ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 170/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 30 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, pentru nerespectarea art. 86 din Legea nr. 127/2019.

Prin încheierea din 26 octombrie 2020, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, instanța constatând că până la data de 19 octombrie 2020, când s-a împlinit termenul de 10 zile, reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile privind completarea cererii de chemare în judecată, considerente pentru care, în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., având în vedere și faptul că lipsurile constatate sunt de natură să impieteze asupra bunei desfășurări a procesului.

La data de 11 noiembrie 2020, numita B. a formulat cerere de reexaminare solicitând să se constate că au fost depuse în termen înscrisurile pe care instanța a dispus să fie atașate în dosarul privind pe reclamanta A., cererea fiind formulată în calitate de reprezentat al C..

Prin încheierea de ședință din data de 26 noiembrie 2020, în dosarul asociat nr. x/2020, instanța a respins cererea de reexaminare.

La data de 17 decembrie 2020, petenta B., în calitate de reprezentant al C., a formulat o nouă cerere de reexaminare, împotriva aceleiași încheieri.

Prin încheierea pronunțată la data de 21 februarie 2021 de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr. x/2020 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de reexaminare formulată de petenta B..

Prin cererea înregistrată la data de 5 martie 2021 pe rolul Curții de Apel Craiova, petenta B., în calitate de reprezentant al C., a formulat o nouă cerere de reexaminare împotriva încheierii de ședință din 26 octombrie 2020, dată în dosarul nr. x/2020.

Curtea de Apel Craiova a înaintat, administrativ la 5 martie 2021, Tribunalului Dolj cererea petentei B., cauza fiind înregistrată, ca și cerere de reexaminare, sub nr. x/2020/a 3.

Prin încheierea din 16 aprilie 2021, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020 a respins ca inadmisibilă cererea de reexaminare formulată de B. împotriva încheierii din 26 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul x/2020

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta A., prin reprezentant B., criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.

Prin decizia nr. 12 din 9 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A., prin reprezentant B. împotriva încheierii din data de 16 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, de către Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. prin reprezentant B. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în scris și depusă la dosar.

Prin întâmpinarea, depusă la 22 septembrie 2021, intimatul-pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, în raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru.

La termenul din 27 ianuarie 2021, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarele:

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în legislația noastră fiind exclusă posibilitatea legală a declarării recursului la recurs.

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 16 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, de către Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, astfel că, decizia atacată conform art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este definitivă.

Caracterul definitiv conferit acestei decizii, prin reglementarea legală, exclude posibilitatea declarării căii de atac a recursului.

În consecință, decizia pronunțată de instanța de recurs fiind definitivă, ea nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Conform art. 457 din C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În consecință, față de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În acest context, Înalta Curte apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile legale ce prevăd unele sancțiuni referitoare la încălcarea obligațiilor privind desfășurarea procesului.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., se sancționează cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON, "introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice".

Conform art. 12 C. proc. civ.:

"drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți. Partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, și la plata unei amenzi judiciare. De asemenea, partea care nu își îndeplinește cu bună-credință obligațiile procesuale răspunde potrivit alin. (2)".

Dreptul subiectiv civil al unei persoane reprezintă "posibilitatea recunoscută de lege subiectului activ în virtutea căreia acesta poate, în limitele dreptului și a moralei, să aibă o anumită conduită, să pretindă o conduită corespunzătoare de la subiectul pasiv și să ceară concursul forței coercitive a statului în caz de nevoie".

Liberul acces la justiție nu trebuie interpretat ca un drept absolut în sensul că odată recunoscut i se permite petentului să ignore orice alte obligații în legătură cu justiția.

Pentru valorificarea drepturilor și intereselor legitime părțile trebuie să acționeze cu bună-credință, iar nu în spirit abuziv, șicanator, vexator pentru magistrați ori pentru instanță.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recurenta A. prin formularea mai multor căi de atac extraordinare împotriva unor hotărâri soluționate pe excepție, își exercită acest drept procesual în mod abuziv și contrar scopului pentru care acesta a fost recunoscut de lege și de art. 12 alin. (1) și (2) C. proc. civ., iar în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. va dispune amendarea acesteia cu suma de 300 RON.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 12 din 9 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale și va dispune amendarea acesteia cu suma de 300 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă, în contradictoriu cu intimatul-pârât GUVERNUL ROMÂNIEI.

Dispune amendarea recurentei cu suma de 300 RON.

Definitivă în ceea ce privește recursul.

Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare în ceea ce privește amenda.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2022.