ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1762/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 276 din 19 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S.C. C.S.V. N. S.R.L. Timișoara în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor având ca obiect anularea parțială a Ordinului Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr. 632/2009 (art. 6). Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că: Prin întâmpinare Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor a precizat că prin Ordinul nr. 632/2009 s-a dorit o îmbunătățire atât a activității operatorului economic, în sensul efectuării cu maxim de transparență a operațiunilor financiare, dar și o protejare mai riguroasă a intereselor consumatorilor, în calitatea lor de clienți ai acestora.

În conformitate cu prevederile art. 6 din Ordinul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor București nr. 632/2009 „Consumatorii trebuie să fie informați în mod corect, complet și precis asupra cursurilor de schimb valutar; Operatorii economici care desfășoară activități de schimb valutar sunt obligați să informeze consumatorul în scris, înainte de operațiunea efectivă de schimb valutar, asupra cursului practicat și asupra sumei ce urmează a fi înmânată consumatorului, prin completarea unui formular de acceptare a tranzacției, ce va fi semnat de ambele părți, astfel încât consumatorul să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională.

Operatorul economic trebuie să facă dovada că a informat în scris consumatorul înainte de efectuarea tranzacției; Formularul de acceptare a tranzacției va fi întocmit atât în limba română, cât și în limba engleză, în două exemplare, un exemplar pentru consumator, iar celălalt pentru operatorul economic; Formularul de acceptare a tranzacției este pus la dispoziția consumatorului de către operatorul economic, înainte de efectuarea tranzacției; Formularul trebuie să fie scris pe o pagină format A4, vizibil și lizibil, iar literele și cifrele să aibă mărimea Times New Roman, 12, negru pe fond alb, și va cuprinde obligatoriu elementele prevăzute în anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezentul ordin; Consumatorul, după ce verifică dacă formularul este completat în mod corect, îl semnează, păstrând totodată un exemplar al acestuia”.

Reclamanta a susținut că dispozițiile mai sus-menționate contravin prevederilor art. 9 din Legea nr. 21/1996 conform cărora „Sunt interzise orice acțiuni ale organelor administrației publice centrale sau locale, având ca obiect sau putând avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței, în special: a) să ia decizii care limitează libertatea comerțului sau autonomia agenților economici, ce se exercită cu respectarea reglementărilor legale; b) să stabilească condiții discriminatorii pentru activitatea agenților economici”. În acest sens, reclamanta a precizat că orice operator economic care efectuează operațiuni de schimb valutar poate deține și aparate de schimb valutar în care se introduc bancnotele, se efectuează schimbul valutar și se eliberează doar un bon cu suma predată și primită, nefiind necesar din punct de vedere al reclamantei legitimarea clientului și formularul de atestare al tranzacției.

S-a criticat totodată articolul a cărui anulare se solicită prin aceea că prin formalitățile instituite se prelungește foarte mult operațiunea de schimb valutar, ceea ce reprezintă o măsură discriminatorie. Curtea a observat că dispozițiile cuprinse în art. 6 din Ordinul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor București nr. 632/2009 sunt de natură a asigura o protecție sporită clienților, impunând modalitățile de informare corectă, completă și precisă a consumatorilor, ceea ce corespunde întocmai prevederilor art. 14, respectiv 20 din O.G. nr. 21/1992. În legătură cu susținerea reclamantei în sensul că procedura astfel instituită de art. 6 este mult mai complicată, generând nemulțumiri în rândul clienților, instanța de fond a constatat că aceasta nu este de natură să demonstreze nelegalitatea dispozițiilor mai sus-menționate și nici că prin art. 6 din ordinul atacat s-ar limita în vreun fel libertatea comerțului sau autonomia agenților economici.

De asemenea, în ceea ce privește afirmația reclamantei că prin dispozițiile atacate se stabilesc condiții discriminatorii pentru activitatea agenților economici, instanța a constatat că Ordinul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor București nr. 632/2009 se aplică tuturor operatorilor ce desfășoară activități de schimb valutar, inclusiv instituțiilor financiar bancare. Prin modalitățile de informare reglementate de art. 6 s-a urmărit o îmbunătățire a activității operatorului economic în sensul de a asigura transparența operațiunilor financiare, precum și informarea mai corectă a consumatorilor de către operatorii care desfășoară activități de schimb valutar. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C.

C.S.V. N. S.R.L. Timișoara. Invocând dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ., recurenta a apreciat că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, preluând practic apărările nefondate ale intimatei-pârâte, neobservând că textul normativ criticat este nelegal deoarece încalcă principiile C. com. privind celeritatea actelor de comerț precum și dispozițiile art. 9 (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996. Recurenta a subliniat că autoritățile statului nu au dreptul de a emite acte prin care libertatea comerțului să fie îngrădită sau prin care să fie denaturată concurența liberă pe piață între agenții economici, precum și că, fără a se opune drepturilor consumatorilor de a fi informați corect și complet, prin obligarea la emiterea a trei înscrisuri pentru aceeași operațiune comercială se îngreunează activitatea societății comerciale.

Intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a arătat prin întâmpinare că sentința recurată este temeinică și legală, fiind evident că dispoziția legală criticată are rolul de a impune modalitatea de informare corectă, completă și precisă a consumatorilor, Ordinul nr. 632/2009 aplicându-se, de altfel, tuturor operatorilor care desfășoară activități de schimb valutar, inclusiv instituțiilor financiar-bancare, singura excepție fiind aceea de afișare la exterior. Examinând cauza în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., în condițiile în care prin cererea de recurs nu s-au adus critici concrete soluției adoptate de instanța de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate.

Conținutul art. 6 din Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor privind unele măsuri de informare a consumatorilor de către operatorii economici care desfășoară activități de schimb valutar nr. 632/2009 (publicat în M. Of. nr. 886/17.12.2009) a fost redat în expunerea rezumativă a considerentelor sentinței aflate în control judiciar, iar în verificarea legalității acestei norme judecătorul fondului a avut în vedere atât prevederile art. 9 din Legea nr. 21/1996 considerate a fi încălcate conform acțiunii formulate de reclamant, cât și celelalte susțineri ale acesteia precum și apărările formulate de pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

Cu ocazia evaluării textului criticat, în mod corect s-a stabilit că scopul autorității pârâte este acela de a asigura o protecție sporită clienților prin impunerea modalităților de informare corectă, completă și precisă a consumatorilor, în sensul prevederilor O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor cu modificările ulterioare, nefiind vorba de limitarea libertății comerțului sau a autonomiei agenților economici așa cum interzice art. 9 din Legea concurenței nr. 21/1996. Instanța de fond a răspuns în motivarea concluziei că acțiunea este neîntemeiată și argumentului unei eventuale discriminării a agenților economici invocat de reclamantă, arătând că Ordinul în discuție – mai exact art. 6 ce a fost contestat – se aplică tuturor operatorilor ce desfășoară activități de schimb valutar.

În același context, apar ca pertinente apărările intimatei-pârâte care a explicat emiterea Ordinului nr. 632/2009 prin necesitatea efectuării cu maxim de transparență a operațiunilor financiare și a protejării mai riguroase a intereselor consumatorilor în calitatea lor de clienți ai operatorilor economici ce desfășoară activități de schimb valutar. Reținându-se că sentința recurată este legală și temeinică, văzând și dispozițiile art. 312 (1) C. proc. civ. și art. 20 (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de S.C. C.S.V. N. S.R.L. Timișoara împotriva Sentinței nr. 276 din 19 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 martie 2011.