ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1636/2016

Decizia nr. 1636/2016

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, s

ecția a III-a civilă, la data de 15 aprilie 2013, reclamanta A., societate de naționalitate poloneză, a chemat în judecată pe pârâții SC B. SRL, și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, solicitând anularea parțială a mărcii, naționale CHROME 095617 având ca titular pe SC B. SRL, în ceea ce privește bunurile și serviciile din clasa 9 pentru care marca este înregistrată, cu excepția „extinctoarelor” și obligarea Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci Ia publicarea mențiunii privind anularea în B.O.P.L.

Prin sentința nr. 2198 din 17 decembrie 2013, Tribunalul București, secția a III-a civilă,

a respins excepțiile tardivității și madmisibiiității - invocate de pârâtă - ca neîntemeiate;

A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții SC B. SRL și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

Prin decizia nr. 464/A din data de 20 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, s

ecția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței tribunalului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.,

în calitate de titulară a mărcii comunitare CHROME nr. 003339835, dobândită prin cesiune la data de 11 decembrie 2014 de la D., care la rândul său a dobândit prin cesiune această marcă de la apelanta-reclamantă A.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, pentru termenul din 17 mai 2016, recurenta-reclamantă C. a depus cerere de renunțare la judecată, în temeiul prevederilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., iar intimata-pârâtă SC B. SRL a depus acordul scris cu privire Ia cererea de renunțare formulată de recurenta-reclamantă.

Asupra cererii de renunțare la judecată întemeiată în drept pe dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi.

Potrivit dispozițiilor art. 406 C. proc. civ., reclamantul are dreptul de a renunța oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă, personal sau prin mandatar cu procură autentică.

În speță, văzând cererea de renunțare la judecată formulată în scris de recurenta-reclamantă C., precum și acordul scris al intimatei-pârâie SC B. SRL cu privire la această cerere, cu respectarea art. 406 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale menționate și principiului disponibilității căruia îi dau expresie și să ia act de renunțarea la judecată, cu consecința anularii în tot a hotărârilor pronunțate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea reclamantei C. la judecată.

Anulează în tot decizia nr. 464/A din data de 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și sentința nr. 2198 din data de 17 decembrie 2013 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2016.