ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2246/2020

HOTĂRÂRE

11.11.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2246/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2020

Analizând actele de la dosar și decizia recurată, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 27.12.2017, sub nr. x/2017, A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 2031/30.05.2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, invocând art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece această hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3876/15.09.2015, pronunțată de aceeași instanță.

Prin decizia nr. 170/23.01.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Craiova, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2018.

Prin decizia nr. 1194/17.04.2018, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca nefondată cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a declarat recurs, iar prin decizia nr. 1876/23.10.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare curții de apel, cauza fiind reînregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă sub nr. x/2018*.

Prin decizia nr. 3356/10.12.2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 7 C. proc. civ.

După prezentarea situației de fapt care a stat la baza generării litigiului dintre părți și a principalelor etape ale procesului, recurentul a susținut că instanța trebuia să soluționeze revizuirea în aceeași compunere în care a fost pronunțată hotărârea supusă revizuirii, adică într-un complet format dintr-un singur judecător.

Instanța de revizuire sesizată în baza art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., chiar dacă este mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, nu exercită un control judiciar asupra legalității sau temeiniciei hotărârilor contradictorii, care să impună respectarea principiului potrivit căruia, la instanța superioară, completul de judecată se formează cu un judecător în plus față de cel care a pronunțat hotărârea atacată.

Așadar, deși cererea de revizuire viza sentința civilă nr. 2031/30.05.2017 a Tribunalului Dolj, hotărârea pronunțată de instanța de revizuire, Curtea de Apel Craiova, a fost dată de un complet format din doi judecători, iar nu de un complet format dintr-un singur judecător, contrar art. 513 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, nealcătuirea instanței potrivit dispozițiilor legale constituie un motiv de casare, iar normele referitoare la compunerea instanței sunt întotdeauna imperative.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susținut că prin respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă a fost privat de analiza pe fond a căii de atac exercitate, fiindu-i înrăutățită situația în propria cale de atac, cu încălcarea art. 502 C. proc. civ., deoarece în primul ciclu procesual cererea i-a fost respinsă ca nefondată.

A mai susținut că a fost încălcat și art. 501 C. proc. civ., ce reglementează procedura judecății în fond după casare, instanța neconformându-se obligației de a motiva hotărârea.

În rejudecarea cererii de revizuire, instanța trebuia să constate că deși autoritatea de lucru judecat a fost invocată în al doilea proces, totuși respectiva instanță de control judiciar a calificat greșit susținerile părții, în sensul că urmărește exercitarea unui control judecătoresc asupra considerentelor unei hotărâri judecătorești anterioare.

Consecința acestei calificări greșite a susținerilor recurentului a avut ca rezultat tocmai omisiunea instanței de a se pronunța asupra excepției autorității de lucru judecat invocate.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a susținut că în primul ciclu procesual cererea de revizuire nu a fost respinsă ca inadmisibilă, ci ca nefondată, astfel că această dezlegare a intrat în puterea lucrului judecat, motiv pentru care instanța, în rejudecare, nu putea să respingă revizuirea ca inadmisibilă.

Pentru motivele expuse, a solicitat admiterea recursului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatele au solicitat respingerea recursului, deoarece în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire, având în vedere că revizuentul a invocat autoritatea de lucru judecat în ultimul litigiu, iar instanța de apel s-a pronunțat asupra acesteia prin decizia nr. 3449/29.11.2017, în calea de atac a apelului declarată împotriva sentinței civile nr. 2031/30.05.2017 a Tribunalului Dolj, a cărei revizuire s-a solicitat.

În ceea ce privește critica vizând soluționarea revizuirii de către un complet de judecată nelegal constituit, intimatele au invocat prevederile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 și art. 510 alin. (2) teza I C. proc. civ., susținând că la soluționarea cererii de revizuire se aplică regulile în materia soluționării apelului, ca și cale ordinară de atac sub aspectul compunerii completului de judecată.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea argumentelor prezentate de intimate.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 23.09.2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul, stabilind termen în ședință publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să îl admită pentru următoarele considerente:

Obiect prezentului recurs este reprezentat de decizia nr. 3356/10.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, într-o cerere de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, care, potrivit art. 513 alin. (1) C. proc. civ. se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată.

Astfel, instanța învestită cu soluționarea unei revizuiri nu poate avea o altă compunere decât instanța care a pronunțat hotărârea atacată, întrucât scopul revizuirii este acela de a determina, în cazurile anume prevăzute de lege, revenirea asupra soluției pronunțate, deci un efect de reformare al hotărârii atacate, iar nu un control de fond care să implice necesitatea constituirii unui complet colegial, corespunzător judecării unui apel.

În acest sens, dispozițiile legale referitoare la alcătuirea completului de judecată au și caracter procedural, chiar dacă normele referitoare la compunerea acestora se regăsesc în dispozițiile legii de organizare judecătorească, respectiv art. 54 din Legea nr. 304/2004, republicată.

Din acest punct de vedere dispozițiile art. 513 C. proc. civ. au caracter precis și nu impun interpretarea că soluționarea cererii de revizuire de către instanța superioară celei care a pronunțat ultima hotărâre justifică o compunere a completului de judecată cu un număr de judecători prevăzut de lege pentru judecarea apelului.

În speță, este supusă revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sentința civilă nr. 2031/30.05.2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale într-un litigiu privind asigurările sociale.

Prin coroborarea art. 54 și art. 55 din Legea nr. 304/2004, compunerea completului de judecată trebuie să asigure respectarea dispozițiilor procedurale evocate, iar compunerea constituită la instanța competentă urmează să țină seama de modul concret în care dispozițiile din legea de organizare își găsesc aplicare, iar completul să fie constituit prin includerea unui singur judecător.

Procedând la judecarea revizuirii în complet colegial, curtea de apel a încălcat dispozițiile imperative ale legii, dispoziții ce sunt sancționate de lege cu nulitatea.

Astfel, Înalta Curte constată întemeiat motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât instanța de revizuire nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, cauza fiind soluționată cu încălcarea normele imperative referitoare la compunere.

Având în vedere argumentele expuse, nu se mai impune analizarea celorlalte critici invocate, întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ., câtă vreme soluția preconizată este una de casare a hotărârii în întregul ei, cu consecința trimiterii cauzei spre o nouă judecată de către o instanță legal alcătuită.

În temeiul art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de revizuent, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre o nouă judecată curții de apel, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra cererii de revizuire într-un complet de judecată alcătuit potrivit dispozițiilor legale evocate în considerentele ce preced.