ÎCCJ, Decizia nr. 314/2017

Decizia civilă nr. 314/2017

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Orșova la data de 26 ianuarie 2016, sub nr. x/274/2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. au chemat în judecată pe pârâții O., P., Q. și R., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea numerelor cadastrale 190, 191 și 192, transcrise, în urma dezmembrării imobilului înscris în CF nr. x/N a localității Dubova (transcris din cartea funciară nr. x3 a localității Dubova), în cărțile funciare CF x/N, CF x1/N și CF x2/N, în baza planului de amplasament și delimitare nr, 156 din 18 ianuarie 2008 și respectiv 3887/5 decembrie 2007.

Prin Sentința civilă nr. 158 din 12 mai 2016, Judecătoria Orșova a admis acțiunea și a anulat numerele cadastrale 190, 191 și 192, transcrise, în urma dezmembrării imobilului înscris în CF nr. x/N a localității Dubova (transcris din cartea funciară nr. x3 a localității Dubova), în CF x/N, CF x1/N și CF x2/N, în baza planului de amplasament și delimitare nr. 156 din 18 ianuarie 2008 și nr. 3887 din 5 decembrie 2007.

Împotriva acestei sentințe, au formulat apel pârâții O. și P.

Prin Decizia nr. 1179/A din 1 noiembrie 2016, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, a respins acest apel, ca nefondat.

1.2. Cererea de revizuire

La data de 5 ianuarie 2017, pe rolul Tribunalului Mehedinți a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de O., ulterior precizată, prin care a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 1179/A din 1 noiembrie 2016 a Tribunalului Mehedinți, pe motiv că încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 335 din 20 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/274/2013.

1.3. Hotărârea de declinare a competenței

Prin Decizia nr. 2 din 26 ianuarie 2017, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de O., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, reținând incidența dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

1.4. Soluția instanței de revizuire

Prin Decizia nr. 613 din 30 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/101/2017, s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul O. împotriva Deciziei nr. 1179/A din 1 noiembrie 2016 a Tribunalului Mehedinți, secția I civilă.

Instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. și cu faptul că, în speță, termenul de la care se exercită revizuirea curge de la data pronunțării hotărârii supuse revizuirii, respectiv de la data de 1 noiembrie 2016, iar revizuirea a fost formulată la data de 5 ianuarie 2017, peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 24 aprilie 2017, instanța de revizuire a îndreptat din oficiu eroarea materială din minuta deciziei civile menționate, în sensul că, în loc de "fără cale de atac", cum, din eroare, s-a trecut, s-a menționat corect "cu drept de recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție".

Împotriva deciziei instanței de revizuire, a declarat recurs revizuentul O., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând admiterea căii de atac și casarea hotărârii atacate.

Recurentul a criticat decizia atacată din perspectiva nelegalității, arătând că, în mod "caduc și ilogic", instanța de revizuire i-a respins cererea ca tardivă, întrucât, pentru cazul de revizuire prevăzut de "art. 509 pct. 1 C. proc. civ.", examinarea cererii de revizuire se putea face numai în raport cu considerentele deciziei, iar de aceste considerente a putut lua cunoștință doar după comunicarea hotărârii, obligatorie, potrivit art. 427 C. proc. civ.

În continuare, cu referire detaliată la istoricul cauzei, precum și la dispozițiile legale considerate incidente, recurentul a reiterat și dezvoltat aspectele de fapt și considerentele expuse pe fondul cererii de revizuire, din care ar rezulta, în opinia sa, atât nelegalitatea pretențiilor reclamanților din speță, cât și soluționarea incorectă a pricinii de către instanțe.

Recurentul a invocat în drept dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din codul menționat.

Având în vedere că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de admisibilitate, în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., prin încheierea din data de 13 noiembrie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, cu apărările intimaților, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce succed.

Primul motiv de recurs invocat, vizează situația în care hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, fiind pretins argumentată "ilogic".

Din examinarea considerentelor ce au fundamentat soluția adoptată de instanța de revizuire, se constată, însă, că acestea sunt în concordanță cu hotărârea pronunțată, cu natura și cu circumstanțele speței.

Împrejurarea că secția I civilă, a Înaltei Curți a examinat cu prioritate regularitatea promovării căii de atac deduse judecății sale, cu referire la termenul legal prevăzut, nu poate fi reținut ca un aspect de motivare "caduc" sau "ilogic", dat fiind faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța trebuie să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Astfel, în privința hotărârii atacate, se reține că sunt îndeplinite exigențele unei motivări corespunzătoare.

Analizând modul în care instanța de revizuire a examinat cererea dedusă judecății și apărările formulate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată respectă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., privitoare la obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, astfel că nu se poate reține o nemotivare sau o motivare necorespunzătoare a acesteia.

Chiar și aspectele expuse, vizând pretinsa motivare contrară logicii juridice, sunt contrazise de conținutul hotărârii, în care se regăsesc considerentele de fapt și de drept care susțin soluția instanței, în acord cu aspectele circumstanțiate de probele dosarului, argumentarea fiind, contrar afirmațiilor recurentului, logică și coerentă, precum și în acord cu cadrul procesual al speței și cu normele legale incidente.

Tot în mod nejustificat se susține de către recurent, prin al doilea motiv de recurs, că soluția pronunțată ar fi nelegală.

Contrar celor susținute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, este conformă dispozițiilor legale incidente.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 și următoarele C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincțiile prevăzute în art. 511 C. proc. civ.

În speță, cererea de revizuire vizează dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin (1) pct. 8 din codul menționat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în cazul de față, de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza finală C. proc. civ., respectiv de la 1 noiembrie 2016.

Întrucât textul de lege incident prevede expres că termenul de o lună are în vedere data pronunțării ultimei hotărâri, recurentul nu poate solicita să-i fie calculat acest termen de la o altă dată, respectiv de la data comunicării hotărârii, caz în care s-ar ajunge ca o lex tertiae să reglementeze situația litigioasă.

Deoarece cererea de revizuire în speță a fost formulată la data de 5 ianuarie 2017 și având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., instanța de revizuire a sancționat nerespectarea acestuia cu decăderea.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de O. împotriva Deciziei nr. 613 din 30 martie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/101/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2017.

Procesat de GGC - NN