ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1517/2017

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 3 martie 2016, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Regionala C.F.R. Craiova la emiterea unei adeverințe, din care să rezulte sporurile permanente recunoscute prin decizia nr. 916 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/3/2007 și prin decizia nr. 175 din 25 ianuarie 1995 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/1994. Totodată, a solicitat ca pârâta să îi comunice prin aceeași adeverință și perioadele (pe zile, luni și ani) în care i s-au acordat sporurile permanente, conform contractului colectiv de muncă și dispozițiilor hotărârilor judecătorești.

Hotărârea pronunțată de tribunal în primă instanță Prin sentința nr. 2788 din 10 octombrie 2016, Tribunalul Dolj, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins excepțiile privind autoritatea de lucru judecat și a lipsei de interes, invocate de pârâtă, și a respins acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamant.

Hotărârea pronunțată de curtea de apel Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin decizia nr. 262 din 31 ianuarie 2017, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului, cu mențiunea că decizia este definitivă.

Cererea de recurs Împotriva deciziei pronunțată de instanței de apel, reclamantul a declarat recurs.

Procedura derulată în recurs În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că decizia atacată nu este suspus căii de atac a recursului. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport prin care a susținut că recursul este admisibil, solicitând admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 6 octombrie 2017, făra citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele: În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în apiicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflicte de mancă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apehdui la curtea de apel. Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de muncă, respectiv obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe, din care să rezulte sporurile permanente care i-au fost recunoscute reclamantului prin deciziile nr. 916 din 10 martie 2009 a Tribunalul Dolj și nr. 175 din 25 ianuarie 1995 a Curții de Apel Craiova, precum și perioadele în care i s-au acordat sporurile permanente, conform contractului colectiv de muncă și dispozițiilor hotărârilor judecătorești menționate. Față de cele sus menționate, rezultă că decizia nr. 262 din 31 ianuarie 2017 a Curții de Apel Craiova, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată decât prin căile de atac expres prevăzute de lege, principiul legalității căilor de atac, având, totodată, și valoare de principiu constituțional, în raport de prevederile art. 129 din Constituție. Așa fiind, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.