ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1629/2020

Ședința publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra cererii de revizuire de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea depusă și înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în data de 03 octombrie 2018, sub nr. x/2018, astfel cum a fost precizată, ulterior, la 13 februarie 2019, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimatele Casa Județeană de Pensii Dolj și Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații București solicitând anularea deciziei de pensie nr. x/9.11.2017 emisă de Casa Județeană de Pensii Dolj și emiterea unei noi decizii, precum și anularea Hotărârii Comisiei Centrale de Contestații nr. 27747/28.01.2019.

Prin sentința nr. 857/2019 din 10 aprilie 2019, Tribunalul Dolj a respins contestația precizată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Dolj și Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații București privind decizia de pensie nr. x/9.11.2017 și Hotărârea Comisiei Centrale de Contestații nr. 27747/28.01.2019.

Împotriva sentinței nr. 857 din 10 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul x/2018 și a încheieierii din Camera de Consiliu din data de 07.01.2019, reclamantul A. a formulat apel, criticându-le pentru nelegalalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 2681/2019 din 15 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 857 din 10.04.2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Casa Județeană de Pensii Dolj și Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații.

Împotriva deciziei nr. 2681/2019 a Curții de Apel Craiova, petentul A. a formulat, la data de 10.12.2019, cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă la 10 decembrie 2019, sub nr. x/2019, solicitând anularea deciziei civile nr. 2681 din 15.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova și comunicată în data de 27.11.2019.

În motivare, a prezentat pe larg argumentele pe care le-a invocat în fața instanțelor de fond, susținând că acestea nu au fost luate în considerare, dar și că hotărârea este contrară deciziei nr. 11/2015 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În drept, a invocat art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

La 31.12.2019, intimatele au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția tardivității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 55/2020 din 13 ianuarie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2681 din 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosar nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Dolj și Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații.

Totodată, a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a acestei cereri, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată la 27 ianuarie 2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub același număr de dosar x/2019

Prin rezoluția din 29 ianuarie 2020, s-a stabilit termen de judecată la 24 martie 2020, dată la care, în considerarea dispozițiilor art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 din Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 212 din 16 martie 2020, cauza a fost suspendată de plin drept.

Ulterior încetării stării de urgență, prelungită prin Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, în baza rezoluției din 22 mai 2020, cauza a primit termen de judecată la 30 iunie 2020, cu citarea părților în ședință publică.

Anterior, însă, la 19 martie 2020, revizuentul a depus la dosar un înscris intitulat "Precizări și răspuns la întâmpinarea CTJP Dolj" prin care solicită respingerea excepției invocate de CTJP Dolj, iar, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 2681/15.10.2019, iar, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de excepția de tardivitate invocată, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu și de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze, astfel încât părțile trebuie să le respecte atât în privința duratei, cât și în privința momentului de la care acestea se calculează.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte a reținut, în acest context, că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor statuate de lege reprezintă una dintre consecințele principiului dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, stabilit de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Totodată, instituirea unor termene procesuale servește atât unei mai bune administrări a justiției, cât și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că, prin cererea de revizuire formulată de revizuentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 2681/2019 din 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

În raport de motivul de revizuire invocat, Înalta Curte apreciază că devin incidente dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Potrivit acestui text de lege, atunci când se invocă existența unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțate în dosare diferite, ultima hotărâre încălcând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, termenul de revizuire este de o lună și se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Așadar, termenul de o lună în care poate fi formulată cererea de revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești, întemeiată pe motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Totodată, având în vedere că, în cazul acestui motiv de revizuire, se analizează numai soluțiile din cuprinsul hotărârilor pretins contradictorii, care pot fi cunoscute de părți încă de la momentul pronunțării, nu și considerentele acestor hotărâri, termenul de o lună se calculează de la data pronunțării respectivei hotărâri, indiferent dacă partea a fost sau nu prezentă la dezbaterile în fond sau la pronunțare, de la această dată hotărârea devenind definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

În cauză, ultima hotărâre judecătorească dintre cele pretins potrivnice este decizia nr. 2681/2019 din 15 octombrie 2019, care, fiind pronunțată în apel într-un conflict de asigurări sociale, are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Așadar, termenul imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 15 octombrie 2019 - data pronunțării ultimei hotărâri pretins potrivnice, iar cererea de revizuire a fost datată/formulată la 10 decembrie 2019, fiind depusă direct la registratura Curții de Apel Craiova, conform datei certe înscrise pe stampila de primire a cererii de revizuire.

Fiind un termen stabilit pe luni, devin aplicabile dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Totodată, se vor avea în vedere și dispozițiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucătoare care urmează".

Astfel, în condițiile în care termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 15 octombrie 2019, rezultă că ultima zi în care putea fi formulată cererea de revizuire a fost vineri, 15 noiembrie 2019.

Având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., devin incidente prevederile art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ. potrivit cărora, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".

Ca urmare a exercitării revizuirii cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanța supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecința pierderii de către revizuent a dreptului de a-i fi examinat pe fond motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, în cauză, nu pot fi acceptate susținerile revizuentului, în sensul că, atât prin motivele de apel, cât și pe tot parcursul apelului, a invocat nerespectarea de către instanța de fond a dispozițiilor legal invocate, prin care urmărea să dovedească că nu au fost respectate dispozițiile Legii nr. 262/2010 și ale Deciziei nr. 11/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție întrucât, sub aspectul procedural al verificării tardivității cererii de revizuire, nu numai că nu prezintă relevanță acest aspect, cu atât mai mult cu cât, până la pronunțarea unei decizii definitive, nici nu se putea afirma cu certitudine o eventuală contrarietate cu Decizia nr. 11/2015 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Abia la momentul pronunțării deciziei din apel, petentul putea aprecia asupra eventualei contrarietăți a respectivei decizii cu decizia nr. 11/2015, aceea fiind, totodată, și data de la care începea să curgă termenul de revizuire.

Altfel spus, în situația în care se pretinde contrarietatea unor hotărâri definitive potrivnice, termenul de revizuire o lună care se verifică, în prealabil, privește intervalul de timp în care petentul era îndrituit să uzeze de dreptul procesual născut în cursul procesului, așa cum este cel din cauza pendinte, supus condițiilor expres prevăzute de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Constatând că revizuentul nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la cele ale art. 185 alin. (1) teza I și art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității și va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2681/2019 din 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2681/2019 din 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2020.