ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 575/2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, secția Civilă, la data de 22 iulie 2015, sub dosar nr. x, contestatoarea Compania de Apa Oltenia S.A. Craiova a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul A., în calitate de moștenitor al defunctei B., decedată în timpul procesului (12.08.2015), prin care a solicitat anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. x/2015 al BEJ C., respectiv a procesului-verbal din data de 08.07.2015 prin care contestatoarea/debitoare a fost obligată să rebranșeze furnizarea de apă a imobilului situat în Craiova, str. x nr. 121, proprietatea creditoarei/intimate B., a somației nr. x din data de 08.07.2015 prin care i se solicita să achite suma de 2.400 RON cu titlul de cheltuieli de executare și încheierea din data de 08.07.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare, în sumă totală de 2.400 RON și de asemenea să se dispună repunerea părților în situația anterioară prin întoarcerea executării, respectiv a sumelor de bani de 2.400 RON și 3.800 RON.

Prin sentința civilă nr. 15597 din 10 decembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova, secția Civilă a fost admisă contestația la executare precizată, formulată de contestatoarea Compania de Apă Oltenia S.A., în contradictoriu cu intimații A. în calitate de moștenitor al defunctei B. și BEJ C..

Au fost anulate actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. x/2015 al BEJ C. și s-a desființat executarea silită însăși.

Au fost repuse părțile în situația anterioară și a fost obligat intimatul A. și BEJ C. către contestatoare la restituirea sumelor de 3800 RON și 2400 RON achitate de contestatoare cu titlul de cheltuieli de executare în baza încheierii din data de 08.07.2015 și încheierii din data de 22.01.2015, conform OP nr. x din 23.01.2015, Facturii nr. x din 27.01.2015, OP din 13.07.2015, Facturii nr. x din data de 13.07.2015.

Au fost obligați intimații către contestatoare la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 RON efectuate cu taxa judiciară aferentă contestației: 100 RON și taxa aferentă întoarcerii executării - 300 RON, conform chitanțelor depuse la dosar.

Împotriva acestei sentințe, apelantul A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1472/2016 din 14 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă a fost admis apelul declarat de apelantul-intimat A., în contradictoriu cu intimatul BEJ C. și intimata-contestatoare Compania de Apă Oltenia S.A., împotriva sentinței civile nr. 15597/10.12.2015 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x

A fost schimbată în parte sentința în privința capătului de cerere privind anularea actelor de executare în sensul că, anulează procesul-verbal de constatare din data de 08.07.2015 din cadrul dosarului de executare nr. x/2015.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate în privința cererii de repunere a părților în situația anterioară și a cheltuielilor de judecată din prima instanță.

Prin decizia nr. 22/2016 din 1 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă s-a admis în parte, cererea de completare dispozitiv formulată de apelantul A., fiind dispusă completarea dispozitivului deciziei civile nr. 1472/14.06.2016 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x în sensul că, s-a admis în parte cererea apelantului de obligare a intimatei contestatoare Compania de Apă Oltenia S.A. la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligată intimata contestatoare să plătească apelantului suma de 1000 RON reprezentând onorariu avocat la fond și în apel.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte petite ale cererii de completare a dispozitivului.

Împotriva deciziei civile nr. 1472 din 14 iunie 2016 și a deciziei civile nr. 22/2016 din 1 noiembrie 2016, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în dosarul nr. x, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire.

Prin decizia nr. 117/2017 din 15 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1472 din 14 iunie 2016 și a deciziei civile nr. 22/01.11.2016 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în dosarul nr. x, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata S.C. Compania de Apă Oltenia S.A., prin raportare la decizia civilă nr. 33/19.01.2015 pronunțată în dosarul nr. x; sentința civilă nr. 7334/02.06.2015 pronunțată în dosarul nr. x; decizia civilă nr. 249/11.04.2016 pronunțata în dosarul nr. x; sentința civilă nr. 9245/01.07.2015 pronunțată în dosarul nr. x

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1472 din 14 iunie 2016 și a deciziei civile nr. 22/01.11.2016 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în dosarul nr. x, prin raportare la încheierea nr. 510/30.05.2016 pronunțată în dosarul nr. x

Împotriva deciziei nr. 117/2017 din 15 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, revizuentul A. a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și dovedită.

În argumentarea cererii de recurs, recurentul arată că prin cererea de revizuire a solicitat în principal revizuirea deciziei nr. 1472/14.06.2016 a Tribunalului Dolj și a hotărârii de completare a acestei decizii nr. 22/01.11.2016, existând hotărâri judecătorești definitive potrivnice, astfel încât, în opinia sa consideră că s-a încălcat autoritatea lucru judecat a mai multor sentințe și decizii definitive, care au atras competența de soluționare a Curții de Apel Craiova.

Astfel, prin Decizia 117/2017 a Curții de Apel Craiova, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire privind capetele subsecvente de cerere și ca neîntemeiată cererea de revizuire privind capătul principal de cerere printr-o motivare lapidară, care poate echivala cu o nemotivare și, tot ca nemotivare o reprezintă și elementele contradictorii din considerente, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Având în vedere că instanța de judecată încalcă autoritatea cu putere de lucru judecat a sentințelor și deciziilor invocate în cererea principală, aceasta se subscrie motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Prin succinta motivare din considerentele instanței ce pronunță hotărârea atacată rezultă o aplicare greșită a normelor de drept material privind autoritatea și puterea lucrului judecat cu privire la aspectele invocate, dar și cu privire la părțile litigante, astfel încât este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează cererea de revizuire ce privește hotărârile definitive potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Practic, autoritatea de lucru judecat așa cum a înțeles legiuitorul să o reglementeze în noile norme aplicabile, privesc condițiile cumulative, atât cu privire la autoritatea de lucru judecat efectivă, cât și cu privire la puterea de lucru judecat ce nu presupune tripla identitate din reglementarea anterioară.

Revizuirea este admisibilă prin îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 430 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., în ceea ce privește considerentele și dispozitivul celor două hotărâri definitive pronunțate în cele două contestații la executare.

Dosarul nr. x al Tribunalului Dolj și dosarul nr. x al Judecătoriei Craiova prezintă tripla identitate de părți și calitate procesuală, respectiv S.C. Compania de Apă Oltenia S.A. și recurentul în calitate de succesor în drepturi al autoarei sale B., dosarele având același obiect reprezentat de contestațiile la executare promovate de S.C. Compania de Apă Oltenia S.A. iar cauza a fost aceeași fiind reprezentată de actele de executare întocmite în temeiul aceluiași titlu executoriu și în același dosar de executare silită nr. x/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc C..

Revizuirea mai este admisibilă, susține recurentul, și prin îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 430 alin. (2) și art. 431 alin. (2) C. proc. civ., respectiv existența unor hotărâri definitive și opunerea lucrului anterior judecat într-un alt litigiu ulterior, în ceea ce privește considerentele și dispozitivul altor hotărâri definitive prin care s-au rezolvat alte chestiuni litigioase, dacă aceste hotărâri au legătură cu soluționarea celui din urmă litigiu.

Astfel, decizia nr. 1472/2016 a Tribunalului Dolj încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor și dispozitivului deciziei civile nr. 33/2015 a Tribunalului Dolj, întrucât constată în mod nereal și nelegal că decizia nr. 33/2015 a Tribunalului Dolj se aplică doar până la soluționarea pe fond a dosarului nr. x al Judecătoriei Craiova, sens în care recurentul apreciază că decizia nr. 1472/2016 modifică dispozitivul deciziei nr. 33/2015 a Tribunalului Dolj.

Mai susține recurentul că a invocat excepția autorității de lucru judecat a deciziei nr. 33/2015 a Tribunalului Dolj prin cererea de apel, răspunsul la întâmpinare, concluziile scrise depuse la dosarul cauzei și susținerile orale ale apărătorului său consemnate în încheierea de ședință din data de 17.05.2016, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei excepții nici prin încheierea din data de 17.05.2016 și nici prin dispozitivul deciziei nr. 1472/2016 a Tribunalului Dolj.

În acest sens recurentul a formulat cerere de îndreptare prin omisiune și de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1472/2016 cu pronunțarea asupra acestei excepții, însă instanța a respins această cerere prin decizia nr. 22/2016, deși aceasta avea obligația de a se pronunța asupra acestei excepții în conformitate cu art. 482 coroborat cu art. 248 alin. (1), art. 425 alin. (1) lit. c) și art. 432 C. proc. civ.

Tot în același context, recurentul arată că decizia nr. 1472/2016 încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor și dispozitivului sentinței civile nr. 9245/2015 a Judecătoriei Craiova, întrucât dosarul nr. x al Judecătoriei Craiova a avut aceleași părți, iar obiectul dosarului l-a constituit aplicarea penalităților pentru neexecutarea obligației intuitu personae, cauza litigiului fiind reprezentată de neexecutarea obligației cuprinse în dispozitivul deciziei nr. 33/2015 a Tribunalului Dolj.

Pentru aceste considerente și pentru considerentele arătate pe larg în cererea formulată în cadrul prezentei revizuiri, recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond, admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, motivată și dovedită în fața instanței de fond.

Intimata - contestatoare Compania de Apă Oltenia S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că recursul este admisibil.

Completul de filtru nr. 6, la data de 20 decembrie 2017, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ. comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar recurs, însă părțile nu au formulat un punct de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 28 februarie 2018, cu citarea părților.

Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile din cererea de recurs încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care succed:

Printr-un prim motiv de recurs, ce vizează nelegalitatea deciziei atacate motivat de împrejurarea că hotărârea pronunțată nu este motivată, recurentul susține că instanța a procedat doar la reluarea, în motivare, a aspectelor reținute în hotărârea a cărei revizuire s-a cerut.

Examinând critica formulată, Înalta Curte reține că, potrivit art. 488 pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". Susținerea recurențului deși conturează vag cazul de casare evocat, acesta nu este incident în cauză pentru a atrage casarea hotărârii atacate.

Într-adevăr, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil, potrivit articolului 6 din Convenția europeană, include în esență, obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile (hotărârea Ruiz Torija contra Spaniei din 9 decembrie 1994, hotărârea Higgins contra Franței din 19 februarie 1998 și hotărârea Hirvisari contra Finlandei din 27 septembrie 2001).

În cauză, hotărârea instanței de revizuire este temeinic motivată, atât în fapt, cât și în drept, de vreme ce, instanța a procedat la analizarea condițiilor de admisibilitate a cererii revizuentului ce a fost fundamentată, în drept, pe motivul prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. referitor la contrarietatea de hotărâri.

În cuprinsul hotărârii sunt prezentate argumentele în baza cărora s-a statuat că, în speță, în ceea ce privește primele 4 hotărâri pretins potrivnice (decizia civilă nr. 33/19.01.2015 pronunțată în dosarul nr. x; sentința civilă nr. 7334/02.06.2015 pronunțată în dosarul nr. x; decizia civilă nr. 249/11.04.2016 pronunțata în dosarul nr. x; sentința civilă nr. 9245/01.07.2015 pronunțată în dosarul nr. x) nu există îndeplinită condiția ca "în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat", motiv pentru care în raport de aceste hotărâri cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.

De asemenea, instanța de revizuire și-a argumentat soluția adoptată și cu privire la faptul că deciziile civile nr. 1472 din 14 iunie 2016 și nr. 22/01.11.2016 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în dosarul nr. x nu încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 510 din 30.05.2016, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x, nefiind întrunită cerința identității de obiect și cauză între aceste cauze și nici cerința privind încălcarea autorității lucrului judecat.

Faptul că instanța de revizuire a respins cererea pentru neîndeplinirea cerințelor impuse de legiuitor cazului de revizuire evocat nu însemnă că hotărârea este nemotivată, insuficient motivată sau cuprinde o motivare contradictorie, cum greșit susține recurentul, din moment ce instanța de revizuire a prezentat argumentele care au justificat soluția adoptată, context în care nu se poate imputa instanței care a pronunțat decizia atacată neîndeplinirea obligației de motivare a soluției pronunțate.

Criticile încadrate de recurent în dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt, de asemenea, nefondate, pentru considerentele care succed.

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive, care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunțarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în anumite cazuri, strict determinate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Așadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului ca fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabila, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autoritarii de lucru judecat.

În speța dedusă judecății, recurentul-revizuent invocă o pretinsă contrarietate între deciziile nr. 1472 din 14 iunie 2016 și nr. 22/01.11.2016 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în dosarul nr. x și decizia civilă nr. 33/19.01.2015 pronunțată în dosarul nr. x, de Tribunalul Dolj; sentința civilă nr. 7334/02.06.2015 pronunțată în dosarul nr. x, de Judecătoria Craiova; decizia civilă nr. 249/11.04.2016 pronunțata în dosarul nr. x, de Tribunalul Dolj; sentința civilă nr. 9245/01.07.2015 pronunțată în dosarul nr. x, de Judecătoria Craiova și încheierea nr. 510/30.05.2016 pronunțată în dosarul nr. x, de Judecătoria Craiova.

Este nefondată critica recurentului-revizuent în sensul că, referitor la primele patru decizii pretins potrivnice mai sus indicate, în mod greșit a reținut instanța care a soluționat cererea de revizuire că, în al doilea litigiu, instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția autorității de lucru judecat.

Astfel, instanța, respectiv Tribunalul Dolj, s-a pronunțat cu privire la această excepție chiar în cadrul dosarul nr. x, în sensul că nu este întemeiat motivul de apel prin care s-a susținut că instanța de fond a încălcat principiul autorității de lucru judecat și puterii de lucru judecat al Deciziei nr. 33/2015 a Tribunalului Dolj, argumentele acestei soluții fiind menționate în considerentele hotărârii, în care s-a reținut că ordonanța președințială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul litigiului.

În mod correct, instanța de revizuire a apreciat că nu poate fi reținută nici puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 9425/01.07.2015 pronunțată de Judecătoria Craiova, întrucât prin această nu s-a reținut vreo culpă a contestatoarei, ci doar că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării și că față de intervalul mare de timp pe care l-a avut la dispoziție pentru a se conforma obligației, s-a apreciat că este întemeiată cererea reclamantei de obligare a debitoarei la plata de penalități de întârziere.

Astfel, în speță, Decizia nr. 33/19.01.2015 a Tribunalului Dolj, fiind executorie de drept, ea și-a produs efectele până la momentul soluționării fondului litigiului, prin sentința civilă nr. 9027/26.06.2015 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x prin care s-a respins acțiunea formulată de B.. Prin urmare, s-a reținut că în mod greșit instanța a apreciat că executarea silită începută în baza Deciziei 33/19.01.2015 a Tribunalului Dolj este nejustificată și de rea-credință și că întreaga executare este nelegală, întrucât executarea s-a început în baza unui titlu executoriu valabil, care și-a produs efectele până la momentul soluționării fondului litigiului, respectiv până la data de 26.06.2015.

Intimata-contestatoare a solicitat doar anularea procesului-verbal de executare din data de 08.07.2016, întocmit după pronunțarea sentinței civile nr. x/26.06.2015 a Judecătoriei Craiova, astfel că instanța era ținută să se pronunțe doar în limitele învestirii.

Contrar susținerilor recurentului, din considerentele Deciziei nr. 1472/14.06.2016, rezultă că în al doilea proces (dosarul nr. x) s-a invocat excepția puterii de lucru judecat a celor patru hotărâri amintite mai sus, iar instanța a analizat-o prin raportare expresă la fiecare hotărâre în parte.

De altfel, în ceea ce privește sentința civilă nr. 7334/02.06.2015 a Judecătoriei Craiova pronunțată în dosarul nr. x, definitivă prin Decizia nr. 249/11.04.2016, Tribunalul Dolj chiar a reținut existența autorității de lucru judecat, soluția dată în apel fiind motivată de altfel pe această reținere.

Astfel, prin Decizia nr. 22/02.11.2016 Tribunalul Dolj a reținut:

"În ceea ce privește excepțiile autorității de lucru judecat, ele au fost invocate ca și motive de apel, ținând seama că excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, și nu de procedură, și au fost examinate ca atare în considerentele Deciziei nr. 1472/14.06.2016."

Recurentul-revizuent reiterează susținerea potrivit căreia, în hotărârile a căror revizuire se solicită instanța nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra excepției puterii de lucru judecat, însă în mod legal curtea de apel a apreciat că această situație nu echivalează cu nediscutarea excepției, având în vedere că potrivit disp. art. 430 alin. (2) C. proc. civ. autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care aceasta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, iar pe de altă parte tribunalul a analizat excepția în cadrul motivelor de apel.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat prin raportare la încheierea nr. 510/30.05.2016, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x, curtea de apel a constatat că dosarul nr. x a avut ca obiect obligarea debitoarei S.C. Compania de Apă Oltenia S.A. la plata penalităților de întârziere pentru neexecutarea unei obligații de a face, obligație stabilită prin titlul executoriu decizia civilă nr. 33/19.01.2015 a Tribunalului Dolj, care a constituit obiectul dosarului de executare nr. x/2015 al BEJ C..

Dosarul nr. x în care au fost pronunțate Decizia nr. 1472/14.06.2016 și Decizia nr. 22/01.11.2016 are ca obiect contestație la executare silită, promovată pe calea dreptului comun.

Prin urmare, în mod corect s-a reținut că decizia nr. 33/19.01.2015 a Tribunalului Dolj, pusă în executare în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2015 al BEJ C., și care este cauza pe care este întemeiată cererea ce face obiectul dosarului nr. x, este dată pe cale de ordonanță președințială, astfel că nu are putere de lucru judecat în privința litigiului de fond derulat între părți și asupra căruia s-a pronunțat Judecătoria Craiova prin sentința civilă nr. 15597/10.12.2015 și ulterior Tribunalul Dolj prin deciziile a căror revizuire se solicită, în conformitate cu dispozițiile art. 1002 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora ordonanța președințială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului.

De aceea, curtea a statuat cu justețe că deciziile nr. 1472/14.06.2016 și nr. 22/01.11.2016 nu încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 510/30.05.2016, neexistând identitatea de obiect și cauză.

Trebuie menționat că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Concluzionând, se constată că aspectele invocate, pe larg, prin cererea de revizuire, reiterate prin cererea de recurs, îmbracă în realitate caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.

În consecință, pentru considerentele sus arătate, Înalta Curte va constata netemeinicia motivelor de recurs subsumate art. 488 pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., drept pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei nr. 117/2017 din 15 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2018.