ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1129/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1571/Ap din data de 23 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a admis excepția inadmisibilității revizuirii invocată de intimata SC A. SRL și, în consecință, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva Deciziei civile nr. 828 din data de 22 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul B., invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și apreciind că Decizia civilă nr. 1571/Ap din data de 23 octombrie 2018 este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 15 ianuarie 2019, sub nr. x/2018.

Prin rezoluția din data de 16 ianuarie 2019, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimata SC A. SRL, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare.

Totodată, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după îndeplinirea formalităților de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză, s-a reținut că intimata SC A. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, constatarea nulității recursului pentru nemotivare, iar, în subsidiar, respingerea acestuia a nefondat.

De asemenea, s-a constatat și că, prin răspunsul la întâmpinare depus în cauză, recurentul-revizuent B. a combătut susținerile intimatei formulate prin întâmpinare, solicitând respingerea excepție nulității recursului și admiterea căii de atac.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la filele x din doar, însă acestea nu au formulat puncte de vedere.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) și art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin Hotărârea nr. 74 din data de 15 martie 2016 a Comisiei de contestații mărci din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci s-a respins contestația formulată de SC A. SRL; a fost menținută decizia de respingere după opoziție nr. M 2015 x din data de 16 noiembrie 2015 prin care s-a respins de la înregistrare marca individuală, verbală cu denumirea "C." având nr. depozit M 2015 x pentru serviciile solicitate în clasa 5.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința civilă nr. 631 din data de 10 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, a admis acțiunea formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva Hotărârii nr. 74 din data de 15 martie 2016 a Comisiei de contestații mărci din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci.

A anulat Hotărârea nr. 74 din data de 15 martie 2016 a Comisiei de contestații mărci Dosar nr. x/2015 și, în consecință, a admis contestația formulată de SC A. SRL în contradictoriu cu intimatul B.

A desființat decizia Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci nr. x din data de 23 noiembrie 2015 și, pe cale de consecință, a dispus înregistrarea mărcii contestatoarei solicitante "C." M 2015 x, clasa 5.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 1106 A din data de 29 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, a admis apelul formulat de apelantul-intimat B. împotriva Sentinței civile nr. 631 din data de 10 mai 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

A anulat sentința apelată și, în consecință, a reținut procesul spre judecare.

Prin Decizia civilă nr. 61/A din 25 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul cu același număr, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis contestația formulată de contestatoare A. SRL.

A anulat Hotărârea nr. 74 din data de 15 martie 2016 a Comisiei de contestații mărci și, în consecință, a admis contestația împotriva deciziei Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci nr. x din data de 23 noiembrie 2015.

A dispus înregistrarea mărcii "C." M 2015 x pentru produsele solicitate din clasa 5.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 828/Ap din data de 22 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 61/A din data de 25 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București.

Împotriva acestei decizii revizuentul B., în contradictoriu cu intimata SC A. SRL, a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1571/Ap din data de 23 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a admis excepția inadmisibilității revizuirii invocată de intimata SC A. SRL și, în consecință, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva Deciziei civile nr. 828 din data de 22 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în esență, a reținut că în cadrul cererii de revizuire, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se solicită retractarea unei decizii pronunțate tot în soluționarea unei cereri de revizuire întemeiate în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind invocată contrarietatea dintre Decizia nr. 61 din data de 25 ianuarie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București și Sentința civilă nr. 25 din data de 23 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Brașov, definitivă prin Decizia civilă nr. 1225 din data de 29 iunie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

A constatat că, în opinia revizuentului, ultima hotărâre, cea a Curții de Apel București, încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv a Sentinței civile nr. 25 din data de 23 februarie 2017.

Curtea de apel a reținut că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut sau s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin urmare, în afară de cazurile prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiție de admisibilitate.

Art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. dă expresie principiului disponibilității în procesul civil, iar ipotezele vizate de textul de lege menționat invocat de revizuent vizează soluționarea pretențiilor din cererea principală, ori instanța, respingând revizuirea prin decizia atacată, nu a dispus asupra pretențiilor din cererea principală. Doar în situația în care se schimbă sentința și instanța se pronunță pe petitele cererii inițiale sau când, anulând sentința și rejudecând cauza, se pronunță pe pretențiile din cererea reclamanților, motivul de revizuire invocat [art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.] ar fi fost admisibil.

Decizia nr. 828 din data de 22 mai 2018, soluționând o cerere de revizuire, cale extraordinara de atac, nu a soluționat cererea de chemare în judecată a reclamantului, ca urmare a unei soluții de anulare a sentinței, ci doar a dispus respingerea revizuirii, pronunțându-se asupra motivelor de revizuire invocate, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe de altă parte, Sentința civilă nr. 25/2017 a fost supusă atât apelului soluționat inițial prin Decizia civilă nr. 1225 din data de 29 iunie 2017, cât și recursului soluționat prin Decizia nr. 1087 din data de 27 martie 2018 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul admiterii recursului declarat de pârâta A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 1225/Ap din data de 29 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, și casării deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel. În rejudecarea apelului împotriva Sentinței civile nr. 25 din data de 23 februarie 2017, Curtea de Apel Brașov a pronunțat Decizia civilă nr. 1078 din data de 27 iunie 2018 în Dosarul nr. x/2015, iar petentul B. a declarat recurs împotriva acesteia în data de 27 septembrie 2018, dosarul fiind înaintat la Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit verificărilor instanței în sistem Ecris.

În Dosarul nr. x/2015, în rejudecarea apelului, instanța a admis, în parte, apelul formulat de reclamantul B. împotriva Sentinței civile nr. 25/S din data de 23 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pe pârâta SC A. SRL la plata către reclamantul B. a sumei de 16.151,21 RON cu titlu de despăgubiri parțiale aferente anului 2013 în legătură cu producerea și comercializarea produselor "D.". A obligat pe pârâta SC A. SRL la plata către reclamantul B. a sumei de 2339 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei. A menținut restul dispozițiilor sentinței civile atacate privind admiterea excepției de netimbrare, admiterea în parte a acțiunii, obligarea pârâtei la încetarea acțiunilor de comercializare a produselor ce poartă în componența denumirii marca "D.", respingerea restului pretențiilor solicitate cu titlu de despăgubiri, respingerea celorlalte pretenții ale reclamantului, obligarea reclamantului la plata onorariului expert și compensarea restului cheltuielilor de judecată solicitate. A respins restul pretențiilor.

Din considerentele acestei decizii, Curtea de Apel Brașov a reținut că instanța de apel a avut în vedere și sentința Tribunalului București nr. 631 din data de 10 mai 2017 și Decizia civilă nr. 61 din data de 25 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, fiind dată și dispoziție de îndrumare de către Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul analizării incidenței în soluționarea apelului a faptului că prin Decizia nr. 61 din data de 25 ianuarie 2018 Curtea de Apel București a dispus înregistrarea mărcii "C.".

Totodată, s-a constatat că, la momentul soluționării revizuirii prin Decizia nr. 828 din data de 22 mai 2018, Sentința civilă nr. 25 din data de 23 februarie 2017 a cărei autoritate de lucru judecat o consideră revizuentul încălcată prin Decizia civilă nr. 61/2018 a Curții de Apel București, nu era definitivă așa cum susținea revizuentul, fiind casată Decizia civilă nr. 1225 din data de 29 iunie 2017 a Curții de Apel Brașov și trimisă spre rejudecare cauza.

Prin urmare, a reținut că hotărârea pronunțată în soluționarea revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu ar putea fi supusă revizuirii întemeiate pe pct. 1 al aceluiași text de lege, pentru că nu evocă fondul și nu dispune asupra cererii de chemare în judecată pentru a fi incidente ipotezele extra/minus/plus petita dezvoltate în baza principiului disponibilității, principiu ce ține de soluționarea în fond a cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-revizuent a arătat că respectarea principului disponibilității părților, care atrage obligația instanței de a se pronunțat strict asupra cererilor formulate de părți, se aplică tuturor cererilor adresate instanței, indiferent de cadrul procesual în care acestea au fost formulate.

A precizat că în cazul cererii de revizuire ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2018, împrejurarea că revizuentul a invocat încălcarea de către Curtea de Apel Brașov a puterii de lucru judecat a hotărârii pronunțate de Tribunalul Brașov, impunea ca instanța de revizuire să se pronunțe asupra acestei neregularități și nu asupra existenței sau inexistenței unei încălcări a autorității de lucru judecat, care este reglementată în mod distinct.

Faptul că instanța de revizuire în Dosarul nr. x/2018 s-a pronunțat asupra unor aspecte ce nu au făcut obiectul învestirii instanței se impunea a fi corectat printr-o analiză a ceea ce s-a cerut în cadrul cererii de revizuire și prin înlăturarea concluziilor pe care instanța le prezintă în cadrul unei analize ce excede cadrul învestirii sale.

Totodată, a criticat decizia atacată cu privire la motivarea instanței potrivit căreia, atât timp cât Sentința civilă nr. 25/2017, în cadrul căreia a fost dezlegată cu putere de lucru judecat problema privind similaritatea celor două denumiri comerciale supuse analizei, nu este încă definitivă, nu s-ar putea cerere revizuire Deciziei civile nr. 61/2018, pentru contrarietate de hotărâri.

A arătat că Sentința civilă nr. 25/2017 este definitivă în ceea ce privește dezlegarea dată capătului de cerere privind obligarea societăți A. de a opri comercializarea oricărui produs ce poartă în componența denumirii cuvântul "D.", hotărâre bazată pe analiza incidenței prevederilor art. 36 alin. (1) și (2) din Legea nr. 84/1998, referitoare la existența unei similarități între denumirile puse în comparație.

Recurentul-revizuent a subliniat că, așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 1087/2018, acest capăt de cerere nu mai poate fi pus în discuție, fiind soluționat definitiv.

Prin urmare, a apreciat că soluția dată asupra acestei probleme litigioase nu mai poate fi rediscutată, între aceleași părți, într-un alt litigiu, fără a încălca puterea de lucru judecat.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile susținute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, criticile formulate prin cererea de recurs trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, argumentul curții de apel care a determinat soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire l-a reprezentat împrejurarea că hotărârea pronunțată în soluționarea revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu ar putea fi supusă revizuirii întemeiate pe pct. 1 al aceluiași text de lege, pentru că nu evocă fondul.

Această constatare este cea care, în mod prioritar și definitoriu, a dus la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a căii de atac, celelalte aspecte reținute de către curtea de apel fiind doar de natură a veni în completarea acesteia.

Astfel, pentru a se circumscrie motivelor de recurs prevăzute de lege, în speță, criticile recurentului-revizuent trebuiau să vizeze raționamentul instanței de revizuire referitor la evocarea fondului prin hotărârea revizuită, reținerile curții de apel criticate de către recurentul-revizuent referitoare la împrejurarea că Sentința civilă nr. 25 din data de 23 februarie 2017 nu era definitivă, la momentul soluționării cererii de revizuire, reprezentând un argument subsidiar.

Totodată, susținerile recurentului-revizuent ce privesc judecata cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Brașov, secția civilă, nu pot face obiectul analizei acestei instanțe de recurs, care este învestită cu soluționarea căii de atac declarate împotriva altei decizii, și anume a hotărârii pronunțate în Dosarul nr. x/2018, în care a fost soluționată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin urmare, în raport de cele anterior constatate și cum, în speța de față, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul B. împotriva Deciziei nr. 1571/Ap din data de 23 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iunie 2019.

GGC - GV