ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 122/2017

Decizia nr. 122/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1886 din 22 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., având ca obiect obligarea fostului angajator să pună în executare o hotărâre pronunțată în materia conflictelor de muncă, iar prin Decizia civilă nr. 3695 din 10 septembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant. Prin sentința civilă nr. 259 din 29 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2015 al Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1886 din 22 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Dolj, formulată de revizuentul A. și întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. Prin Decizia civilă nr. 2593 din 12 mai 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 259 din 29 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2015 al Tribunalului Dolj, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale. În motivare, instanța a reținut că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost depusă la data de 19 octombrie 2015, în condițiile în care hotărârea atacată a fost comunicată la data de 19 mai 2015, cu depășirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Împotriva acestei ultime decizii reclamantul A. a formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar, cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 5 septembrie 2016. La data de 28 octombrie 2016 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin rezoluția din 17 noiembrie 2016 instanța a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu. Conform dovezilor aflate la filele 46 și 47 din dosar, raportul a fost comunicat părților litigante, iar recurentul a formulat punct de vedere.

Luând în examinare recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 1886 din 22 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., iar prin Decizia civilă nr. 3695 din 10 septembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova este definitivă, întrucât, față de natura pretenției deduse judecății - obligarea fostului angajator să pună în executare o hotărâre pronunțată în materia conflictelor de muncă, se reține incidența dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Prin Decizia civilă nr. 2593 din 12 mai 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 259 din 29 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2015 al Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1886 din 22 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Dolj. Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute și pentru hotărârea revizuită”. Decizia civilă nr. 3695 din 10 septembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, este o hotărâre definitivă, ca urmare și Decizia civilă nr. 2593 din 12 mai 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, este tot o hotărâre definitivă.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de natura litigiului pendinte, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, decizia atacată, care este definitivă, nu mai este supusă recursului. Având în vedere textele legale invocate, precum și considerentele arătate mai sus, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2593 din data de 12 mai 2016 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. Fără nici o cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2017.