ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 92/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 92/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022
Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30.09.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României pentru nerespectarea art. 86 din Legea nr. 127/2019.
Prin rezoluția instanței din data de 02.10.2020, instanța a pus în vedere reclamantei să precizeze domiciliul sau reședința ori sediul pârâților, obiectul cererii, arătarea motivelor de fapt pe care se întemeiază cererea principală, sub sanctiunea anulării cererii prevăzută de art. 200, alin. (4) din C. proc. civ., fără ca reclamanta să se conformeze cerințelor instanței.
Prin încheierea din 26 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., a dispus anularea cererii de chemare în judecata, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României; cu drept de reexaminare pentru reclamantă în 15 zile de la comunicare.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 2 martie 2021, petenta A., prin B., a arătat că a chemat în judecată Guvernul României pentru nerespectarea Legii nr. 127/2019, la Tribunalul Dolj. A solicitat reexaminarea dosarului depus la Tribunal întrucât a depus în termen actele solicitate și a arătat că nu a avut bani să își angajeze avocat.
Curtea de Apel Craiova a înaintat, pe cale administrativă, Tribunalului Dolj, cererea petentei A., cauza fiind înregistrată, sub nr. x/2020/a3, ca și cerere de reexaminare formulată împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020 la data de 26.10.2020.
Prin încheierea de ședință din 1 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Dolj, în baza art. 187 pct. 1, lit. a) C. proc. civ., a sancționat petenta A. cu 100 RON amendă judiciară, a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins cererea de reexaminare ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, împotriva încheierii de anulare, pronunțată la 26 octombrie 2020 în dosarul nr. x/2020, au fost formulate deja două cereri de reexaminare, respinse la data de 08.12.2020 în dosarul nr. x/2020, respectiv la data de 04.03.2021 în dosarul nr. x/2020, aceasta fiind a treia cererere de reexaminare care se depune de parte cu aceași motivare.
S-a mai reținut că, așa cum rezultă din dispozițiile art. 200 alin. (5)-(7) C. proc. civ., cererea de rexaminare împotriva încheierii de anulare se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, astfel încât, o nouă cerere de reexaminare, cu aceleași critici, nu mai este posibilă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta A., prin reprezentant B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia nr. 17 din 24 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A., prin reprezentant B. împotriva încheierii din data de 01.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, de către Tribunalul Dolj.
Recurenta A. a uzat, în continuare, de calea de atac a recursului împotriva acestei decizii, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate. Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 15 septembrie 2021, sub nr. x/2020/a3.
Întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluția din 20 octombrie 2021 s-a fixat termen la 25 ianuarie 2022 pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților.
Examinând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (7) C. proc. civ., cererea de reexaminare împotriva încheierii de anulare se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3) al art. 200 C. proc. civ.
În speță, încheierea din Camera de consiliu din data de 01.04.2020, în dosarul nr. x/2020, a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de reexaminare formulată împotriva încheierii de ședință din data de 26.10.2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, prin care, în condițiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ., a fost anulată cererea de chemare în judecată, pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță în sarcina titularei acțiunii, comunicate acesteia în vederea remedierii lipsurilor, prin rezoluția din data de 02.10.2020.
Anterior, împotriva aceleiași încheieri, reclamanta a mai formulat două cereri de reexaminare, respinse definitiv prin încheierea din 08.12.2020 și prin încheierea din 04.03.2021, ambele pronunțate de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. x/2020 și nr. y/2020
Prin urmare, încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare declarată împotriva încheierii de anulare, pronunțată în condițiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de atac, exercitarea căii de atac extraordinare a recursului împotriva acesteia fiind, deci, inadmisibilă.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive: 5. hotărârile date în recurs, (….); 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
În speță, recurenta a declarat recurs împotriva unei decizii prin care a fost soluționat recursul formulat de aceeași parte împotriva unei încheieri de reexaminare pronunțată în procedura de verificare și regularizare a cererii, în condițiile art. 200 alin. (7) C. proc. civ., iar potrivit acestui text legal, hotărârea astfel pronunțată este definitivă, nefiind supusă recursului.
Astfel, Înalta Curte constată că petenta a uzat de calea de atac a reexaminării prevăzută de art. 200 alin. (5) C. proc. civ., aceasta fiind, de altfel, singura cale de atac prin care poate fi supusă cenzurii încheierea de anulare a cererii în condițiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ.
Având în vedere că, prin recursul în care s-a pronunțat decizia nr. 17 din 24 iunie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, obiect al recursului pendinte, petenta a exercitat o cale neprevăzută de lege, pe cale de consecință, și prezentul demers judiciar se înscrie în aceeași categorie a căilor de atac neprevăzute de lege.
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că împotriva deciziei pronunțate în soluționarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeași cale de atac, respectiv, cea a recursului, în condițiile în care dreptul părții de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exercițiul său.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.
Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.
Cum hotărârea atacată a fost pronunțată în soluționarea unui recurs, decizia recurată nu este susceptibilă de reformare pe calea unui alt recurs, întrucât decizia pronunțată de curtea de apel cu privire la recursul declarat de recurentă împotriva încheierii din 1 aprilie 2021 a Tribunalului Dolj este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care nu este supusă recursului, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.
În consecință, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 17 din 24 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 17 din 24 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2022.