ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 122/2017

Decizia nr. 122/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1886

din 22 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins

excepția autorității de lucru judecat invocată de

pârâtă și a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamantul A., având ca obiect obligarea fostului angajator să pună

în executare o hotărâre pronunțată în materia conflictelor de

muncă, iar prin Decizia civilă nr. 3695 din 10 septembrie 2015,

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamant.

Prin

sentința civilă nr. 259 din 29 ianuarie 2016, pronunțată în

Dosarul nr. x/63/2015 al Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă

și asigurări sociale, s-a respins, ca tardivă, cererea de

revizuire a sentinței civile nr. 1886 din 22 aprilie 2015,

pronunțată de Tribunalul Dolj, formulată de revizuentul A.

și întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ.

Prin Decizia civilă

nr. 2593 din 12 mai 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva

sentinței nr. 259 din 29 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr.

x/63/2015 al Tribunalului Dolj, Secția conflicte de muncă și

asigurări sociale. În motivare, instanța a reținut că

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ. a fost depusă la data de 19 octombrie 2015, în

condițiile în care hotărârea atacată a fost comunicată la

data de 19 mai 2015, cu depășirea termenului prevăzut de art. 511

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Împotriva

acestei ultime decizii reclamantul A. a formulat recurs, care face obiectul

prezentului dosar, cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 5

septembrie 2016.

La data de 28

octombrie 2016 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în

principiu a recursului, iar prin rezoluția din 17 noiembrie 2016

instanța a dispus comunicarea raportului către părțile în

litigiu.

Conform

dovezilor aflate la filele 46 și 47 din dosar, raportul a fost comunicat

părților litigante, iar recurentul a formulat punct de vedere.

Luând în

examinare recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca

inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin

sentința civilă nr. 1886 din 22 aprilie 2015, pronunțată de

Tribunalul Dolj, s-a respins excepția autorității de lucru

judecat invocată de pârâtă și a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamantul A., iar prin Decizia civilă nr. 3695 din 10

septembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.

Decizia

pronunțată de Curtea de Apel Craiova este definitivă, întrucât,

față de natura pretenției deduse judecății - obligarea

fostului angajator să pună în executare o hotărâre

pronunțată în materia conflictelor de muncă, se reține

incidența dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., care stipulează că în

procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ,

respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile

pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de

asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse

recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în

care legea prevede că hotărârile de primă instanță

sunt supuse numai apelului.

Prin Decizia civilă

nr. 2593 din 12 mai 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței

nr. 259 din 29 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2015 al

Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin care s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire a

sentinței civile nr. 1886 din 22 aprilie 2015, pronunțată de

Tribunalul Dolj.

Potrivit art.

513 alin. (5) C. proc. civ. „hotărârea dată asupra revizuirii este

supusă căilor de atac prevăzute și pentru hotărârea

revizuită”.

Decizia civilă

nr. 3695 din 10 septembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă, este o hotărâre definitivă, ca urmare și Decizia civilă

nr. 2593 din 12 mai 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I

civilă, este tot o hotărâre definitivă.

Potrivit art.

634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive,

hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și

cele neatacate cu recurs.

Legalitatea

căilor de atac presupune faptul că o hotărâre

judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac

prevăzute de lege.

Așa

fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi

alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această

regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art.

129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale

prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt

cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie

făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față

de natura litigiului pendinte, în raport de dispozițiile legale anterior

menționate, decizia atacată, care este definitivă, nu mai este

supusă recursului.

Având în

vedere textele legale invocate, precum și considerentele arătate mai

sus, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul

formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2593

din data de 12 mai 2016 pronunțată de către Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă.

Fără

nici o cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2017.