ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1363/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1363/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Decizia nr.

1363/2016

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de

față, constată următoarele:

La data de 24 august 2008

reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâtul D.

solicitând să se dispună ieșirea din indiviziune asupra

terenurilor în suprafață de 12 ha 5254 m.p., situate în intravilanul

municipiului Drobeta-Turnu Severin și provenite de la autorul comun E.,

înscrise în titlul de proprietate din 11 martie 2009.

Prin

Sentința civilă nr. 3954 din 25 octombrie 2013 a Judecătoriei

Drobeta-Turnu Severin a fost admisă în parte acțiunea. A fost

omologat raportul de expertiză suplimentar în varianta a 6-a întocmită

de expert G. și s-a dispus ieșirea din indiviziune a

părților; a fost obligat pârâtul D. la 116.419,21 lei cheltuieli

judiciare către stat reprezentând ajutor public judiciar; au fost

compensate cheltuielile de judecată și obligat pârâtul la 2.000 lei

cheltuieli de judecată către reclamanți, reprezentând onorariu

avocat.

Împotriva

acestei sentințe au formulat apel reclamanții A., B. și C.

și pârâtul D., criticând sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin

încheierea de ședință din data de 28 aprilie 2014 s-a luat act

de renunțarea apelanților reclamanți la motivul de apel ce

vizează invocarea dreptului de acrescământ, s-a luat act de

renunțarea apelantului pârât la judecarea căii de atac a apelului pe

care a exercitat-o împotriva sentinței instanței de fond.

Prin Decizia

civilă nr. 232/A din 2 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul

Mehedinți, s-a respins apelul formulat de apelanții-reclamanți

împotriva IAP și a Sentinței civile nr. 3957 din 25 octombrie 2013,

împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A., B. și

C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Curtea de

Apel Craiova, prin Decizia nr. 1387/2014, a admis recursul declarat de

reclamanți, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecarea

apelului aceleași instanțe, respectiv Tribunalul Mehedinți,

constatându-se că instanța de apel nu a analizat deloc cel de al

doilea motiv de apel principal formulat de reclamanți, nearătându-se

în considerentele acesteia de ce varianta de ieșire din indiviziune

aleasă de prima instanță respectă drepturile

coindivizarilor și dispozițiile art. 741 C. civ.

Cauza a fost

înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr. x/225/2009**, fiind

administrată proba cu expertiză tehnică pentru lotizarea

întregii suprafețe de teren.

Prin Decizia

nr. 701 din 6 octombrie 2015 a Tribunalului Mehedinți s-a admis apelul

declarat de reclamanți, s-a luat act de renunțarea la apel

formulată de D..

S-a schimbat

parțial IAP, în sensul că s-a constatat că apelanții

reclamanți au un drept indiviz de 1/4 din suprafața de 6,4889 ha

și 1/4 din 9,2809 ha în calitate de moștenitori legali ai lui E.;

intimatul D. are un drept indiviz de 1/4 din 6,4884 ha în calitate de

moștenitor testamentar și 3/4 în calitate de moștenitor legal ai

lui E., terenuri ce se regăsesc în titlul de proprietate din 11 martie

2009.

S-au

menținut restul dispozițiilor IAP.

S-a schimbat

parțial sentința în sensul că s-a omologat raportul de

expertiză întocmit în apel și s-a dispus ieșirea din indiviziune

a părților în varianta 10 cu modificări, atribuindu-se

părților loturi de teren în natură.

S-a dispus ca

reclamanții să primească sultă de la pârât suma de 33.430

lei.

Au fost

obligați apelanții B., A., C. să restituie suma de 122.464 lei,

reprezentând ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de

timbru.

A fost

obligat intimatul D. la 41.114 lei, cheltuieli de judecată în apei

către apelanții B., A., C..

La data de 3

decembrie 2015 s-a formulat cerere de completare a deciziei din apel de

către pârâtul D., solicitând ca instanța să se pronunțe

asupra cererilor incidentale formulate pe parcursul soluționării

cauzei. S-a solicitat ca instanța să stabilească în ce

măsură încheierile pronunțate au fost sau nu atacate, respectiv

încheierile prin care s-au stabilit cotele părților, s-a statuat

modul de dobândire și întinderea dreptului fiecărei părți,

urmând a se determina incidența excepției autorității de

lucru judecat.

Prin Decizia

nr. 6 din 12 ianuarie 2016 a Tribunalului Mehedinți s-a respins cererea de

completare, instanța constatând că nepronunțarea instanței

asupra unor excepții și modul în care a fost analizat fondul cauzei

pot constitui motive pentru o eventuală cale de atac, nicidecum pentru a

se solicita completarea deciziei, conform art. 281 ind. 2 C. proc. civ.

Împotriva

deciziei ce a soluționat fondul cauzei și a celei vizând completarea

deciziei a formulat recurs recurentul-pârât D. iar împotriva Deciziei nr.

701/2015 au formulat recurs și reclamanții.

Prin Decizia

nr. 185 din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă,

s-a admis recursul declarat de recurenții reclamanți B., A. împotriva

Deciziei civile nr. 701 din 6 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul

Mehedinți în dosarul nr. x/225/2009**, în contradictoriu cu

recurentul-pârât D..

La data de 27

aprilie 2016 a fost depusă de revizuentul D. cererea de revizuire,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În

susținerea căii de atac revizuentul a arătat că Decizia nr.

185 din data de 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I

civilă, este contradictorie cu Decizia civilă nr. 1387 din 6

octombrie 2014, pronunțată de aceeași instanță.

Trei cereri

de revizuire, prin care se solicită anularea aceleiași decizii, anume

185 din data de 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I

civilă, de această dată indicându-se ca și hotărâri

potrivnice Decizia nr. 619R din data de 23 aprilie 2007 a Tribunalului

Mehedinți, secția civilă, pronunțată în dosarul nr.

x/225/2007, Decizia nr. 1504R din data de 4 noiembrie 2008 a Tribunalului

Mehedinți, secția civilă, pronunțată în dosarul

x/225/2007 și Sentința nr. 2171 din 24 aprilie 2008 a

Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, pronunțată în dosarul nr.

x/225/2007.

Înalta Curte

reține caracterul inadmisibil al cererii de revizuire depusă la data

de 27 aprilie 2016 și tardivitatea cererilor de revizuire formulate la

data de 30 mai 2016, având în vedere următoarele considerente.

revizuire depusă la data de 27 aprilie 2016

Potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. "Dezbaterile sunt

limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se

întemeiază".

Această

dispoziție legală fixează limitele în care se poartă

dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire

pe care cererea se fundamentează.

Potrivit art.

322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evoca

fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de instanțe deosebite, în

una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate; totodată, se constată că art. 322 pct, 7

alin. (2) prevede că - aceste dispoziții se aplică și în

cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

în cazul în care una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație

și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această

instanță.

Rezultă

deci că pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile

să conțină elemente caracteristice pentru existența

lucrului judecat. Astfel, rațiunea reglementării revizuirii

prevăzute de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. se

găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea

principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții

contrare în dosare diferite, dar având același obiect, cauză și

părți, în atare situații executarea hotărârilor fiind

imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează

de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din

situația anormală, creată de existența hotărârilor

potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei

hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Prin urmare,

prin hotărâri potrivnice, se înțeleg acele hotărâri care s-au

pronunțat în dosare separate, prin hotărârea celui de-al doilea dosar

încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultată din

hotărârea din primul dosar. Scopul reglementării este rezolvarea

situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze cu

neobservarea existenței lucrului judecat, în cadrul aceluiași proces,

se ajunge la pronunțarea de hotărâri potrivnice ale căror

dispozitive nu se pot concilia.

În cadrul

aceluiași proces, însă, nu se poate ajunge la hotărâri

potrivnice întrucât, chiar dacă, în diferite faze procesuale sau cicluri

procesuale, soluțiile sunt diferite de cele anterioare, în final, o

singură hotărâre pune capăt judecății. Astfel, textul

invocat de revizuent nu este aplicabil dacă prin două hotărâri

judecătorești nu au fost soluționate două cereri de chemare

în judecată distincte, ci acestea au fost pronunțate în cadrul

aceluiași proces, dar în cicluri procesuale diferite.

În cauza de

față, Înalta Curte reține că revizuentul a solicitat

revizuirea Deciziei nr. 185 din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova,

secția I civilă, motivat de faptul că aceasta ar fi

contradictorie cu Decizia civilă nr. 1387 din data de 6 octombrie 2014 a

aceleiași curți de apel, hotărâri pronunțate în cadrul

aceluiași dosar, în faze procesuale diferite.

Astfel, prin

Decizia nr. 1387 din 6 octombrie 2014, Curtea de Apel Craiova a admis recursul

declarat de reclamanții B., A. și C., a casat decizia și a

trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, anume

Tribunalul Mehedinți.

În

următorul ciclu procesual, prin Decizia nr. 185 din 27 aprilie 2016 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a fost admis recursul

declarat de recurenții-reclamanți B., A. și C. împotriva

Deciziei civile nr. 701 din 6 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul

Mehedinți în dosarul nr. x/225/2009**, în contradictoriu cu

recurentul-pârât D., fiind modificată Decizia civilă nr. 701 din 6

octombrie 2015 a Tribunalului Mehedinți. De asemenea au fost respinse, ca

nefondate, recursurile declarate de recurentul-pârât D. împotriva Deciziei

civile nr. 701 din 6 octombrie 2015 și a Deciziei civile nr. 6 din 12

ianuarie 2016, pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.

x/225/2009**.

Așadar,

cele două hotărâri judecătorești care se pretind a fi

contradictorii au fost pronunțate în soluționarea aceleiași

cereri de chemare în judecată, formulată de reclamanții A., B.

și C. în contradictoriu cu pârâtul D.

Pentru argumentele

mai sus expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de revizuentul D. la data de 27 aprilie 2016,

împotriva Deciziei nr. 185 din data de 27 aprilie 2016 a Curții de Apel

Craiova, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr.

x/225/2009**.

de revizuire depuse la data de 30 mai 2016

La data de 30

mai 2016 (data poștei) revizuentul a depus trei cereri de revizuire, prin

care se solicită anularea aceleiași decizii, anume 185 din data de 27

aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, de

această dată indicându-se ca hotărâri potrivnice Decizia nr.

619R din data de 23 aprilie 2007 a Tribunalului Mehedinți, secția

civilă, pronunțată în dosarul nr. x/225/20075, Decizia nr. 1504R

din data de 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, secția

civilă, pronunțată în dosarul x/225/2007 și Sentința

nr. 2171 din 24 aprilie 2008 a judecătoriei Drobeta-Turnu Severin,

pronunțată în dosarul nr. x/225/2007.

Astfel cum

rezultă din cuprinsul celor trei cereri de revizuire, revizuentul a

promovat această cale extraordinară de atac de retractare în baza

dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Art. 324

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că termenul de revizuire este de o

lună și se va socoti: pct. 1 - în cazurile prevăzute de art. 322

pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar

când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea

fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct.

7 alin. (2), de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Din analiza

celor arătate prin cele trei cereri de revizuire, Înalta Curte reține

că acestea sunt îndreptate împotriva Deciziei civile nr. 185 din data de

27 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția 1 civilă, dar

prin raportare la hotărâri diferite de cele menționate în cererea de

revizuire depusă la 27 aprilie 2016, cauza cererilor, definită ca

situație de fapt calificată juridic, fiind diferită.

În aplicarea

dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora

în cazul unei revizuiri întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 alin.

(1) termenul de revizuire de o lună se socotește de la

pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, Înalta

Curte constată că acest termen a fost depășit.

Astfel,

Decizia civilă nr. 185 a Curții de Apel Craiova, secția I

civilă, a fost pronunțată la data de 27 aprilie 2016, iar

cererile au fost formulate ia data de 30 mai 2016, așadar cu

depășirea termenului legal imperativ și peremptoriu de o

lună de ia data pronunțării hotărârii, termen care s-a

împlinit la 27 mai 2016 (o zi de vineri), potrivit prevederilor art. 101 alin.

(3) C. proc. civ. ("Termenele statornicite pe ani, luni sau

săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau

săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.").

Prin Decizia

Curții Constituționale nr. 353 din 2 mai 2006, publicată în M.

Of. al României, Partea I, nr. 462 din 29 mai 2006, s-a constatat că art.

324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu încalcă niciuna din prevederile

constituționale, fiind în conformitate cu art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

S-a reținut, în acest sens, că termenul de o lună, în care se

poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri

judecătorești pronunțate de instanța de recurs după

evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunțării

respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a

luat cunoștință de motivele hotărârii atacate, iar acest

fapt nu este de natură a încălca sau restrânge niciun drept procesual

al părții.

Astfel, de

principiu, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este

criticată în raport de materialul existent la dosar la data

pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor

împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data

pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de

revizuire nu depinde, în mod direct, de cunoașterea argumentării

instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii

atacate.

Pornind de la

considerentele deciziei Curții Constituționale mai sus amintite,

susținerea revizuentului referitoare la faptul că termenul pentru

exercitarea acestei căi extraordinare de atac curge de la comunicare, iar

nu de la pronunțare, nu este fondată.

Pentru a fi

incidente dispozițiile care reglementează începerea curgerii

termenului pentru exercitarea cererii de revizuire în temeiul art. 322 alin.

(1) pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea a cărei revizuire

se solicită să fie una definitivă, așa cum prevede expres

teza I a pct. 1 din alin. (1) al art. 324 C. proc. civ., "Termenul de

revizuire este de o lună și se va socoti pct. I în cazurile

prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1) de la comunicarea

hotărârii definitive (...)". Or, în cauza de față,

revizuentul a solicitat modificarea unei hotărâri pronunțate de o

instanță de recurs, prin care a fost evocat fondul, fiind incidente

dispozițiile care prevăd că termenul de revizuire curge de la

pronunțare, așa cum rezultă din dispozițiile art. 324 alin.

(1) pct. I teza a 2-a C. proc. civ.

În consecință,

împotriva revizuentului operează sancțiunea decăderii pentru

nerespectarea acestui termen legal imperativ, în condițiile art. 103 alin.

(1) C. proc. civ., iar în aplicarea acestei norme, se va dispune respingerea,

ca tardiv formulate, a cererilor de revizuire depuse la data de 30 mai 2016.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată la data de 27 aprilie

2016 de revizuentul D. împotriva Deciziei nr. 185 din data de 27 aprilie 2016 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în

dosarul nr. x/225/2009**, prin raportare la Decizia nr. 1387 din data de 6

octombrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă,

pronunțată în dosarul nr. x/225/2009*.

Respinge, ca

tardiv formulate, cererile de revizuire depuse la data de 30 mai 2016 de

revizuentul D., prin raportare la Decizia nr. 619R din data de 23 aprilie 2007

a Tribunalului Mehedinți, secția civilă pronunțată în

dosarul nr. x/225/2007, Decizia nr. 1504R din data de 4 noiembrie 2008 a

Tribunalului Mehedinți, secția civilă pronunțată în

dosarul x/225/2007 și Sentința nr. 2171 din data de 24 aprilie 2008 a

Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin pronunțată în dosarul nr.

x/225/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL