ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 746/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 octombrie 2009, reclamanta SC V. SA Sighișoara a solicitat anularea deciziei nr. 249 din 28 septembrie 2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș și exonerarea sa de plata sumei de 917.473 RON, reprezentând TVA, majorări de întârziere aferente TVA, vărsăminte de la persoane juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate și majorări de întârziere aferente acestor vărsăminte.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a făcut obiectul unei inspecții fiscale pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 30 aprilie 2009 cu privire la modul de calcul, evidențierea și declararea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului consolidat al statului, iar în urma controlului s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 66 din 17 iunie 2009. În capitolul III lit. B pct. 5 alin. (2) din raportul de inspecție s-a reținut că reclamanta a dedus în mod eronat TVA în sumă de 21.261 RON, aferentă serviciilor prestate de societățile T.L. + S. GMBH + Co Kg Germania și V.V. Ungaria, cu încălcarea dispozițiilor art. 126 alin. (1) lit. b) și art. 132, art. 133 alin. (1) din Legea nr. 571/2003.

Reclamanta a susținut că aceste prevederi legale nu erau incidente în cauză, întrucât serviciile prestate de cele două firme din Comunitatea Europeană au fost concretizate în cursuri de calificare pentru utilizarea unor mașini-unelte achiziționate de la aceleași societăți comerciale. Referitor la vărsămintele pentru persoanele cu handicap, s-a arătat că organele de control au făcut de asemenea o greșită aplicare a legii, deoarece în perioada ianuarie 2004-decembrie 2006 au fost depuse la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Mureș – Punct de lucru Sighișoara adrese prin care s-a solicitat repartizarea pentru angajare a persoanelor cu handicap, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 43 alin. (2) din O.U.G.

nr. 102/1999. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 67 din 16 aprilie 2010 prin care a admis acțiunea, a anulat parțial decizia nr. 249 din 28 septembrie 2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș și actele care au stat la baza emiterii acesteia, în sensul exonerării reclamantei de la plata sumei de 21.261 RON, reprezentând TVA și accesorii în sumă de 3.019 RON, precum și a sumei de 381.349 RON, reprezentând vărsăminte de la persoane juridice pentru persoanele cu handicap și accesorii în sumă de 511.844 RON, obligând pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.965 RON.

Referitor la TVA în cuantum de 21.261 RON și majorările de întârziere aferente în sumă de 3.019 RON, instanța de fond a constatat că în mod eronat organele de control au aplicat dispozițiile art. 126 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, care se referă la TVA colectată, deși în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 145 alin. (2) lit. b) din aceeași lege referitoare la TVA deductibilă. În raport de situația de fapt, s-a considerat că reclamanta a procedat corect la deducerea TVA aferentă serviciilor prestate de cei doi parteneri contractuali din Comunitatea Europeană, în condițiile în care serviciile au fost destinate utilizării în folosul unor operațiuni rezultate din activități economice (livrare de mașini –unelte) pentru care locul livrării se consideră a fi în străinătate.

Din acest motiv, s-a apreciat ca fiind îndeplinită cerința fiscală prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA și anume, ca operațiunile să fie realizate în România. În ceea ce privește vărsămintele pentru persoanele cu handicap neîncadrate în cuantum de 381.349 RON și accesoriile aferente în sumă de 511.844 RON, instanța de fond a constatat că în perioada supusă controlului, respectiv ianuarie 2004 – decembrie 2006, reclamanta a solicitat Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Mureș – Punct de lucru Sighișoara repartizarea în vederea angajării a persoanelor cu handicap, îndeplinind astfel obligația instituită în sarcina sa prin dispozițiile art. 43 alin. (2) din O.U.G.

nr. 102/1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. În primul motiv de recurs s-a susținut că în mod greșit a fost exonerată intimata-reclamantă de plata TVA în sumă de 21.261 RON și de accesoriile aferente în sumă de 3.019 RON, deși operațiunile de prestări de servicii nu sunt impozabile în România și în consecință, nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 146 din Legea nr. 571/2003 pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA.

Recurenta a învederat că firmele care au prestat serviciile (cursuri de calificare pentru utilizarea unei mașini de debitat cu laser, respectiv recondiționare bunuri-matrițe, scule) sunt înregistrate în Germania și în Ungaria și taxa este colectată în alte sisteme fiscale, astfel că intimata-reclamantă nu avea dreptul să deducă TVA aferentă înscrisă în facturile emise de aceste firme străine. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susținut că prima instanță a admis în mod greșit acțiunea și a exonerat intimata-reclamantă de plata sumei de 381.349 RON, reprezentând vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate și accesoriile aferente în sumă de 511.844 RON din care 497.882 RON majorări de întârziere și 13.962 RON penalități de întârziere.

Recurenta a susținut că, în perioada supusă verificării, societatea intimată nu s-a conformat cerințelor legale pentru a fi exceptată de la plata acestor vărsăminte potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (2) din O.U.G. nr. 102/1999, deoarece nu a făcut dovada solicitării trimestriale privind repartizarea de persoane cu handicap în vederea încadrării în muncă prin oferte de muncă comunicate Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Mureș, iar ofertele nu cuprind informațiile complete prevăzute la pct. 3 al art. 2 din Instrucțiunile nr. 1008/220/2003 emise de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă. Conform dispozițiilor art. 5 din instrucțiunile sus-menționate, s-a arătat că intimata avea obligația să dovedească solicitarea privind repartizarea de persoane cu handicap în vederea încadrării în muncă prin răspunsul scris al Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Prin decizia de impunere nr. 386 din 19 iunie 2009 și decizia nr. 249 din 28 septembrie 2009 întocmite de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș s-a constatat că deducerea TVA în sumă de 21.261 RON a condus la denaturarea taxei de plată pentru luna decembrie 2008, fapt pentru care s-a stabilit în sarcina intimatei SC V. SA o obligație suplimentară de plată cu acest titlu în sumă de 21.261 RON, cu majorări de întârziere aferente în sumă de 3.019 RON.

Conform dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată sunt operațiuni impozabile în România acele operațiuni care îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute de acest text de lege, printre care și aceea ca locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor să fie considerat a fi în România. În art. 133 din același act normativ se prevede că locul prestării de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul este stabilit sau are un sediu fix de la care serviciile sunt efectuate. Instanța de fond a interpretat greșit această reglementare, considerând că intimata-reclamantă are dreptul la deducerea TVA în sumă de 21.261 RON, aferentă serviciilor prestate de societățile T.L.

+ S. GMBH + Co Kg Germania și V.V. Ungaria, anulând actul întocmit de direcția recurentă pentru acest debit și accesoriile aferente în sumă de 3.019 RON. Serviciile respective au fost prestate în Germania și în Ungaria, unde sunt înregistrate cele două firme, astfel că instanța de fond a constatat eronat ca fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 126 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 și anume aceea ca locul de prestare a serviciilor să fie considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 133 din același act normativ. Prin urmare, întrucât operațiunile în cauză nu sunt impozabile în România, intimata-reclamantă nu avea dreptul să exercite dreptul de deducere a TVA în sumă de 21.261 RON.

Instanța de fond a considerat de asemenea, în mod greșit că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 145 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003, dat fiind că acestea reglementează o altă ipoteză juridică decât aceea în care s-a aflat societatea intimată. Aceste prevederi legale nu sunt incidente în speță, întrucât intimata nu s-a aflat în situația de a fi achiziționat bunuri/servicii care să fie destinate utilizării în folosul unor operațiuni rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate.

Astfel, reține că firmele care au prestat serviciile (cursuri de calificare pentru mașini de debitat cu laser, recondiționare bunuri-matrițe, scule) sunt înregistrate în scopuri de TVA în străinătate (Germania, respectiv Ungaria), TVA este colectată în cadrul altor sisteme fiscale și, în consecință, intimata-reclamantă nu avea dreptul să-și exercite dreptul de deducere pentru TVA înscrisă pe facturile emise de aceste firme. Cea de-a doua critică formulată în recurs se dovedește a fi nefondată, întrucât instanța de fond a constatat corect nelegalitatea deciziei contestate în privința obligațiilor de plată pentru suma de 381.349 RON, reprezentând vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap și pentru accesoriile aferente în sumă de 511.844 RON.

Pentru perioada controlată, societatea intimată a solicitat Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Mureș - Punct de lucru Sighișoara repartizarea în vederea angajării a persoanelor cu handicap, îndeplinindu-și astfel obligația prevăzută de art. 43 alin. (2) din O.U.G. nr. 102/1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002. Susținerile din recurs privind neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 2 pct. 1 și 2, art. 4 alin. (3) și art. 5 alin. (1) din Instrucțiunile nr. 1008/2003 emise de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă urmează a fi respinse ca nefondate în raport de faptul că, în perioada supusă controlului, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Mureș nu a avut în evidențele sale pentru repartizare persoane cu handicap pentru activitatea desfășurată de societatea intimată.

În consecință, instanța de fond a constatat întemeiat că intimata este exceptată de la plata contribuției speciale, în sensul dispozițiilor art. 43 alin. (2) din O.U.G. nr. 102/1999, ca urmare a solicitării trimestriale la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Mureș repartizarea de persoane cu handicap pentru angajare și comunicării răspunsurilor periodice ale acestei autorități publice privind neînregistrarea în evidența sa a unor asemenea persoane. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că se va respinge cererea intimatei-reclamante de anulare a actelor administrative atacate pentru suma de 21.261 RON, reprezentând TVA și accesorii aferente în sumă de 3.091 RON, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș - Administrația Finanțelor Publice Sighișoara împotriva sentinței nr. 67 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge cererea de anulare a actelor administrative atacate, pentru suma de 21.261 RON, reprezentând TVA și accesorii aferente de 3.019 RON. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.