ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1426/2022

Ședința publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 27 decembrie 2017, sub dosar nr. x/2017, A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 2031 din 30 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece această hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3876 din 15 septembrie 2015, pronunțată de aceeași instanță.

Prin decizia nr. 170 din 23 ianuarie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, în favoarea Curții de Apel Craiova, cauza fiind înregistrată sub dosar nr. x/2018.

Prin decizia nr. 1194 din 17 aprilie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca nefondată cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 1876 din 23 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1194 din 17 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cauza fiind reînregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă sub dosar nr. x/2018.

Prin decizia nr. 3356 din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 7 C. proc. civ.

Prin încheierea din 23 septembrie 2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul, stabilind termen în ședință publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 2246 din 11 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 3356 din 10 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 13 mai 2021, sub nr. x/2018**.

În ședința publică din 7 septembrie 2021, Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac formulate, în raport de condițiile reglementate de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 2031 din 30 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2017, ca urmare a casării deciziei civile nr. 3356 din 10 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2018, prin decizia nr. 2246 din 11 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Dolj, Casa Națională de Pensii Publice-Comisia Centrală de Contestații, având ca obiect contestație decizie de pensionare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A..

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ.

În raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul apreciază că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de apel formulată împotriva sentinței nr. 2031 din 30 mai 2017 apelantul A. a invocat nelegalitatea sentinței în sensul încălcării autorității de lucru judecat, cu referire la sentința civilă nr. 3876 din 15 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Dolj.

Din considerentele deciziei nr. 3449/2017 se constată faptul că instanța de control judiciar învestită cu apelul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 2031/2017 pronunțată de Tribunalul Dolj nu s-a considerat învestită cu excepția procesuală a autorității de lucru judecat reprezentată de sentința civilă nr. 3876/2015, nefiind pusă în dezbaterea contradictorie a părților, dovadă că nici nu a fost analizată îndeplinirea condițiilor de existență ale acesteia, în raport cu obiectul, cauza și părțile litigiului soluționat prin sentința civilă nr. 2031/2017, apelată.

Mai mult, instanța de control judiciar nu s-a pronunțat printr-o soluție de respingere a acestei excepții procesuale de fond, absolută, de ordine publică, reținând că prin susținerile referitoare la faptul că Tribunalul trebuia să aibă în vedere că acțiunea inițială a fost admisă în totalitate și nu în parte, cele referitoare la considerentele sentinței pronunțată în anul 2015 și cele referitoare la faptul că hotărârea Casa Națională de Pensii Publice nu trebuia să aibă în vedere același indice de corecție de 1,17 ce a fost contestat în primul litigiu soluționat în anul 2015, apelantul solicita în realitate exercitarea unui control judecătoresc asupra considerentelor hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiul anterior, ceea ce nu se impune în actualul cadru procesual.

Recurentul arată că este evident faptul că deși autoritatea de lucru judecat a fost invocată în al doilea proces, totuși respectiva instanță de control judiciar a calificat greșit susținerile apelantului, în sensul că acesta urmărește exercitarea unui control judecătoresc asupra considerentelor unei hotărâri judecătorești anterioare.

Consecința acestei calificări greșite a susținerilor apelantului a avut ca rezultat tocmai omisiunea instanței de a se pronunța asupra excepției autorității de lucru judecat invocată.

Având în vedere aceste considerente, recurentul apreciază că în cauza pendinte, cererea de revizuire împotriva sentinței nr. 2031 din 30 mai 2017 a Tribunalului Dolj este admisibilă.

Al doilea motiv de recurs vizează motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În primul ciclu procesual instanța de revizuire a dispus respingerea cererii ca nefondată. Împotriva acestei soluții a formulat recurs numai revizuentul, intimatele neformulând recurs împotriva considerentelor sentinței prin care să fi susținut că cererea de revizuire este inadmisibilă, nu nefondată, iar prin întâmpinarea la recursul formulat de A., intimatele au solicitat respingerea căii de atac ca nefondată pe motiv că cele două hotărâri judecătorești invocate nu sunt potrivnice, iar prin sentința nr. 2031 din 30 mai 2017 nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 3876/2015.

Înalta Curte de Casație și Justiție a casat hotărârea recurată pentru ca revizuentul să poată beneficia de garanția procesuală a motivării hotărârii și de beneficiul dublului grad de jurisdicție.

În consecință, în rejudecare, revizuentul trebuia să beneficieze de o analizare pe fond a cererii de revizuire și de o motivare corespunzătoare a soluției adoptate.

În rejudecare, intimatele au depus o nouă întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire, arătând că excepția autorității de lucru judecat a fost invocată de revizuent și prin apelul formulat împotriva sentinței nr. 2031 din 30 mai 2017.

Prin respingerea ca inadmisibilă a căii de atac, revizuentul a fost privat de analiza pe fond a cererii de revizuire, astfel încât i s-a înrăutățit situația în propria cale de atac, încălcându-se dispozițiile prevăzute de art. 502 C. proc. civ.

Cum în primul ciclu procesual, cererea de revizuire nu a fost respinsă ca inadmisibilă, ci ca nefondată, recurentul apreciază că această dezlegare a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât, instanța de rejudecare nu ar putea să respingă calea de atac a revizuirii, ca inadmisibilă.

Se mai arată că, aceleași observații se impun și cu privire la sentința nr. 30/2021 din 14 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în ultimul ciclu procesual, hotărâre ce face obiectul prezentului recurs.

Ultimul motiv de nelegalitate este reprezentat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât în primul ciclu procesual cererea a fost respinsă ca nefondată și nu ca inadmisibilă, acest aspect intrând în puterea lucrului judecat, astfel încât instanța de rejudecare nu putea să respingă calea de atac a revizuirii ca inadmisibilă.

Pentru toate aceste considerente, revizuentul se consideră îndreptățit să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formula în scris și depus la dosar.

Prin întâmpinarea, depusă la 8 decembrie 2021, intimata-pârâtă Casa Națională de Pensii Publice a formulat care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A solicitat judecarea cauzei și în eventuala lipsă de la dezbateri.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 24 februarie 2022, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 7 aprilie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 30/2021 din 14 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale și a acordat termen la data de 9 iunie 2022, cu citarea părților.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărârii se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea acestui motiv de nelegalitate, recurentul apreciază că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., context în care consideră că aceasta este nelegală având în vedere că în mod greșit instanța a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Prealabil analizării acestui motiv de recurs, Înalta Curte constată că prin critica evocată se susține aplicarea greșită a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspecte ce vizează de fapt încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, context în care critica formulată se va analiza din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Așadar, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În acest context, nu se poate reține nemulțumirea recurentului cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora, se poate cere revizuirea unei hotărâri în situația existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, având în vedere că instanța, în mod corect a reținut că aceste condiții nu sunt îndeplinite cumulativ, astfel că inexistența uneia dintre ele atrage inadmisibilitatea cererii, fără a fi necesar să fie examinate și celelalte.

Prin urmare, s-a reținut că în cadrul celui de-al doilea dosar nr. x/2017, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 3449/2019 din 29 noiembrie 2017 a Curții de Apel Craiova a fost invocată, analizată și respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de apelant, în raport cu sentința civilă nr. 3876 din 15 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015, context în care s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, reglementate de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Tot în cadrul acestui motiv de nelegalitate, recurentul susține că prin respingerea ca inadmisibilă a căii de atac, revizuentul a fost privat de analiza pe fond a cererii de revizuire și de o motivare corespunzătoare a soluției adoptate, astfel încât i s-a înrăutățit situația în propria cale de atac, încălcându-se astfel dispozițiile prevăzute de art. 502 C. proc. civ., întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a casat hotărârea recurată pentru ca revizuentul să poată beneficia de garanția procesuală a motivării hotărârii și de beneficiul dublului grad de jurisdicție.

Față de aceste aspecte, recurentul susține că aceste chestiuni se impun a fi analizate și cu privire la sentința nr. 30/2021 din 14 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în ultimul ciclu procesual, hotărâre ce face obiectul prezentului recurs.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că prin decizia nr. 2246 din 11 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost admis recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 3356 din 10 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre o nouă judecată, reținându-se întemeiat motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât instanța de revizuire nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, cauza fiind soluționată cu încălcarea normele imperative referitoare la compunere, respectiv 513 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că revizuirea se soluționează, potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată.

Din această perspectivă, nu se poate reține critica recurentului, potrivit căreia i s-ar fi înrăutățit situația în propria cale de atac, încălcându-se astfel dispozițiile prevăzute de art. 502 C. proc. civ., întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a casat hotărârea recurată, tocmai pentru ca cererea de revizuire să se soluționeze, conform prevederilor art. 513 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează procedura de judecată referitoare la dispozițiile procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată.

În acest context, cu privire la criticile întemeiate pe pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., se constată că în cadrul memoriului de recurs normele de procedură ce ar fi fost nerespectate de instanță nu pot fi primite, sens în care se apreciază că acestea au fost invocate în mod formal.

Astfel, din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurentul nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea hotărârii atacate.

În ceea ce privește ultima critică, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., ce vizează încălcarea autorității de lucru judecat, recurentul arată că, întrucât în primul ciclu procesual cererea de revizuire a fost respinsă ca nefondată și nu ca inadmisibilă, acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât, instanța de rejudecare nu putea să respingă calea de atac a revizuirii ca inadmisibilă.

Această critică este nefondată și nu poate fi primită, având în vedere că decizia nr. 1194 din 17 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire nu se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât împotriva acestei decizii, revizuentul A. a exercitat calea extraordinară de atac a recursului, iar prin decizia nr. 1876 din 23 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul, a casat decizia atacată pentru nemotivare și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, context în care nu se poate reține caracterul definitiv al hotărârii evocate de către revizuent, în sensul celor prevăzute de art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora "sunt hotărâri definitive, orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", caracterul definitiv al acestor hotărâri constând în faptul că nu sunt susceptibile de a mai fi atacate cu recurs.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 30/2021 din 14 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 30/2021 din 14 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele-pârâte CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE-COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DOLJ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2022.