ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1363/2016

Decizia nr. 1363/2016 Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: La data de 24 august 2008 reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâtul D. solicitând să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenurilor în suprafață de 12 ha 5254 m.p., situate în intravilanul municipiului Drobeta-Turnu Severin și provenite de la autorul comun E., înscrise în titlul de proprietate din 11 martie 2009. Prin Sentința civilă nr. 3954 din 25 octombrie 2013 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin a fost admisă în parte acțiunea.

A fost omologat raportul de expertiză suplimentar în varianta a 6-a întocmită de expert G. și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților; a fost obligat pârâtul D. la 116.419,21 lei cheltuieli judiciare către stat reprezentând ajutor public judiciar; au fost compensate cheltuielile de judecată și obligat pârâtul la 2.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți, reprezentând onorariu avocat. Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții A., B. și C. și pârâtul D., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin încheierea de ședință din data de 28 aprilie 2014 s-a luat act de renunțarea apelanților reclamanți la motivul de apel ce vizează invocarea dreptului de acrescământ, s-a luat act de renunțarea apelantului pârât la judecarea căii de atac a apelului pe care a exercitat-o împotriva sentinței instanței de fond.

Prin Decizia civilă nr. 232/A din 2 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a respins apelul formulat de apelanții-reclamanți împotriva IAP și a Sentinței civile nr. 3957 din 25 octombrie 2013, împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A., B. și C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 1387/2014, a admis recursul declarat de reclamanți, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleași instanțe, respectiv Tribunalul Mehedinți, constatându-se că instanța de apel nu a analizat deloc cel de al doilea motiv de apel principal formulat de reclamanți, nearătându-se în considerentele acesteia de ce varianta de ieșire din indiviziune aleasă de prima instanță respectă drepturile coindivizarilor și dispozițiile art. 741 C. civ.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr. x/225/2009**, fiind administrată proba cu expertiză tehnică pentru lotizarea întregii suprafețe de teren. Prin Decizia nr. 701 din 6 octombrie 2015 a Tribunalului Mehedinți s-a admis apelul declarat de reclamanți, s-a luat act de renunțarea la apel formulată de D.. S-a schimbat parțial IAP, în sensul că s-a constatat că apelanții reclamanți au un drept indiviz de 1/4 din suprafața de 6,4889 ha și 1/4 din 9,2809 ha în calitate de moștenitori legali ai lui E.; intimatul D. are un drept indiviz de 1/4 din 6,4884 ha în calitate de moștenitor testamentar și 3/4 în calitate de moștenitor legal ai lui E., terenuri ce se regăsesc în titlul de proprietate din 11 martie 2009. S-au menținut restul dispozițiilor IAP.

S-a schimbat parțial sentința în sensul că s-a omologat raportul de expertiză întocmit în apel și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților în varianta 10 cu modificări, atribuindu-se părților loturi de teren în natură. S-a dispus ca reclamanții să primească sultă de la pârât suma de 33.430 lei. Au fost obligați apelanții B., A., C. să restituie suma de 122.464 lei, reprezentând ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru. A fost obligat intimatul D. la 41.114 lei, cheltuieli de judecată în apei către apelanții B., A., C.. La data de 3 decembrie 2015 s-a formulat cerere de completare a deciziei din apel de către pârâtul D., solicitând ca instanța să se pronunțe asupra cererilor incidentale formulate pe parcursul soluționării cauzei.

S-a solicitat ca instanța să stabilească în ce măsură încheierile pronunțate au fost sau nu atacate, respectiv încheierile prin care s-au stabilit cotele părților, s-a statuat modul de dobândire și întinderea dreptului fiecărei părți, urmând a se determina incidența excepției autorității de lucru judecat. Prin Decizia nr. 6 din 12 ianuarie 2016 a Tribunalului Mehedinți s-a respins cererea de completare, instanța constatând că nepronunțarea instanței asupra unor excepții și modul în care a fost analizat fondul cauzei pot constitui motive pentru o eventuală cale de atac, nicidecum pentru a se solicita completarea deciziei, conform art. 281 ind. 2 C. proc. civ. Împotriva deciziei ce a soluționat fondul cauzei și a celei vizând completarea deciziei a formulat recurs recurentul-pârât D. iar împotriva Deciziei nr. 701/2015 au formulat recurs și reclamanții.

Prin Decizia nr. 185 din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-a admis recursul declarat de recurenții reclamanți B., A. împotriva Deciziei civile nr. 701 din 6 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/225/2009**, în contradictoriu cu recurentul-pârât D.. La data de 27 aprilie 2016 a fost depusă de revizuentul D. cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În susținerea căii de atac revizuentul a arătat că Decizia nr. 185 din data de 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, este contradictorie cu Decizia civilă nr. 1387 din 6 octombrie 2014, pronunțată de aceeași instanță.

Trei cereri de revizuire, prin care se solicită anularea aceleiași decizii, anume 185 din data de 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, de această dată indicându-se ca și hotărâri potrivnice Decizia nr. 619R din data de 23 aprilie 2007 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/225/2007, Decizia nr. 1504R din data de 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă, pronunțată în dosarul x/225/2007 și Sentința nr. 2171 din 24 aprilie 2008 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, pronunțată în dosarul nr. x/225/2007. Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al cererii de revizuire depusă la data de 27 aprilie 2016 și tardivitatea cererilor de revizuire formulate la data de 30 mai 2016, având în vedere următoarele considerente.

1. Cererea de revizuire depusă la data de 27 aprilie 2016 Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază". Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evoca fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de instanțe deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; totodată, se constată că art. 322 pct, 7 alin. (2) prevede că - aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

în cazul în care una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță. Rezultă deci că pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat. Astfel, rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, cauză și părți, în atare situații executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. Prin urmare, prin hotărâri potrivnice, se înțeleg acele hotărâri care s-au pronunțat în dosare separate, prin hotărârea celui de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultată din hotărârea din primul dosar.

Scopul reglementării este rezolvarea situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze cu neobservarea existenței lucrului judecat, în cadrul aceluiași proces, se ajunge la pronunțarea de hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia. În cadrul aceluiași proces, însă, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice întrucât, chiar dacă, în diferite faze procesuale sau cicluri procesuale, soluțiile sunt diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecății. Astfel, textul invocat de revizuent nu este aplicabil dacă prin două hotărâri judecătorești nu au fost soluționate două cereri de chemare în judecată distincte, ci acestea au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar în cicluri procesuale diferite.

În cauza de față, Înalta Curte reține că revizuentul a solicitat revizuirea Deciziei nr. 185 din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, motivat de faptul că aceasta ar fi contradictorie cu Decizia civilă nr. 1387 din data de 6 octombrie 2014 a aceleiași curți de apel, hotărâri pronunțate în cadrul aceluiași dosar, în faze procesuale diferite. Astfel, prin Decizia nr. 1387 din 6 octombrie 2014, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de reclamanții B., A. și C., a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, anume Tribunalul Mehedinți.

În următorul ciclu procesual, prin Decizia nr. 185 din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a fost admis recursul declarat de recurenții-reclamanți B., A. și C. împotriva Deciziei civile nr. 701 din 6 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/225/2009**, în contradictoriu cu recurentul-pârât D., fiind modificată Decizia civilă nr. 701 din 6 octombrie 2015 a Tribunalului Mehedinți. De asemenea au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul-pârât D. împotriva Deciziei civile nr. 701 din 6 octombrie 2015 și a Deciziei civile nr. 6 din 12 ianuarie 2016, pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/225/2009**.

Așadar, cele două hotărâri judecătorești care se pretind a fi contradictorii au fost pronunțate în soluționarea aceleiași cereri de chemare în judecată, formulată de reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâtul D. Pentru argumentele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul D. la data de 27 aprilie 2016, împotriva Deciziei nr. 185 din data de 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/225/2009**.

2. Cererile de revizuire depuse la data de 30 mai 2016 La data de 30 mai 2016 (data poștei) revizuentul a depus trei cereri de revizuire, prin care se solicită anularea aceleiași decizii, anume 185 din data de 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, de această dată indicându-se ca hotărâri potrivnice Decizia nr. 619R din data de 23 aprilie 2007 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/225/20075, Decizia nr. 1504R din data de 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă, pronunțată în dosarul x/225/2007 și Sentința nr. 2171 din 24 aprilie 2008 a judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, pronunțată în dosarul nr. x/225/2007. Astfel cum rezultă din cuprinsul celor trei cereri de revizuire, revizuentul a promovat această cale extraordinară de atac de retractare în baza dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ. Art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: pct. 1 - în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), de la pronunțarea ultimei hotărâri. Din analiza celor arătate prin cele trei cereri de revizuire, Înalta Curte reține că acestea sunt îndreptate împotriva Deciziei civile nr. 185 din data de 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția 1 civilă, dar prin raportare la hotărâri diferite de cele menționate în cererea de revizuire depusă la 27 aprilie 2016, cauza cererilor, definită ca situație de fapt calificată juridic, fiind diferită.

În aplicarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul unei revizuiri întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (1) termenul de revizuire de o lună se socotește de la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte constată că acest termen a fost depășit. Astfel, Decizia civilă nr. 185 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a fost pronunțată la data de 27 aprilie 2016, iar cererile au fost formulate ia data de 30 mai 2016, așadar cu depășirea termenului legal imperativ și peremptoriu de o lună de ia data pronunțării hotărârii, termen care s-a împlinit la 27 mai 2016 (o zi de vineri), potrivit prevederilor art. 101 alin. (3) C. proc.

civ. ("Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare."). Prin Decizia Curții Constituționale nr. 353 din 2 mai 2006, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 462 din 29 mai 2006, s-a constatat că art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu încalcă niciuna din prevederile constituționale, fiind în conformitate cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. S-a reținut, în acest sens, că termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de recurs după evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunțării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoștință de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge niciun drept procesual al părții.

Astfel, de principiu, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport de materialul existent la dosar la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depinde, în mod direct, de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate. Pornind de la considerentele deciziei Curții Constituționale mai sus amintite, susținerea revizuentului referitoare la faptul că termenul pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac curge de la comunicare, iar nu de la pronunțare, nu este fondată. Pentru a fi incidente dispozițiile care reglementează începerea curgerii termenului pentru exercitarea cererii de revizuire în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., este necesar ca hotărârea a cărei revizuire se solicită să fie una definitivă, așa cum prevede expres teza I a pct. 1 din alin. (1) al art. 324 C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti pct. I în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive (...)". Or, în cauza de față, revizuentul a solicitat modificarea unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs, prin care a fost evocat fondul, fiind incidente dispozițiile care prevăd că termenul de revizuire curge de la pronunțare, așa cum rezultă din dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. I teza a 2-a C. proc. civ. În consecință, împotriva revizuentului operează sancțiunea decăderii pentru nerespectarea acestui termen legal imperativ, în condițiile art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., iar în aplicarea acestei norme, se va dispune respingerea, ca tardiv formulate, a cererilor de revizuire depuse la data de 30 mai 2016.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată la data de 27 aprilie 2016 de revizuentul D. împotriva Deciziei nr. 185 din data de 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/225/2009**, prin raportare la Decizia nr. 1387 din data de 6 octombrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/225/2009*. Respinge, ca tardiv formulate, cererile de revizuire depuse la data de 30 mai 2016 de revizuentul D., prin raportare la Decizia nr. 619R din data de 23 aprilie 2007 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă pronunțată în dosarul nr. x/225/2007, Decizia nr. 1504R din data de 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă pronunțată în dosarul x/225/2007 și Sentința nr. 2171 din data de 24 aprilie 2008 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin pronunțată în dosarul nr. x/225/2007.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2016. Procesat de GGC - CL