ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1486/2021

Ședința publică din data de 15 iunie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3649 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă în parte acțiunea precizată privind pe reclamantul A. și s-a constatat că activitatea desfașurată de reclamant în perioada 01.05.1986 - 16.11.1998 se încadrează în grupa a II-a de muncă în conformitate cu dispozițiile pct. 208 din anexa nr. II la Ordinul nr. 50/1990 în procent de 100% din timpul lucrat. Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului promovat de pârâta Casa Judeteană de Pensii Dolj, potrivit deciziei nr. 471 din 10 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I Civilă.

Prin sentința civilă nr. 176 din 14 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată.

Prin decizia civilă nr. 2053/2020 din 20 iulie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția I a admis apelul declarat de contestatorul A., împotriva sentinței civile nr. 176 din 14 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, a schimbat sentința atacată, în sensul că a admis în parte contestația, a anulat hotărârea nr. 31402/25.11.2019 emisă de Casa Națională de Pensii Publice-Comisia Centrală de Contestații și decizia nr. x/31.05.2019 emisă de Casa Județeană de Pensii Dolj și a obligat Casa Județeană de Pensii Dolj să emită o nouă decizie, cu luarea în calcul a perioadei 01.05.1986-16.11.1998, ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă în procent de 70%.

În drept, revizuentul a invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Revizuentul a susținut că decizia civilă nr. 2053/2020 din 20 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I, în dosarul nr. x/2019, prin care Casa Județeană de Pensii Dolj a fost obligată să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei, cu luarea în calcul a perioadei 01.05.1986-16.11.1998, ca fiind lucrată în gr. a II-a de muncă, în procent de 70%, este potrivnică sentinței civile nr. 3649 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a constatat că activitatea desfașurată de reclamant, în perioada 01.05.1986 - 16.11.1998, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din timpul lucrat.

Menționează revizuentul că decizia civilă nr. 2053/2020 din 20 iulie 2020 încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotarâri, respectiv a sentinței civile nr. 3649 din 21 noiembrie 2019, prin care s-a constatat că în perioada 01.05.1986-16.11.1998 a lucrat în condiții de grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.

Mai arată revizuentul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 403/2020 din 20 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca nefondată.

În motivare, instanța a reținut că decizia civilă nr. 2053/20.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, a cărei revizuire se solicită și sentința civilă nr. 3649/21.11.2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2019, a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde că ar fi fost încălcată, nu au caracter potrivnic, în sensul că nu este îndeplinită condiția identității de obiect și cauză.

Astfel, în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Dolj instanța de judecată a fost învestită cu o acțiune având ca obiect contestație la decizia de pensionare, temeiul juridic invocat fiind dispozițiile art. 126 din H.G. nr. 257/2011, pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în timp ce obiectul dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Dolj este constatarea activității prestate în grupa a II-a de muncă, în raport cu prevederile art. 3 și pct. 208 din anexa II la Ordinul nr. 50/1990.

Prin urmare, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și a respins cererea de revizuire, ca nefondată.

Recurentul susține că decizia civilă nr. 2053 din 20 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, este potrivnică sentinței civile nr. 3649 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2019, și încalcă autoritatea de lucru judecat a acesteia din urmă, în ceea ce privește constatarea instanței că recurentul se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% din timpul lucrat în perioada în perioada 01.05.1986 - 16.11.1998.

Mai arată recurentul că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., contrar celor reținute de instanța de judecată în hotararea atacată.

La data de 25 ianuarie 2021 Casa Județeană de Pensii Dolj a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

Intimata a susținut că instanța de fond în mod corect a reținut în motivarea hotărârii atacate că lipsește unul din elementele triplei identități, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire, respectiv obiectul celor doua cereri este diferit, hotărârile nefiind pronunțate în aceeași pricină.

Cauza a fost inregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă la data de 14 decembrie 2020.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, deși recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile acestuia se circumscriu ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât chestiunile puse în discuție vizează încălcarea, la soluționarea cererii de revizuire, a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Având în vedere că dosarul a fost înregistrat la 19 decembrie 2019, modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, sunt aplicabile în prezenta cauză.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 din C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 din C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Prin urmare, forma modificată a art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018, referitoare la procedura de urmat în situația încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, era aplicabilă în prezenta cauză, dispoziții ignorate de instanța care a pronunțat decizia recurată.

Astfel cum reiese din prevederile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (...)".

Potrivit art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. " nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect" iar, potrivit art. 431 alin. (2) din același act normativ, "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Rațiunea reglementării menționate constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite dar în aceeași pricină, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv.

Din analiza acestor norme legale, se constată că cerința identității de părți, obiect și cauză reprezintă o condiție care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat, respectiv interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.

Pe de altă parte, se observă că, potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat ca efect pozitiv al lucrului judecat constă în posibilitatea oricărei părți de a opune lucrul anterior judecat, dacă are legătură cu soluționarea unui alt litigiu ulterior.

Într-o astfel de situație, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, care oprește o nouă judecată în fond, doar dacă există tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză).

Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, fără a se mai solicita în mod necesar existența unei triple identități de acțiune (obiect, cauză, părți).

În cauză de față, recurentul susține, că prin decizia civilă nr. 403/2020 din 20 octombrie 2020, curtea de apel în mod greșit a respins cererea de revizuire, întrucât decizia civilă nr. 2053/20.07.2020 este potrivnică sentinței civile nr. 3649/21.11.2019 și încalcă autoritatea de lucru judecat a acesteia din urmă, în ceea ce privește dezlegarea definitivă dată în primul dosar, prin care s-a constatat procentul de 100% din timpul lucrat în grupa a II-a de muncă pentru perioada 01.05.1986 - 16.11.1998.

Astfel, prin hotărârea a cărei revizuire o solicită recurentul, anularea deciziei de pensionare s-a dispus pentru activitatea prestată în perioada 01.05.1986 - 16.11.1998 în grupa a II-a de muncă în procent de 70 %.

Remediul oferit de legiuitor pentru încălcarea autorității de lucru judecat este dat de reviuirea întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. care trebuie aplicate în acord cu prevederile art. 6, 8 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil și dreptul de recurs efectiv la instanța.

Astfel, principiul autorității lucrului judecat, de ordine publică întrucât servește securității raporturilor juridice, acoperă și efectul său pozitiv.

În jurisprudența CEDO s-a stabilit că principiul res judicata trebuie recunoscut și protejat inclusiv în situația în care există doar o suprapunere a problematicii litigioase ceea ce presupune că, odată dezlegată irevocabil o chestiune litigioasă să nu mai poată fi adusă în dezbaterea judiciară și, cu atât mai puțin, să fie supusă unei dezlegări jurisdicționale diferite (cauza Amurăriței împotriva României).

Din considerentele deciziei recurate, rezultă că instanța a analizat condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., doar din perspectiva efectului negativ al autorității de lucru judecat, respectiv a îndeplinirii cerinței triplei identități de elemente: obiect, părți și cauză, constatând că nu sunt întrunite.

Cu toate că recurentul prin cererea de revizuire a invocat dezlegarea dată de instanță într-un alt dosar, care are legătură directă cu soluționarea contestației formulate ulterior, din perspectiva efectului pozitiv al autorității de lucru judecat totuși, instanța, s-a limitat în mod greșit la efectul negativ al autorității de lucru judecat prevăzut la art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., fără a se analiza din perspectiva art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.

În consecință, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. este întemeiat, întrucât la soluționarea cererii de revizuire, Curtea de Apel Craiova a încălcat dispozițiile de procedură prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., coroborate cu art. 513 alin. (4) teza finală din același cod, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018.

Pentru considerentele reținute, în temeiul art. 496 alin. (2) și art. 497 din C. proc. civ. raportate la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, cu consecința casării deciziei recurate și a trimiterii cauzei spre o nouă judecată a cererii de revizuire, la aceeași instanță, cu aplicarea dispozițiilor art. 501 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 403/2020 din 20 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, pe care o casează si trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2021.