ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2097/2016
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2097/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
2097/2016
Asupra
recursului de față, constată următoarele:
Prin Decizia
civilă nr. 132/2016 din 1 iunie 2016 pronunțată de Curtea de
Apel Craiova, secția a II-a civilă, s-a respins cererea
formulată de revizuentul A. având ca obiect revizuirea Sentinței nr.
1946/2015 din 13 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria
Craiova în Dosarul nr. x/215/2012* și a Deciziei nr. 219/2015 din 29 octombrie
2015 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a-II-a civilă,
în Dosarul nr. x/215/2012*.
În
argumentarea acestei soluții, s-a reținut că prin cererea de
revizuire formulată de revizuentul A. la 09 noiembrie 2015 și
motivată la 22 ianuarie 2016, s-a invocat contrarietatea mai multor
hotărâri referitoare la aceeași cauză, arătându-se că
există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad
sau de instanțe diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat,
respectiv că Decizia nr. 219/2015 din 29 octombrie 2015
pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a-II-a civilă în
Dosarul nr. x/215/2012* încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei
nr. 249 din 6 iulie 2009 a Tribunalului Dolj, secția comercială.
Analizând
cererea de revizuire referitoare la contrarietatea Sentinței nr. 1946/2015
din 13 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Craiova și
a Deciziei nr. 219/2015 din 29 octombrie 2015 pronunțată de
Tribunalul Dolj, secția a-II-a civilă, în Dosarul nr. x/215/2012*, cu
Sentința nr. 1954/2009 și Decizia nr. 249/2009 pronunțate în
Dosarul nr. x/215/2008, instanța a apreciat a fi neîntemeiată.
Astfel, ca o
chestiune prealabilă, s-a reținut că potrivit art. 322 pct. 7 C.
proc. civ., cum Sentința nr. 1946/2015 din 13 februarie 2015 a
Judecătoriei Craiova pronunțată în dosarul x/215/2012* a
rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului
ca nefondat, doar ea poate face obiectul revizuirii în condițiile în care
Decizia nr. 219/2015, pronunțată în același dosar, în calea de
atac a recursului, prin care s-a respins recursul ca nefondat, nu poate face
obiectul revizuirii, practica judiciară fiind constantă în sensul
că o astfel de hotărâre, nu intra în sfera noțiunii de
"hotărâre care evocă fondul", condiție obligatorie
pentru promovarea unei cereri de revizuire.
Examinând
cererea de revizuire a Sentinței nr. 1946/2015 din 13 februarie 2015 în
raport de Sentința comercială nr. 1954 din 6 februarie 2009 a
Judecătoriei Craiova, irevocabilă prin Decizia nr. 249 din 6 iulie
2009 a Tribunalului Dolj, secția comercială, instanța a
constatat a fi neîntemeiată, în cauză neputându-se aprecia că a
fost încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri
pronunțate întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice
pentru existența lucrului judecat, obiectul litigiilor fiind diferit.
Astfel, s-a
reținut că, cererea având ca obiect contestație la executare în
Dosarul nr. x/215/2008, în care s-a pronunțat Decizia nr. 249 din 6 iulie
2009 a Tribunalului Dolj a vizat actele de executare, respectiv înființare
poprire efectuate în dosarul de executare nr. x/E/2008 al BEJ B. la data de 14
aprilie 2008, în timp ce în Dosarul nr. x/215/2012*, în care s-a pronunțat
Decizia nr. 219 din 29 octombrie 2015 a Tribunalului Dolj, s-a formulat
contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite în
perioada 23 noiembrie 2011 - 22 iunie 2012, obiectul cererii fiind astfel
diferit de primul dosar.
De altfel,
s-a mai constatat că și situația juridică
reținută de instanțe în cele două dosare este
diferită. Astfel, dacă în Dosarul nr. x/215/2008 s-au invocat de
către contestatoare aspecte care vizau fondul cauzei, în Dosarul nr.
x/215/2012* au fost invocate aspecte ce țin de executarea titlului ce a
stat la baza întocmirii dosarului de executare nr. x/E/2008.
În consecință,
s-a reținut că nu se poate aprecia că prin pronunțarea
Sentinței nr. 1946/2015 din 13 februarie 2015 de către
Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2012*, irevocabilă prin
Decizia nr. 219/2015 din 29 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul
Dolj, secția a II-a civilă, s-a încălcat autoritatea de lucru
judecat a Sentinței nr. 1954 din 6 februarie 2009 pronunțată de
Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2008, irevocabilă prin
Decizia nr. 249 din 6 iulie 2009 a Tribunalului Dolj, secția
comercială).
Împotriva
Deciziei civile nr. 132/2016 din 1 iunie 2016 pronunțată de Curtea de
Apel Craiova, secția a II-a civilă, a formulat recurs revizuentul A.,
invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și
10 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului,
casarea deciziei recurate, admiterea cererii de revizuire, cu obligarea
intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
În
dezvoltarea motivelor de nelegalitate invocate, recurentul a susținut, în
esență, că instanța a aplicat greșit legea având în
vedere că cele două hotărâri evocate în cuprinsul cererii de
revizuire sunt contradictorii, ambele dosare au avut aceleași
părți, același obiect, respectiv contestație la executare, și
privesc același dosar de executare, nr. xE/2008.
După
reiterarea pe larg a istoricului cauzei, a mai susținut recurentul că
în ambele dosare s-au invocat aspecte care vizează fondul cauzei iar prin
soluțiile pronunțate, este evidentă contrarietatea celor
două hotărâri.
Analizând
decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului
de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată
că recursul revizuentului A. este nefondat, pentru următoarele
considerente:
Prealabil
examinării motivelor de recurs, prima chestiune ce se impune a fi
precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în
sarcina părții care exercită această cale de atac de a
respecta dispozițiile art. 302
1
și 304 C. proc. civ.
Exigențele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul
că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de
atac și în consecință, ca ultim grad de jurisdicție nu
își propune rejudecarea fondului cauzei, ci examinarea
legalității hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct.
1 - 9 C. proc. civ., în condițiile în care punctele 10 și 11 ale
normei precitate au fost abrogate prin Legea nr. 219/2005 și respectiv
O.U.G. nr. 138/2000.
Este de
reținut, de asemenea, că simpla nemulțumire a părții
cu privire la soluția pronunțată, modalitatea în care
instanța a analizat probele administrate în cauză, precum și
situația de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de
recurs în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
Așa
fiind, se constată că deși prin memoriul de recurs s-au invocat
dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., singura
critică ce poate face obiectul analizei instanței de recurs, din
perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304
același cod vizează interpretarea sau aplicarea greșită a
legii, respectiv a dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
În acest
sens, Înalta Curte reține că scopul reglementării cazului de
revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. este acela
al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea
situației determinate de nesocotirea lui, atunci când instanțele au
dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect,
cauză și aceleași părți.
Pentru a se
statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire în
această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite
următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri
definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul
cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același
litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză),
hotărârile respective să fi fost pronunțate nu în același
proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu
fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat, sau chiar
dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.
Așa
fiind, din examinarea deciziei recurate, se constată că instanța
de revizuire a analizat cele două hotărâri pretins contradictorii
și a reținut că acestea nu conțin elementele caracteristice
lucrului judecat, respectiv nu este întrunită condiția triplei
identități de părți, obiect și cauză, obiectul
litigiilor fiind diferit.
Astfel, s-a
reținut că dacă în Dosarul nr. x/215/2008 s-au invocat aspecte
care vizau fondul cauzei, în Dosarul nr. x/215/2012* au fost invocate aspecte
ce țin de executarea titlului ce a stat la baza întocmirii dosarului de
executare nr. x/E/2008, considerente pentru care s-a apreciat că prin
pronunțarea Sentinței nr. 1946/2015 din 13 februarie 2015 de
către Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2012*,
irevocabilă prin Decizia nr. 219/2015 din 29 octombrie 2015
pronunțată de Tribunalul Dolj, nu s-a încălcat autoritatea de
lucru judecat a Sentinței nr. 1954 din 6 februarie 2009
pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2008,
irevocabilă prin Decizia nr. 249 din 6 iulie 2009 a Tribunalului Dolj,
secția comercială.
În acest
context, se constată că dezlegarea dată de instanța de
revizuire este temeinică și legală, nefiind întrunită
condiția existenței triplei identități sub aspectul
obiectului celor două cauze, iar argumentele recurentului nu relevă
nicio încălcare sau aplicare greșită a legii de natură a
conduce la modificarea deciziei recurate, motiv pentru care, în temeiul
dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge ca
nefondat recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr.
132/2016 din 1 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,
secția a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2016.
Procesat de