și nu adaugă actului normativ în executarea

căruia a fost emis, O.U.G. nr. 21/1992, prevăzând în detaliu în cuprinsul său

obligația operatorilor economici al căror obiect de activitate specific îl

reprezintă realizarea de operațiuni de schimb valutar, de informare a

consumatorilor cu privire la elementele de identificare și caracterizare a

serviciilor oferite.

Ordinul nu reglementează noi fapte

contravenționale, ci instituie măsuri obligatorii privind afișarea cursurilor

de schimb valutar în vederea respectării obligației de informare a

consumatorilor, a protejării acestora împotriva unor practici abuzive ivite în

domeniul activității de schimb valutar.

Așadar, actul administrativ nr. 484/2005

raportat la O.U.G. nr. 21/1992 în temeiul căreia a fost emis nu reprezintă

decât o reglementare specifică în scopul prevenirii și combaterii practicilor

ce dăunează intereselor economice ale consumatorilor.

Nu se poate susține că ordinul ar fi

ilegal, în condițiile în care O.U.G. nr. 21/1992 nu prevede expres modul de

afișare al prețurilor sau comisionul în cazul schimbului valutar, ci doar

obligația de informare, detaliile privind caracteristicile esențiale ale

produselor și serviciilor oferite de agenții economici care au ca obiect de

activitate realizarea de operațiuni de schimb valutar.

Nici critica privind nerespectarea

normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 nu are suport, ordinul

în litigiu fiind emis în baza și în exercitarea actului normativ de rang

superior, O.U.G. nr. 21/1992, fără a se fi dovedit că ar fi instituit alte

fapte contravenționale.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC O.G. SRL

Sibiu împotriva sentinței nr. 174/CA din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17

decembrie 2008.