ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 11/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin procesul verbal din 23 iunie 2006 încheiat de OJ.P.C. Iași, agentul economic SC O.G. SRL Sibiu a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor Ordinului nr. 484/2005, coroborate cu dispozițiile O.G. nr. 21/1992, plângerea formulată de acesta împotriva procesului verbal menționat făcând obiectul Dosarului nr. 15328/2006 al Judecătoriei Iași. În cauza menționată, petenta SC O.G. SRL Sibiu a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 484/2005, emis de A.N.P.C., considerând că prin acesta au fost stabilite fapte contravenționale, ca urmare a trimiterilor făcute la O.G. nr. 21/1992. Prin încheierea din 24 noiembrie 2006, Judecătoria i ași a sesizat Curtea de Apel Iași, cu soluționarea excepției de nelegalitate ridicată de petentă, fiind înregistrată sub nr. 348/45/2007.

Prin sentința nr. 158/ CA din 22 septembrie 2008, Curtea de Apel Iași - s ecția contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 484 din 11 octombrie 2005 emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din examinarea Ordinului nr. 484 din 11 octombrie 2005 emis A.N.P.C., publicat în M. Of.

al României, Partea I-a, nr. 923 din 17 octombrie 2005, rezultă că acesta a avut în vedere „creșterea numărului de reclamații privind activitatea agenților economici care desfășoară activități de schimb valutar, prin art. 1 instituindu-se obligația, pentru agenții economici care desfășoară activități de schimb valutar „de a-i informa pe consumatori asupra cursurilor de schimb valutar, atât pentru operațiunile de vânzare, cât și pentru operațiunile de cumpărare de valută, prin afișarea la loc vizibil, atât în interiorul cât și în exteriorul casei de schimb valutar". A mai reținut Curtea de Apel Iași că excepția de nelegalitate vizează Ordinul nr. 484/2005, în ansamblul său, autorul excepției precizând că „..deși după o primă lectură a ordinului nu se poate concluziona că prin emiterea acestuia s-a urmărit instituirea de noi fapte contravenționale, peste cadrul reglementat de O.G.

nr. 21/1992 (în executarea căreia a fost emis), practica instanțelor de judecată a statuat că un agent economic poate fi sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 1, art. 2 și art. 3 din Ordinul nr. 484/2005". A constatat prima instanță că atât din preambulul actului contestat cât și din cuprinsul reglementării, materializată în articolele numerotate de la 1 la 6, rezultă tară echivoc că dispoziția normativă se referă exclusiv la obligația agenților economici de a-i informa pe consumatori asupra serviciilor - activității de schimb valutar - desfășurate, nici unul din termenii folosiți nesugerând că emitentul ordinului a urmărit ca, în cazul încălcării obligațiilor stabilite, acestea să fie considerate contravenții și sancționate ca atare.

S-a mai reținut că din ansamblul reglementării rezultă că emitentul ordinului nu a făcut altceva decât să stabilească, în mod uniform, pentru toți agenții economici ce desfășoară activități de schimb valutar, modalitățile prin care să se asigure obligația de informare a consumatorilor, fixându-se locul afișării, forma anunțului și condițiile de accesibilitate pe care acesta trebuie să le îndeplinească. De asemenea, s-a apreciat de către instanță că obligația de informare, la care se face referire în Ordinul nr. 484/2005, este consacrată în mod expres prin art. 7 lit. c) din O.G.

nr. 21/1992, care instituie, pentru prestatorii de servicii - categorie din care face parte și autoarea excepției - obligația „să presteze numai servicii care nu afectează viata, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora". Neafișarea informațiilor menționate la alin. 1 al art. 2 din Ordinul nr. 484/2005 „în mod vizibil și într-o formă neechivocă, ușor de citit", constituie un atentat la dreptul consumatorilor și un factor potențial păgubitor al intereselor legitime ale acestora, inclusiv în plan material, conduită sancționată prin art. 50 (fost art. 46) din O.G. nr. 21/1992, republicată și actualizată, ca fiind contravenție. A concluzionat Curtea de Apel Iași în sensul că, prin ordinul contestat, emitentul acestuia nu a făcut altceva decât să realizeze politica Guvernului în domeniul protecției consumatorilor, în limita competențelor stabilite în condițiile art. 28 din O.G.

nr. 21/1992, republicată, detaliind, raportat la specificul activității de schimb valutar, condițiile tehnice de realizare a obligației fundamentale a oricărui agent economic de a-și informa clienții, fără ca în acest fel să denatureze sau să completeze cadru normativ stabilit prin O.G. nr. 21/1992. î mpotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC O.G. SRL Sibiu, criticând-o ca nelegală, întrucât instanța fondului a pronunțat-o cu greșita aplicare a legii. S-a menționat în recurs că Ordinul nr. 484/2005 nu reprezintă doar o detaliere a obligației de informare consacrată prin art. 7 din O.G. nr. 21/1992, întrucât prin emiterea acestuia s-a lărgit de fapt cadrul contravențional instituit prin actul normativ superior.

Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Recurenta a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 484/2005, emis de A.N.P.C. considerând că prin acesta au fost stabilite fapte contravenționale, ca urmare a trimiterilor făcute la O.G. nr. 21/1992. Din lecturarea ordinului în litigiu, este de necontestat că prin emiterea lui nu s-a urmărit instituirea de fapte noi contravenționale peste cadrul reglementat de actul normativ superior, ci s-a făcut doar o detaliere a obligațiilor de informare consacrată prin O.G. nr. 21/1992, prin art. 1 consacrându-se obligația de a-i informa pe consumatori asupra cursurilor valutare atât pentru operațiunile de vânzare cât și pentru cele de cumpărare, prin afișare la loc vizibil, atât în interiorul cât și în exteriorul casei de schimb valutar.

De necontestat este faptul că prin această dispoziție emitentul actului s-a referit doar la obligația agenților economici de a-i informa pe consumatori asupra serviciilor, fără ca prin acest ordin să se urmărească că în situația încălcării obligațiilor stabilite, acestea să fie considerate contravenții și sancționate ca atare. Obligația la care face referire Ordinul nr. 484/2005 este consacrată prin art. 7 al O.G. nr. 21/1992 și prin urmare prin actul dedus judecății nu s-a extins cadrul normativ care reprimă fapte antisociale. Prin urmare emitentul acestui ordin nu a făcut decât să realizeze politica Guvernului în domeniul protecției consumatorilor, fără a completa cadrul normativ al O.G. nr. 21/1992, în limita competențelor stabilită de art. 28 din O.G.

nr. 21/1992. Față de aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în mod legal prin sentința atacată, Curtea de Apel a respins excepția de nelegalitate invocată în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește Ordinul nr. 484/2005. Așa fiind se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC O.G. SRL Sibiu conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.G. SRL Sibiu împotriva sentinței nr. 158/ CA din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 ianuarie 2009.