ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1850/2022

Ședința publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1839 din 27.05.2021, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis în parte acțiunea și s-au anulat deciziile nr. x din 05.01.2021 și nr. y din 05.01.2021, emise de intimata Casa Județeană de Pensii Dolj.

A fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare, prin care să fie valorificată perioada 01.06.1989 - 01.01.1990 drept stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă, potrivit Hotărârii CNPP nr. 33347 din 25.05.2020, precum și perioadele 22.10.1984 - 26.05.1987 și, respectiv, 05.02.1988 - 31.12.1990, ca stagiu de cotizare în grupa a II-a de muncă, potrivit sentinței civile nr. 3052/2020, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Prin decizia nr. 3925 din 14 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a respins apelul reclamantului și a fost admis apelul pârâtei, a fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost respinsă contestația.

Recurentul susține că potrivit art. 1 din Decretul nr. 92 din 10.04.1976 și art. 2 alin. (2) din Decretul nr. 215 din 12.07.1977, încadrarea perioadei de 7 luni ca stagiu în grupa I-a de muncă este legală, iar perioada de 5 ani și 6 luni urmează să fie redusă la 4 ani și 11 luni pentru stagiu în grupa II-a de muncă.

Prin întâmpinarea depusă la data de 13 mai 2022, intimata Casa Județeană de Pensii Dolj a invocat excepția inadmisibilității recursului în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la dosar la 2 iunie 2022, recurentul B. a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului.

Cauza a fost înregistrată la 30.03.2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă iar, prin rezoluția din 2 iunie 2022, s-a fixat termen de judecată la 4 octombrie 2022.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata-pârâtă, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii pronunțate în apel, într-un litigiu privind drepturi de asigurări sociale, prin care se solicită anularea deciziilor de pensie pentru valorificarea stagiului de cotizare în grupa I-a și a II-a de muncă.

Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii "Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel" iar conform art. 153 din același act normativ "Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: [...] lit. g) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii".

De asemenea, în conformitate cu art. 155 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 263/2010 "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă. Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în [...] conflictele de muncă și asigurări sociale [...]. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Prin urmare, instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv anularea unor decizii de pensionare emise de casa teritorială de pensii, hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din același cod, în virtutea principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 3925 din 14 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 3925 din 14 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 octombrie 2022.