ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1293/2018

Ședința publică din data de 24 aprilie 2018

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin decizia nr. 802/2014 din 12 mai 2014, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 193/A din 22 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatul B..

Împotriva acestei decizii, A. a formulat recurs, care a fost soluționat prin decizia nr. 2012 din 7 octombrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în sensul admiterii căii extraordinare de atac, casării deciziei nr. 802/2014 din 12 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin decizia nr. 1636/2016 din 11 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă cererea de revizuire formulată revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 193/A din 22 noiembrie 2013 a Tribunalului Mehedinți, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul B..

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs care a fost soluționat prin decizia nr. 2003 din 24 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în sensul respingerii ca tardiv.

A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2003 din 24 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, care a fost respinsă prin decizia nr. 1285 din 26 septembrie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

La data de 20 februarie 2018, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1285 din 26 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., însă, raportat la dispozițiile art. 24 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, cererea de revizuire va fi analizată din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere și împrejurarea că decizia nr. 1285 din 26 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost soluționată pe dispozițiile vechiul C. proc. civ.

Prin notele scrise depuse la dosar, la data de 30 martie 2018, revizuenta a precizat că deciziile pe care le apreciază ca fiind contradictorii sunt: decizia nr. 2012 din 7 octombrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, decizia nr. 2003 din 24 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014 și decizia nr. 1285 din 26 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

La termenul de judecată de astăzi, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității cererii de revizuire.

Înalta Curte, în temeiul art. 137, art. 324 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a luat în examinare tardivitatea exercitării acestei căi extraordinare de atac și a reținut următoarele:

Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile enumerate la punctele 1-9.

În speță, cererea a fost întemeiată pe punctul 7 al art. 322 același cod, care vizează situația când există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În conformitate cu dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se socotește de la data pronunțării ultimei hotărâri.

În cauza de față, Înalta Curte constată că ultima decizie pronunțată, dintre cele trei pretins a fi contradictorii, este decizia nr. 1285 din 26 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Această decizie a fost pronunțată în cadrul unei contestații în anulare, astfel încât termenul de revizuire se calculează începând de la data pronunțării acesteia.

În raport cu data formulării cererii de revizuire, respectiv 20 februarie 2018 și aceea a pronunțării ultimei decizii contradictorii, respectiv 26 septembrie 2017, rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 1 C. proc. civ. a fost depășit.

Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancțiunea decăderii, prevăzută de art. 103 C. proc. civ.

Cum în cauză, cererea de revizuire a fost promovată cu depășirea termenului imperativ de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri a cărei revizuire se cere, iar revizuenta nu a solicitat repunerea în termen, Înalta Curte urmează să admită excepția tardivității, invocată din oficiu, și să respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire.

În aceste condiții, aspectele formale care țin de analiza existenței hotărârilor potrivnice astfel cum sunt reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu se mai impun a fi verificate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1285 din 26 septembrie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2018.