ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1021/2016

Decizia nr. 1021/2016

Asupra cererii de față, constată:

Prin cererea înregistrată la data de 12 octombrie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. Craiova pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să dispună anularea Deciziei nr. 268 din 14 septembrie 2011, prin care s-a dispus desfacerea disciplină a contractului individual de muncă, obligarea intimatei la reîncadrarea pe postul deținut anterior și la plata despăgubirilor aferente precum și obligarea acesteia la cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 862 din 29 februarie 2012, Tribunalul Dolj

a

respins excepția nulității Deciziei nr. 268 din 14 septembrie 2011, a admis contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu B. Craiova, a anulat Decizia 268 din 14 septembrie 2011 emisă de intimată și a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei anulate; a obligat intimata către contestator la o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul în perioada 14 septembrie 2011-29 februarie 2012; a obligat intimata către contestator la 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 6795 din 31 mai 2012, a Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis recursul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri, pe care a modificat-o în sensul că a respins contestația.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 6 ianuarie 2016, revizuentul A. a solicitat revizuirea acestei decizii, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a susținut că această hotărâre este potrivnică Ordonanței nr. 291/P/2012 din 17 martie 2015, emisă de procurorul C. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, definitivă prin Încheierea nr. 61 din 03 decembrie 2015 a Tribunalului Dolj.

După expunerea pe larg a situației de fapt și a parcursului procesual al cauzei pe fond, în ce privește cererea de revizuire, revizuentul a susținut următoarele:

Prin Ordonanța nr. 291/P/2012 din 17 martie 2015, emisă de procurorul C. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, definitivă prin Încheierea nr. 61 din 03 decembrie 2015 a Tribunalului Dolj, s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) C. pen., față de incidența in cauză a dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există).

În baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., prin Încheierea nr. 61 din 03 decembrie 2015, Tribunalul Dolj a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta CN D. SA București împotriva Ordonanței nr. 291/P/2012 a Direcției Naționale Anticorupție Craiova.

Revizuentul susține că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel:

Prin Decizia nr. 6795 din 31 mai 2012 pronunțata de către Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, instanța a admis recursul intimatei CN D. SA - B. Craiova, și a modificat în tot sentința civilă nr. 862 din 29 februarie 2012 pronunțata de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul că a respins contestația. Pentru a dispune astfel a constatat că, în raport de prevederile legale și de materialul probator administrat în cauză, faptele reținute în sarcina petentului constituie abateri disciplinare grave, de natură să atragă desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în raport de prevederile art. 248 alin. (1) lit. e) C. muncii.

Prin Ordonanța nr. 291/P/2012 din 17 martie 2015, procurorul C. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, față de incidența în cauza a disp art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) C. pen., întrucât, raportat la dispozițiile legale incidente și la starea de fapt, rezultată în urma efectuării actelor de urmărire penală, că funcționarii A.C.I. Calafat nu și-au încălcat atribuțiile de serviciu, precum și inexistența prejudiciului invocat de către intimată.

Aceste aspecte au fost verificate (inclusiv prin antamarea fondului) de către instanța penală care, prin Încheierea nr. 61 din 03 decembrie 2015, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta CN D. SA București împotriva Ordonanței nr. 291/P/2012 a Direcției Naționale Anticorupție, menținut soluția dispusă prin Ordonanța nr. 291/P/2012 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova.

Susține revizuentul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 28 din Noul cod de procedură penală referitoare la autoritatea de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existenta faptei și a persoanei care a săvârșit-o.

Intimata CN D. SA - B. Craiova a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

La termenul din 12 mai 2016, Înalta Curte a pus în discuția părților excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocate de revizuent ca temei al cererii sale, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceiași calitate.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți, ceea ce face ca executarea hotărârilor să fie imposibil de realizat, iar ieșirea din situația anormală creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În cauza dedusă judecății, revizuentul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 6795 din 31 mai 2012, a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, susținând că este potrivnică Ordonanței nr. 291/P/2012 din 17 martie 2015, emisă de procurorul C. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, definitivă prin Încheierea nr. 61 din 03 decembrie 2015 a Tribunalului Dolj.

În susținerea contrarietății hotărârilor indicate ca pretins potrivnice, revizuentul a invocat dispozițiile art. 28 C. proc. pen., potrivit cărora: „hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia”.

Aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză pentru faptul că ordonanța emisă de procuror este ulterioară hotărârii civile, astfel că nu se poate pune problema autorității de lucru judecat a acesteia cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, întrucât la momentul pronunțării deciziei supusă revizuirii ordonanța nu exista.

Relativ la condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire anterior evocate, acestea nu sunt întrunite în speță, întrucât prin Ordonanța nr. 291/P/2012 din 17 martie 2015, definitivă prin Încheierea nr. 61 din 03 decembrie 2015 a Tribunalului Dolj, invocată ca pretins potrivnică hotărârii supusă revizuirii, nu s-a cercetat latura civilă, astfel încât să se poată vorbi de tripla identitate de părți, obiect și cauză, specifică revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Așa fiind, cele două hotărâri invocate nu îndeplinesc condițiile imperative prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 6795 din 31 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, formulată de revizuentul A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2016.