ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1762/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 276 din 19 mai 2010 a

Curții de Apel Timișoara a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de

reclamanta S.C. C.S.V. N. S.R.L. Timișoara în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor având ca obiect anularea

parțială a Ordinului Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr.

632/2009 (art. 6).

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că:

Prin întâmpinare

Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor a precizat că prin

Ordinul nr. 632/2009 s-a dorit o îmbunătățire atât a activității operatorului

economic, în sensul efectuării cu maxim de transparență a operațiunilor

financiare, dar și o protejare mai riguroasă a intereselor consumatorilor, în

calitatea lor de clienți ai acestora.

În conformitate cu

prevederile art. 6 din Ordinul Autorității Naționale pentru Protecția

Consumatorilor București nr. 632/2009 „Consumatorii trebuie să fie informați în

mod corect, complet și precis asupra cursurilor de schimb valutar; Operatorii

economici care desfășoară activități de schimb valutar sunt obligați să

informeze consumatorul în scris, înainte de operațiunea efectivă de schimb

valutar, asupra cursului practicat și asupra sumei ce urmează a fi înmânată

consumatorului, prin completarea unui formular de acceptare a tranzacției, ce

va fi semnat de ambele părți, astfel încât consumatorul să aibă posibilitatea

de a face o alegere rațională. Operatorul economic trebuie să facă dovada că a

informat în scris consumatorul înainte de efectuarea tranzacției; Formularul de

acceptare a tranzacției va fi întocmit atât în limba română, cât și în limba

engleză, în două exemplare, un exemplar pentru consumator, iar celălalt pentru

operatorul economic; Formularul de acceptare a tranzacției este pus la

dispoziția consumatorului de către operatorul economic, înainte de efectuarea

tranzacției; Formularul trebuie să fie scris pe o pagină format A4, vizibil și

lizibil, iar literele și cifrele să aibă mărimea Times New Roman, 12, negru pe

fond alb, și va cuprinde obligatoriu elementele prevăzute în anexa nr. 3, care

face parte integrantă din prezentul ordin; Consumatorul, după ce verifică dacă

formularul este completat în mod corect, îl semnează, păstrând totodată un

exemplar al acestuia”.

Reclamanta a susținut

că dispozițiile mai sus-menționate contravin prevederilor art. 9 din Legea nr.

21/1996 conform cărora „Sunt interzise orice acțiuni ale organelor

administrației publice centrale sau locale, având ca obiect sau putând avea ca

efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței, în special: a) să

ia decizii care limitează libertatea comerțului sau autonomia agenților

economici, ce se exercită cu respectarea reglementărilor legale; b) să

stabilească condiții discriminatorii pentru activitatea agenților economici”.

În acest sens,

reclamanta a precizat că orice operator economic care efectuează operațiuni de

schimb valutar poate deține și aparate de schimb valutar în care se introduc

bancnotele, se efectuează schimbul valutar și se eliberează doar un bon cu suma

predată și primită, nefiind necesar din punct de vedere al reclamantei

legitimarea clientului și formularul de atestare al tranzacției. S-a criticat

totodată articolul a cărui anulare se solicită prin aceea că prin formalitățile

instituite se prelungește foarte mult operațiunea de schimb valutar, ceea ce

reprezintă o măsură discriminatorie.

Curtea a observat că

dispozițiile cuprinse în art. 6 din Ordinul Autorității Naționale pentru

Protecția Consumatorilor București nr. 632/2009 sunt de natură a asigura o

protecție sporită clienților, impunând modalitățile de informare corectă,

completă și precisă a consumatorilor, ceea ce corespunde întocmai prevederilor

art. 14, respectiv 20 din O.G. nr. 21/1992.

În legătură cu

susținerea reclamantei în sensul că procedura astfel instituită de art. 6 este

mult mai complicată, generând nemulțumiri în rândul clienților, instanța de

fond a constatat că aceasta nu este de natură să demonstreze nelegalitatea

dispozițiilor mai sus-menționate și nici că prin art. 6 din ordinul atacat s-ar

limita în vreun fel libertatea comerțului sau autonomia agenților economici.

De asemenea, în ceea

ce privește afirmația reclamantei că prin dispozițiile atacate se stabilesc

condiții discriminatorii pentru activitatea agenților economici, instanța a

constatat că Ordinul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor

București nr. 632/2009 se aplică tuturor operatorilor ce desfășoară activități

de schimb valutar, inclusiv instituțiilor financiar bancare.

Prin modalitățile de

informare reglementate de art. 6 s-a urmărit o îmbunătățire a activității

operatorului economic în sensul de a asigura transparența operațiunilor

financiare, precum și informarea mai corectă a consumatorilor de către

operatorii care desfășoară activități de schimb valutar.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. C.S.V. N. S.R.L. Timișoara.

Invocând dispozițiile

art. 299 - 316 C. proc. civ., recurenta a apreciat că prima instanță a

pronunțat o hotărâre nelegală, preluând practic apărările nefondate ale

intimatei-pârâte, neobservând că textul normativ criticat este nelegal deoarece

încalcă principiile C. com. privind celeritatea actelor de comerț precum și

dispozițiile art. 9 (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996. Recurenta a subliniat că

autoritățile statului nu au dreptul de a emite acte prin care libertatea

comerțului să fie îngrădită sau prin care să fie denaturată concurența liberă

pe piață între agenții economici, precum și că, fără a se opune drepturilor

consumatorilor de a fi informați corect și complet, prin obligarea la emiterea

a trei înscrisuri pentru aceeași operațiune comercială se îngreunează

activitatea societății comerciale.

Intimata Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor a arătat prin întâmpinare că sentința

recurată este temeinică și legală, fiind evident că dispoziția legală criticată

are rolul de a impune modalitatea de informare corectă, completă și precisă a

consumatorilor, Ordinul nr. 632/2009 aplicându-se, de altfel, tuturor

operatorilor care desfășoară activități de schimb valutar, inclusiv

instituțiilor financiar-bancare, singura excepție fiind aceea de afișare la

exterior.

Examinând cauza în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., în condițiile în care prin cererea

de recurs nu s-au adus critici concrete soluției adoptate de instanța de fond,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru

casarea/modificarea sentinței atacate.

Conținutul art. 6 din

Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor privind

unele măsuri de informare a consumatorilor de către operatorii economici care

desfășoară activități de schimb valutar nr. 632/2009 (publicat în M. Of. nr.

886/17.12.2009) a fost redat în expunerea rezumativă a considerentelor

sentinței aflate în control judiciar, iar în verificarea legalității acestei

norme judecătorul fondului a avut în vedere atât prevederile art. 9 din Legea

nr. 21/1996 considerate a fi încălcate conform acțiunii formulate de reclamant,

cât și celelalte susțineri ale acesteia precum și apărările formulate de pârâta

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

Cu ocazia evaluării

textului criticat, în mod corect s-a stabilit că scopul autorității pârâte este

acela de a asigura o protecție sporită clienților prin impunerea modalităților

de informare corectă, completă și precisă a consumatorilor, în sensul

prevederilor O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor cu modificările

ulterioare, nefiind vorba de limitarea libertății comerțului sau a autonomiei

agenților economici așa cum interzice art. 9 din Legea concurenței nr. 21/1996.

Instanța de fond a

răspuns în motivarea concluziei că acțiunea este neîntemeiată și argumentului

unei eventuale discriminării a agenților economici invocat de reclamantă,

arătând că Ordinul în discuție – mai exact art. 6 ce a fost contestat – se

aplică tuturor operatorilor ce desfășoară activități de schimb valutar.

În același context,

apar ca pertinente apărările intimatei-pârâte care a explicat emiterea

Ordinului nr. 632/2009 prin necesitatea efectuării cu maxim de transparență a

operațiunilor financiare și a protejării mai riguroase a intereselor

consumatorilor în calitatea lor de clienți ai operatorilor economici ce

desfășoară activități de schimb valutar.

Reținându-se că

sentința recurată este legală și temeinică, văzând și dispozițiile art. 312 (1)

C. proc. civ. și art. 20 (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de S.C. C.S.V. N. S.R.L. Timișoara împotriva Sentinței nr. 276 din 19

mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 martie 2011.