Decizia nr. 3487/2018 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1543/2015 a Tribunalului București

Obiectul cauzei. Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București la data de 2 aprilie 2015, contestatoarea A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimații S.C. B. S.R.L. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, contestație împotriva Hotărârii nr. 202 din 10.12.2014, pronunțată de Comisia de Contestații din cadrul OSIM în Dosarul nr. x/2014, solicitând anularea Hotărârii nr. 202/10.12.2014 și menținerea deciziei de admitere la înregistrare a mărcii combinate "A.", cu nr. de depozit M 2013 02999 pentru produsele solicitate din clasele 29, 30 și 33. 2 .Hotărârea pronunțată de tribunal în primă instanță Prin Sentința nr. 1543 din 15.12.2015, Tribunalul București, secția a IV a civilă, a admis contestația, a anulată Hotărârea nr. 202/10.12.2014 pronunțată de Comisia de Contestații Mărci în Dosarul CCM nr. x/2014 și a menținut decizia de admitere la înregistrare a mărcii individuale combinate "A." cu nr. de depozit național M 2013 02999 pentru produsele solicitate din clasele 29, 30, 33. Prin aceeași sentință, intimata S.C. B. S.R.L. a fost obligată la plata către contestatoare a sumei de 100 RON cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată de curtea de apel Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 827 A din data de 11 octombrie 2017, a confirmat sentința tribunalului prin respingerea, ca nefondat, a apelului pârâtei S.C. B. S.R.L., reținând că în cauză nu sunt incidente motivele de respingere la înregistrare prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Cererea de recurs Împotriva deciziei sus-menționate, pârâta S.C. B. S.R.L., prin administrator special C. și administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență D., a declarat recurs, susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor de art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Procedura derulată în recurs Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 22 februarie 2018 și trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că decizia atacată nu este supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod, iar părțile nu au depus puncte de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 5 octombrie 2018, fără citarea părților. 6. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă și, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept. Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. 86 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, "deciziile OSIM privind cererile de înregistrare a mărcilor, precum și cererile de înregistrare privind indicațiile geografice pot fi contestate la acest oficiu de orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după caz, de la publicarea înregistrării mărcii ori a indicației geografice, cu plata taxei legale", iar, prevederile art. 88 alin. (1) din același act normativ dispun că "Hotărârea comisiei de contestații, motivată, se comunică părților în termen de 30 de zile de la pronunțare și poate fi atacată cu contestație la Tribunalul București, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea Tribunalului București este supusă numai apelului la Curtea de Apel București." Prin urmare, hotărârile pronunțate în contestațiile la deciziile OSIM de înregistrare a mărcilor nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel. Totodată, art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificată prin O.U.G. nr. 62/2015, prevede că "Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - lit. k) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." Obiectul prezentului dosar îl reprezintă contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 202 din 10.12.2014, pronunțată de Comisia de Contestații din cadrul OSIM în Dosarul nr. x/2014. Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 88 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 și art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că Decizia nr. 827A din 11 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul.