ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4793/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Iași a fost învestită la data de 6 iulie 2006 cu soluționarea plângerii formulate de SC O.G. SRL Sibiu împotriva procesului-verbal nr. 108/503 din 30 mai 2006 prin care a fost sancționată cu amendă contravențională. Prin sentința civilă nr. 13277 din 12 decembrie 2006, irevocabilă prin decizia nr. 395 din 17 aprilie 2007, judecătoria a sesizat Curtea de Apel Iași cu soluționarea excepției invocate de societatea comercială privind nelegalitatea Ordinului nr. 484/2005 al A.N.P.C., dispunând suspendarea judecării plângerii contravenționale. Excepția de nelegalitate a fost respinsă ca nefondată prin sentința nr. 174/CA din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că ordinul a cărui nelegalitate s-a invocat pe cale de excepție nu contravine prevederilor O.U.G. nr. 21/1992 în executarea căreia a fost emisă, emitentul nefăcând altceva decât să realizeze politica guvernului în domeniul protecției consumatorilor, în limita competențelor stabilite, detaliind, raportat la specificul activității de schimb valutar, condițiile tehnice de realizare a obligației de informare a clienților. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC O.G. SRL Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a arătat că modalitatea de sancționare a agenților economici prin indicarea ca temei legal a O.U.G.

nr. 21/1992 este doar aparent legală, în realitate emiterea ordinului a dat posibilitatea inspectorilor A.N.P.C. să sancționeze faptele contrare acestuia prin referire la norma în temeiul căreia a fost elaborat. Reclamanta a mai invocat și încălcarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de art. 15 și art. 48 din Legea nr. 24/2000, care interzic instituirea acelorași reglementări în două sau mai multe acte normative. Or, susține reclamanta, prin emiterea Ordinului nr. 484/2005 s-a lărgit cadrul convențional instituit prin O.U.G. nr. 21/1992, neputându-se susține că actul emis de A.N.P.C. reprezintă doar o detaliere a obligației de informare. Examinând cauza în raport de motivele invocate de reclamantă și de prevederile art. 304 și art. 304/1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod întemeiat că ordinul a cărui nelegalitate s-a invocat pe cale de excepție nu contravine și nu adaugă actului normativ în executarea căruia a fost emis, O.U.G. nr. 21/1992, prevăzând în detaliu în cuprinsul său obligația operatorilor economici al căror obiect de activitate specific îl reprezintă realizarea de operațiuni de schimb valutar, de informare a consumatorilor cu privire la elementele de identificare și caracterizare a serviciilor oferite. Ordinul nu reglementează noi fapte contravenționale, ci instituie măsuri obligatorii privind afișarea cursurilor de schimb valutar în vederea respectării obligației de informare a consumatorilor, a protejării acestora împotriva unor practici abuzive ivite în domeniul activității de schimb valutar.

Așadar, actul administrativ nr. 484/2005 raportat la O.U.G. nr. 21/1992 în temeiul căreia a fost emis nu reprezintă decât o reglementare specifică în scopul prevenirii și combaterii practicilor ce dăunează intereselor economice ale consumatorilor. Nu se poate susține că ordinul ar fi ilegal, în condițiile în care O.U.G. nr. 21/1992 nu prevede expres modul de afișare al prețurilor sau comisionul în cazul schimbului valutar, ci doar obligația de informare, detaliile privind caracteristicile esențiale ale produselor și serviciilor oferite de agenții economici care au ca obiect de activitate realizarea de operațiuni de schimb valutar. Nici critica privind nerespectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 nu are suport, ordinul în litigiu fiind emis în baza și în exercitarea actului normativ de rang superior, O.U.G.

nr. 21/1992, fără a se fi dovedit că ar fi instituit alte fapte contravenționale. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.G. SRL Sibiu împotriva sentinței nr. 174/CA din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2008.