ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 907/2018

Ședința publică din data de 14 martie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 297 din 3 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2015, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. - prin Director General C..

În motivare, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 7/2003 emisă de S.C. B. S.A., reclamantului A. i-a fost desfăcut contractul de muncă în conformitate cu prev. art. 130, lit. a) din Codul muncii în vigoare la acea dată.

Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat anularea acestei dispoziții, acordarea vechimii în muncă de la desfacere contractului până în prezent, acordarea sumei de 130.000 RON ce reprezintă salarii neacordate de la desfacerea contractului și până în prezent; ore suplimentare din anii 1980-1996, venitul 75% șomaj din iernile anilor 1989-2003, dobânzile și daunele legale cuvenite. A solicitat să se să acorde garsoniera ce a fost vândută din lipsă de bani, să se rezolve problema salariilor de la D., să se treacă salariile din 1984 și perioada de detașare în cartea de muncă.

Instanța a constatat că anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat sentința nr. 1783/25.04.2012, în dosarul nr. x/2011, prin care a fost admisă excepția autorității de lucru judecat în soluționarea capătului de cerere privind contestația formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 7/2003 emisă de S.C. B. S.A., iar cu privire la capetele de cerere privind plata drepturilor bănești reprezentând orele lucrate peste programul normal de lucru (ore suplimentare) pentru perioada decembrie 1980- ianuarie 1996 despăgubiri, urmare a faptului că în perioada detașării nu i-au fost achitate drepturile salariale. Instanța a constatat prescris dreptul contestatorului de a solicita aceste drepturi.

În ceea ce privește cererea de acordare a salariilor de la D., instanța a apreciat că pârâta din prezenta cauză nu poate fi obligată față de reclamant, cât timp a susținut că a fost detașat la D..

De altfel, reclamantul a mai solicitat acordarea acestor drepturi în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu pârâtele S.C. E. S.A. și S.C. D. București, prin sentința civilă nr. 7741/05.12.2013 pronunțată deTribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale fiind respisă cererea, ca neîntemeiată.

În considerentele aceleiași sentințe, tribunalul a mai reținut că aceleași drepturi au fost solicitate de reclamant și în dosarele nr. x/2011, y/2012, z/2012, w/2012, 2159/63, 572/54/2011, 6001/63/2012, 2344/63/2012, 3515/63/2013.

Nefiind identitatea de părți în toate aceste dosare menționate, fiind diferit și temeiul juridic, tribunalul nu a reținut autoritatea de lucru judecat astfel cum aceasta este reglementată de dispozițiile art. 431 și 432 C. proc. civ.

S-a constatat că prezentele cereri au fost analizate și soluționate anterior de instanțe prin sentințele menționate, astfel că nu pot forma obiectul analizei unui nou dosar pentru că ar exista riscul pronunțării unor hotărâri contradictorii ceea ce ar conduce la încălcarea puterii de lucru judecat.

Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 2726 din 18 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 297 din 3 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. - prin director general C..

Împotriva deciziei nr. 2726 din 18 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2015, a formulat contestație în anulare contestatorul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 1267 din 16 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către A. împotriva deciziei civile nr. 2726 din 18 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata B. - prin director general C..

Petentul A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1267 din data de 16 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, care a fost respinsă prin decizia nr. 9/2017 din 27 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 9/2017 din 27 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, A. a declarat recurs.

Intimata B. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 6 decembrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recursul are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța a respins cererea de completare a deciziei civile nr. 1267 din data de 16 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Conform art. 446 C. proc. civ.:

"încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea."

În speță, s-a solicitat completarea deciziei civile nr. 1267 din data de 16 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova prin care s-a respins ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către A. împotriva deciziei civile nr. 2726 din 18 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Potrivit art. 483 alin. (2) penultima teză C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Așa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă și asigurările sociale, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai apelul.

Prin urmare, cum decizia a cărei completare s-a solicitat este definitivă și hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Astfel, în raport de conținutul dispozițiilor legale menționate, calea de atac a recursului exercitată de recurentul A. este inadmisibilă, decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova fiind definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", prin urmare, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Așa fiind, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 9/2017 din 27 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 9/2017 din 27 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2018.