ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 111/2017

Decizia

nr.

111/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 219/2015, pronunțată la data de 26 octombrie 2015, în Dosarul nr. x/215/2012*, a respins recursurile formulate de recurenta - contestatoare SC A. SA București și recurentul - intimat B. împotriva sentinței civile nr. 1946 din 13 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2012*, în contradictoriu cu intimata C. Amsterdam - Sucursala București, având ca obiect contestație la executare.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, în termen, recurentul - intimat B., la data de 06 noiembrie 2015 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, motivele cererii de revizuire fiind depuse, de asemenea, în termen, la data de 22 ianuarie 2016, solicitând admiterea cererii de revizuire, modificarea în tot a hotărârii revizuite, și respingerea contestației la executare; cu cheltuieli de judecată.

În cererea de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., revizuentul B. a invocat, în esență, următoarele motive:

Instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor lucrurilor cerute de recurentul-intimat prin motivele de recurs, concluziile scrise, note de ședință, din 9 octombrie 2015, 16 octombrie 2015, 23 octombrie 2015, prin întâmpinarea din 05 iunie 2015, cererile din 24 iunie 2015, din 24 iunie 2015.

Precizează revizuentul că, o parte din motivele de recurs, concluzii scrise nu au fost consemnate, iar altele s-au consemnat trunchiat.

Instanța nu s-a pronunțat asupra indicațiilor date de Tribunalul Dolj prin Decizia nr. 329 din 2 iunie 2014, care erau obligatorii în rejudecarea cauzei.

Revizuentul a arătat că, prin acțiunea promovată, a solicitat să fie obligată pârâta să-i asigure recepționarea a 65 programe TV care fac parte din pachetul bază oferit de pârâtă, precum și programul x, deci, 65+1= 66 programe TV. Acesta reprezintă capătul de cerere principal admis de instanță prin sentința nr. 109/2005. La dosar s-a depus Anexa 2 extras tarife 1205 - 1205 în care figurează cele 4 abonamente, Anexa 2 figurează și în cauza de față.

Prin urmare, capătul de cerere principal admis de instanță prin sentința nr. 109/2005, ce cuprinde pachetul bază cu cele 66 programe TV, reprezintă obligația stabilită prin titlul executoriu, pe care SC A. SA trebuia să aducă la îndeplinire această obligație a fost impusă prin Decizia nr. 329/2014.

Or, susține revizuentul, instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere principal admis de instanță prin sentința nr. 109/2005, fiind obligația intimatei să-l ducă la îndeplinire.

A mai susținut revizuentul B. că, există hotărâri definitive potrivnice date de instanța de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat. Decizia nr. 219 din 26 octombrie 2015 încalcă autoritatea de lucru judecat a primei Decizii nr. 249/2009.

Prin sentința nr. 1954/2009 și Decizia nr. 249/2009, instanța a respins contestația la executare.

De reținut este faptul că, pachetul de bază menționat în factura din septembrie 2008, se regăsește în capătul de cerere principal admis de Tribunalul Dolj prin sentința nr. 109/2005.

Prin Decizia nr. 219/2015, instanța a reținut că, potrivit procesului - verbal din 22 februarie 2011 întocmit de D. la acea dată, SC A. SA furniza un nr. de 67 programe TV, iar contestatoarea a executat sentința nr. 109/2005.

De reținut, mai arată revizuentul, este faptul că, cele 67 de programe TV stipulate în procesul - verbal din 22 februarie 2011, nu figurează în dispozitivul sentinței nr. 109/2005, iar pachetul x nu figurează în capătul de cerere principal admis de instanță prin sentința nr. 109/2005.

Prin sentința nr. 1946/2015 și Decizia nr. 219/2015 instanța a admis contestația la executare.

Prin urmare, susține revizuentul, hotărârile sunt potrivnice, date de aceleași instanțe, iar sentința nr. 1946/2015, Decizia nr. 219/2015 încalcă autoritatea de lucru judecat a primei sentințe nr. 1954/2009 și Decizia nr. 249/2009.

Pe de altă parte, a mai susținut revizuentul, sentința nr. 1946/2015 și Decizia nr. 219/2015 sunt potrivnice cu titlul executoriu nr. 1498/Com/2004. Dacă, în titlul executoriu, pachetul bază ce conține 66 programe TV figurează în capătul de cerere principal admis de instanță, iar cele 66 programe TV figurează și în dispozitivul sentinței nr. 109/2005, prin sentința nr. 1946/2015 și Decizia nr. 219/2015 instanța a reținut că, prin furnizarea celor 67 programe TV, contestatoarea a executat sentința nr. 109/2005.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 156/2016, pronunțată la data de 29 iunie 2016, în Dosarul nr. x/54/2016, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de B., privind revizuirea sentinței nr. 1946/2015 din data de 13 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2012*, și a Deciziei nr. 219/2015 din data de 26 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/215/2012* prin raportare la decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/63/2004 (număr în format vechi x/Com/2004), în contradictoriu cu intimații SC A. SA București, C. Amsterdam - Sucursala București, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, cauza a fost înregistrată la data de 11 iulie 2016, sub nr. x/54/2016.

Legal citată, intimata SC A. SA București a depus la dosar, in limine litis, întâmpinare, la data de 25 ianuarie 2017, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, întrucât în cauză nu sunt întrunite cerințele impuse de ipoteza art. 322 alin. (1) C. proc. civ., și nici cele impuse de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Analizând cererea de revizuire formulată,

prin prisma cazului de revizuire prevăzut la art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocat drept temei de drept, Înalta Curte reține că, din examinarea criticilor dezvoltate în cerere, acestea nu pot fi încadrate în motivul de revizuire prevăzut de acest text.

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare caz în parte, îndeplinirea unor condiții specifice de admisibilitate, în lipsa cărora cererea de revizuire nu poate fi primită.

În lumina dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs se poate cere și poate fi făcută doar în situația în care

„există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, încât, exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești pronunțate în cauză sunt potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat".

De pe acest fundament legal, este de observat că, prin reglementarea art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se poate ajunge la hotărâri potrivnice, ale căror dispozitive nu se pot concilia.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. izvorăște, deci, din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluționării aceleiași cauze, prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorității lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți precum și a dificultății create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunțate în aceeași pricină.

Căci, în asemenea situații, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, revizuirea neputând fi admisă atunci când, între decizia instanței de recurs și celelalte hotărâri invocate de revizuent nu există contrarietate, întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat, astfel cum aceasta este definită de art. 1201 din V.C.C. ”una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Prin hotărâri definitive potrivnice se înțeleg acelea care s-au pronunțat în dosare separate, prin hotărârea din cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultat din hotărârea în primul dosar.

Prin „una și aceeași pricină” se înțelege întrunirea condițiilor triplei identități, de obiect, de cauză și de părți, cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecința în acest caz fiind, potrivit art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri.

În situația din speță această cerință nu este îndeplinită, h

otărârile pe care revizuentul le circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., chiar dacă sunt date în soluționarea unor cauze având obiect/cauză asemănătoare și în care raporturile procesuale se desfășoară între aproximativ aceleași părți nu îndeplinesc prima condiție reglementată de textul legal anterior citat, și anume, aceea de a fi contrare.

Astfel, revizuentul

B.

susține faptul că, sentința

nr. 1946/2015 din 13 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova, secția civilă, în Dosarul nr. x/215/2012* (irevocabilă prin Decizia nr. 219/2015 din 26 octombrie 2015 a Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă), prin care s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea SC A. SA București, în contradictoriu cu intimatul B. și terțul poprit C. Amsterdam - Sucursala București; s-a anulat adresa de înființare poprire creanță din 22 iunie 2012 și procesul-verbal din 11 iunie 2012, emise în Dosarul de executare nr. x/E/2008 al B.E.J., E., și s-a respins capătul de cerere privind încetarea executării înseși, efectuată după data de 11 iunie 2012, în Dosarul de executare nr. x/E/2008 al B.E.J., E.; a fost respins capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat, se află în contradicție cu soluția pronunțată prin Decizia nr. 1929 din 29 mai 2014 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B. împotriva Deciziei nr. 65/2013 din 12 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, fiind menținută soluția de respingere a cererii de lămurire a dispozitivului sentinței din 01 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/com/2004, prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul B. împotriva pârâtei SC A. SA - punct de lucru Craiova, fiind obligată pârâta să asigure reclamantului recepționarea a 66 programe de televiziune, cât și la restituirea către reclamant a sumei de 5,50 dolari USA, în echivalent în lei la data plății.

Revizuentul circumscrie noțiunii de contrarietate, astfel cum este reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., modalitatea procedurală diferită de soluționare a unor cauze diferite, fie din perspectiva unei contestații la executare admise, prin care s-au anulat

adresa de înființare poprire creanță din 22 iunie 2012 și procesul-verbal din 11 iunie 2012, emise în Dosarul de executare nr. x/E/2008 al B.E.J., E.

, fie din perspectiva analizării unei cereri de lămurire dispozitiv, prin această ultimă hotărâre

fiind admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul B. împotriva pârâtei SC A. SA - punct de lucru Craiova, și obligată pârâta să asigure reclamantului recepționarea a 66 programe de televiziune

.

Or, soluțiile pronunțate nu sunt contrare unele altora întrucât nu se contrazic, nu se exclud una pe alta, ci au privit cauze cu totul diferite, cu obiecte diferite.

Ceea este însă relevant în aprecierea stării de contradicție este împrejurarea ca același litigiu supus judecății a doua oară primește o altfel de rezolvare.

Rezultă că, în cauză, condiția triplei identități nu este îndeplinită, de vreme ce, în dosarele în care s-au pronunțat hotărârile pretins contrare s-au judecat cereri întemeiate pe diverse temeiuri legale (cum ar fi, contestație la executare, cerere de lămurire dispozitiv).

Astfel fiind, între cauzele în care s-au pronunțat hotărârile pretins contrare nu s-ar putea, nici măcar, afirma că există similitudini, asemănări, cu atât mai mult identitatea cerută în mod expres prin dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la existența unor hotărâri definitive potrivnice date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

În atari condiții, decizia atacată nu era susceptibilă de a face obiectul unei cereri de revizuire, o astfel de situație neputând fi aplicabilă în cazul de față, când hotărârile pretins potrivnice sunt pronunțate în cadrul unor procese diferite, pe parcursul unor momente și cicluri procesuale diferite, în dosare diferite, cererea de revizuire neputând fi primită.

Înalta Curte mai reține, deopotrivă, că, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești pentru motive privind pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional este reglementată prin normă constituțională. În considerarea dispozițiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2007, coroborate cu cele ale art. 137 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate admisibilitatea contestației în anulare în speță, și anume, potrivit art. 129 din Constituția României, părțile pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual civilă a determinat precis, prin norme imperative, desfășurarea procesului civil, în fond și căi de atac, corespunzător unui mecanism de desfășurare care, prin reglementarea conținutului fiecărei etape procesuale, constituie o garanție a egalității părților, a protejării judiciare a drepturilor subiective deduse judecății și a pronunțării de hotărâri corespunzătoare legii și adevărului.

Reglementarea are aptitudinea de a răspunde cerințelor noii perspective asupra justiției, generate de art. 21 din Constituția României, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din protocolul Adițional nr. 7 la Convenție.

Admisibilitatea căii extraordinare de atac a cererii de revizuire, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ, se examinează, restrictiv, în raport cu motivele de revizuire prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este condiționată de caracterul fondat al acestora.

Căci, cererea de revizuire este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi promovată numai în condițiile strict reglementate de art. 322 C. proc. civ., și nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele indicate în aceste dispoziții legale.

Deși revizuentul din cauza de față și-a întemeiat în drept

cererea de revizuire pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.,

Înalta Curte mai reține că, expunând situația de fapt dedusă judecății, prin cererea de revizuire formulată revizuentul

B.

a reiterat și solicitările ce vizează fondul cauzei formulate în etapa procesuală anterioară a recursului.

Așa fiind, în speță, decizia a cărei revizuire se solicită nu întrunește condițiile cerute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire, în această ipoteză îndreptarea căii extraordinare de atac împotriva unei hotărâri pretins potrivnică cu o altă hotărâre, dar pronunțată în dosare cu aceeași cauză și aceleași părți, pe parcursul a trei cicluri procesuale diferite, determinate de căile de atac exercitate de părți, neputând fi primită.

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege invocat, și, în aceste condiții, calea extraordinară de atac nu poate fi primită, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 322 și urm. C. proc. civ., urmând a respinge prezenta cerere de revizuire dedusă judecății.

Așa fiind;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva Deciziei nr. 219/2015 din 26 octombrie 2015, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/215/2012*.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 ianuarie 2017.