ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 738/2017

R O M N I A Decizia nr. 738/2017 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr. 437 din 14 februarie 2017, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva seminței civile nr. 3 din 11 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/101/2016, în contradictoriu cu intimatele SN B. SA și SN C. SA - Sucursala Banat - Oltenia. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuenta A. Investită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la 6 aprilie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 6 aprilie 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. La 18 aprilie 2017, s-a înregistrat prin Serviciul Registratură, „întâmpinarea" depusă de recurentă. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 2 mai 2017, s-a. stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 10 mai 2017, în temeiul art. 493 alin. 5 C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed: În fapt, prin cererea introductivă de instanță, A. a formulat, în contradictoriu cu SN B. SA și SN C. SA - Sucursala Banat - Oltenia, contestație împotriva Deciziei de concediere nr. A3.3/378 din 17 noiembrie 2014, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă înregistrat din 11 decembrie 2013, solicitând constatarea nulității absolute a respectivei decizii, iar în subsidiar, anularea acesteia, reintegrarea pe funcția deținută anterior concedierii, conform art. 80 alin. (2) C. muncii, precum și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, calculate până la reintegrarea pe funcția deținută anterior concedierii.

Tribunalul Mehedinți, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 1016 din 11 martie 2015 a respins contestația formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele SN B. SA și SN C. SA - Sucursala Banat - Oltenia. Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția i civilă, prin Decizia nr. 2812 din 16 iunie 2015, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de tribunal, având ca obiect contestație decizie concediere. Prin Decizia nr. 4416 din 7 octombrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentinței civile nr. 1016 din 11 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Mehedinți.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, prin Decizia nr. 617 din 17 martie 2016 a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 4416 din 7 octombrie 2015 în favoarea Curții de Apel Craiova. Investită cu soluționarea căii extraordinare de atac, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr. 2592 din 12 mai 2016, a admis contestația în anulare, a anulat Decizia civilă nr. 4416 din 7 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și, rejudecând cauza, a constatat, pe excepție, necompetența materială în soluționarea cererii de revizuire precizate. A decimat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate împotriva sentinței nr. 1016/2016 în favoarea instanței ce a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv Tribunalul Mehedinți.

Prin sentința nr. 3 din 11 octombrie 2016, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de revizuire formulată de A. Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr. 437 din 14 februarie 2017 a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva sentinței civile nr. 3/2016 a Tribunalului Mehedinți. În drept, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018, inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă Instanță sunt supuse numai apelului. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Totodată, conform art. 513 alin. (5) C. proc.

civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. In raport de dispozițiile legale menționate, Decizia nr. 437 din 14 februarie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului. Se reține totodată că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este șl cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 437 din 14 februarie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2017.