ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 494/2016

Decizia nr. 494/2016

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 13 octombrie 2010 pe rolul Tribunalului București sub nr. Dosar nr. x/3/2010, contestatorul A. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, să dispună anularea deciziei de concediere emisa de intimată la data de 30 septembrie 2010, cu consecința repunerii părților în situația anterioară și acordarea de despăgubiri egale cu drepturile reprezentând contraprestafia în raportul juridic dedus judecății, indexate, majorate sau reactualizate până la executarea hotărârii.

Prin sentința civilă nr. 10699 din 3 decembrie 2012, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Prin sentința civilă nr. 7507 din 11 decembrie 20.14, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins excepția prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii disciplinare, invocată și contestator, și a respins contestația, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamantul a declarat apel, recalificat recurs prin încheierea de la termenul din 30 iunie 2015.

Prin Decizia nr. 738 din 14 decembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 7570 din 11 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 30 iunie 2015 . prin care s-a calificat drept recurs calea de atac exercitată de reclamant împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, și a Deciziei nr. 738 din 14 decembrie 2015 ale Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Recurentul a invocat încălcarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că încheierea și decizia, au fost date cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor privind calificarea căii de atac, raportat la obiectul celor două capete de cerere, și anume cu încălcarea art. 282

1

C. proc. civ., în speță fiind vorba despre un litigiu ai cărui obiect are o valoare care depășește 100.000 lei.

La data de 01 martie 2015 intimata SC B. SA, a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

La termenul de judecată din 08 martie 2016, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, ce se impune a fi analizata cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date tară drept de apei, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

În speță, Decizia nr. 738 din 14 decembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunțată în soluționarea unui recurs, fiind deci o hotărâre irevocabilă.

Față de aceste dispoziții legale, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Mai mult, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 30 iunie 2035 este de reținut că aceasta face parte din categoria mcheierilor premergătoare, ce preced sentința sau decizia instanței de judecata.

Având în vedere că încheierea recurată a fost dată în cadrul judecării recursului și că decizia pronunțată în acest dosar are caracter irevocabil, nefiind supusă niciunei căi de atac, încheierea premergătoare are același caracter irevocabil, nefiind supusă astfel recursului.

Rezultă că, deducând judecății în recurs două hotărâri irevocabile, pentru care nu este recunoscut de lege dreptul la o cale de atac viabilă, partea a tins la obținerea unei judecăți în afara cadrului legal, ceea ce nu este permis.

Față de considerentele reținute, recursul exercitat de A. este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 738 din data de 14 decembrie 2015 și a încheierii de ședință din data de 30 iunie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2016.