ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 746/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 30 octombrie

2009, reclamanta SC V. SA Sighișoara a solicitat anularea deciziei nr. 249 din

28 septembrie 2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Județului Mureș și exonerarea sa de plata sumei de 917.473 RON, reprezentând

TVA, majorări de întârziere aferente TVA, vărsăminte de la persoane juridice

pentru persoanele cu handicap neîncadrate și majorări de întârziere aferente

acestor vărsăminte.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a făcut obiectul unei inspecții fiscale pentru perioada 1

ianuarie 2004 - 30 aprilie 2009 cu privire la modul de calcul, evidențierea și declararea

impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului consolidat

al statului, iar în urma controlului s-a întocmit raportul de inspecție fiscală

nr. 66 din 17 iunie 2009.

În capitolul III lit.

B pct. 5 alin. (2) din raportul de inspecție s-a reținut că reclamanta a dedus în

mod eronat TVA în sumă de 21.261 RON, aferentă serviciilor prestate de societățile

T.L. + S. GMBH + Co Kg Germania și V.V. Ungaria, cu încălcarea dispozițiilor

art. 126 alin. (1) lit. b) și art. 132, art. 133 alin. (1) din Legea nr. 571/2003.

Reclamanta a susținut

că aceste prevederi legale nu erau incidente în cauză, întrucât serviciile prestate

de cele două firme din Comunitatea Europeană au fost concretizate în cursuri de

calificare pentru utilizarea unor mașini-unelte achiziționate de la aceleași societăți

comerciale.

Referitor la vărsămintele

pentru persoanele cu handicap, s-a arătat că organele de control au făcut de asemenea

o greșită aplicare a legii, deoarece în perioada ianuarie 2004-decembrie 2006 au

fost depuse la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Mureș – Punct de

lucru Sighișoara adrese prin care s-a solicitat repartizarea pentru angajare a persoanelor

cu handicap, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 43 alin. (2)

din O.U.G. nr. 102/1999.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința

nr. 67 din 16 aprilie 2010 prin care a admis acțiunea, a anulat parțial decizia

nr. 249 din 28 septembrie 2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

a Județului Mureș și actele care au stat la baza emiterii acesteia, în sensul exonerării

reclamantei de la plata sumei de 21.261 RON, reprezentând TVA și accesorii în sumă

de 3.019 RON, precum și a sumei de 381.349 RON, reprezentând vărsăminte de la persoane

juridice pentru persoanele cu handicap și accesorii în sumă de 511.844 RON, obligând

pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.965 RON.

Referitor la TVA în cuantum

de 21.261 RON și majorările de întârziere aferente în sumă de 3.019 RON, instanța

de fond a constatat că în mod eronat organele de control au aplicat dispozițiile

art. 126 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, care se referă la TVA colectată, deși

în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 145 alin. (2) lit. b) din aceeași lege

referitoare la TVA deductibilă.

În raport de situația

de fapt, s-a considerat că reclamanta a procedat corect la deducerea TVA aferentă

serviciilor prestate de cei doi parteneri contractuali din Comunitatea Europeană,

în condițiile în care serviciile au fost destinate utilizării în folosul unor operațiuni

rezultate din activități economice (livrare de mașini –unelte) pentru care locul

livrării se consideră a fi în străinătate. Din acest motiv, s-a apreciat ca fiind

îndeplinită cerința fiscală prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. b) din Legea

nr. 571/2003 pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA și anume, ca operațiunile

să fie realizate în România.

În ceea ce privește vărsămintele

pentru persoanele cu handicap neîncadrate în cuantum de 381.349 RON și accesoriile

aferente în sumă de 511.844 RON, instanța de fond a constatat că în perioada supusă

controlului, respectiv ianuarie 2004 – decembrie 2006, reclamanta a solicitat Agenției

Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Mureș – Punct de lucru Sighișoara repartizarea

în vederea angajării a persoanelor cu handicap, îndeplinind astfel obligația instituită

în sarcina sa prin dispozițiile art. 43 alin. (2) din O.U.G. nr. 102/1999, aprobată

prin Legea nr. 519/2002.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș,

solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată

hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

În primul motiv de recurs

s-a susținut că în mod greșit a fost exonerată intimata-reclamantă de plata TVA

în sumă de 21.261 RON și de accesoriile aferente în sumă de 3.019 RON, deși operațiunile

de prestări de servicii nu sunt impozabile în România și în consecință, nu erau

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 146 din Legea nr. 571/2003 pentru exercitarea

dreptului de deducere a TVA.

Recurenta a învederat

că firmele care au prestat serviciile (cursuri de calificare pentru utilizarea unei

mașini de debitat cu laser, respectiv recondiționare bunuri-matrițe, scule) sunt

înregistrate în Germania și în Ungaria și taxa este colectată în alte sisteme fiscale,

astfel că intimata-reclamantă nu avea dreptul să deducă TVA aferentă înscrisă în

facturile emise de aceste firme străine.

Prin cel de-al doilea

motiv de recurs, s-a susținut că prima instanță a admis în mod greșit acțiunea și

a exonerat intimata-reclamantă de plata sumei de 381.349 RON, reprezentând vărsăminte

de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate și accesoriile aferente

în sumă de 511.844 RON din care 497.882 RON majorări de întârziere și 13.962 RON

penalități de întârziere.

Recurenta a susținut că,

în perioada supusă verificării, societatea intimată nu s-a conformat cerințelor

legale pentru a fi exceptată de la plata acestor vărsăminte potrivit dispozițiilor

art. 43 alin. (2) din O.U.G. nr. 102/1999, deoarece nu a făcut dovada solicitării

trimestriale privind repartizarea de persoane cu handicap în vederea încadrării

în muncă prin oferte de muncă comunicate Agenției Județene pentru Ocuparea Forței

de Muncă Mureș, iar ofertele nu cuprind informațiile complete prevăzute la pct.

3 al art. 2 din Instrucțiunile nr. 1008/220/2003 emise de Agenția Națională pentru

Ocuparea Forței de Muncă.

Conform dispozițiilor

art. 5 din instrucțiunile sus-menționate, s-a arătat că intimata avea obligația

să dovedească solicitarea privind repartizarea de persoane cu handicap în vederea

încadrării în muncă prin răspunsul scris al Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Prin decizia de impunere

nr. 386 din 19 iunie 2009 și decizia nr. 249 din 28 septembrie 2009 întocmite de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș s-a constatat că deducerea

TVA în sumă de 21.261 RON a condus la denaturarea taxei de plată pentru luna decembrie

2008, fapt pentru care s-a stabilit în sarcina intimatei SC V. SA o obligație suplimentară

de plată cu acest titlu în sumă de 21.261 RON, cu majorări de întârziere aferente

în sumă de 3.019 RON.

Conform dispozițiilor

art. 126 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, din punct de vedere al taxei pe valoare

adăugată sunt operațiuni impozabile în România acele operațiuni care îndeplinesc

cumulativ condițiile prevăzute de acest text de lege, printre care și aceea ca locul

de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor să fie considerat a fi în România.

În art. 133 din același

act normativ se prevede că locul prestării de servicii este considerat a fi locul

unde prestatorul este stabilit sau are un sediu fix de la care serviciile sunt efectuate.

Instanța de fond a interpretat

greșit această reglementare, considerând că intimata-reclamantă are dreptul la deducerea

TVA în sumă de 21.261 RON, aferentă serviciilor prestate de societățile T.L. + S.

GMBH + Co Kg Germania și V.V. Ungaria, anulând actul întocmit de direcția recurentă

pentru acest debit și accesoriile aferente în sumă de 3.019 RON.

Serviciile respective

au fost prestate în Germania și în Ungaria, unde sunt înregistrate cele două firme,

astfel că instanța de fond a constatat eronat ca fiind îndeplinită condiția prevăzută

de art. 126 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 și anume aceea ca locul de

prestare a serviciilor să fie considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile

art. 133 din același act normativ.

Prin urmare, întrucât

operațiunile în cauză nu sunt impozabile în România, intimata-reclamantă nu avea

dreptul să exercite dreptul de deducere a TVA în sumă de 21.261 RON.

Instanța de fond a considerat

de asemenea, în mod greșit că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 145

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003, dat fiind că acestea reglementează o altă

ipoteză juridică decât aceea în care s-a aflat societatea intimată.

Aceste prevederi legale

nu sunt incidente în speță, întrucât intimata nu s-a aflat în situația de a fi achiziționat

bunuri/servicii care să fie destinate utilizării în folosul unor operațiuni rezultate

din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind

în străinătate.

Astfel, reține că firmele

care au prestat serviciile (cursuri de calificare pentru mașini de debitat cu laser,

recondiționare bunuri-matrițe, scule) sunt înregistrate în scopuri de TVA în străinătate

(Germania, respectiv Ungaria), TVA este colectată în cadrul altor sisteme fiscale

și, în consecință, intimata-reclamantă nu avea dreptul să-și exercite dreptul de

deducere pentru TVA înscrisă pe facturile emise de aceste firme.

Cea de-a doua critică

formulată în recurs se dovedește a fi nefondată, întrucât instanța de fond a constatat

corect nelegalitatea deciziei contestate în privința obligațiilor de plată pentru

suma de 381.349 RON, reprezentând vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane

cu handicap și pentru accesoriile aferente în sumă de 511.844 RON.

Pentru perioada controlată,

societatea intimată a solicitat Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă

Mureș - Punct de lucru Sighișoara repartizarea în vederea angajării a persoanelor

cu handicap, îndeplinindu-și astfel obligația prevăzută de art. 43 alin. (2) din

O.U.G. nr. 102/1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002.

Susținerile din recurs

privind neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 2 pct. 1 și 2,

art. 4 alin. (3) și art. 5 alin. (1) din Instrucțiunile nr. 1008/2003 emise de Agenția

Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă urmează a fi respinse ca nefondate în

raport de faptul că, în perioada supusă controlului, Agenția Județeană pentru Ocuparea

Forței de Muncă Mureș nu a avut în evidențele sale pentru repartizare persoane cu

handicap pentru activitatea desfășurată de societatea intimată.

În consecință, instanța

de fond a constatat întemeiat că intimata este exceptată de la plata contribuției

speciale, în sensul dispozițiilor art. 43 alin. (2) din O.U.G. nr. 102/1999, ca

urmare a solicitării trimestriale la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de

Muncă Mureș repartizarea de persoane cu handicap pentru angajare și comunicării

răspunsurilor periodice ale acestei autorități publice privind neînregistrarea în

evidența sa a unor asemenea persoane.

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica

în parte hotărârea atacată, în sensul că se va respinge cererea intimatei-reclamante

de anulare a actelor administrative atacate pentru suma de 21.261 RON, reprezentând

TVA și accesorii aferente în sumă de 3.091 RON, urmând a fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș - Administrația Finanțelor Publice

Sighișoara împotriva sentinței nr. 67 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge cererea de anulare a actelor administrative atacate,

pentru suma de 21.261 RON, reprezentând TVA și accesorii aferente de 3.019 RON.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2011.