ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 737/2019

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, la 6 august 2014, sub dosarul nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună: - anularea parțială a tranzacției încheiate la data de 8 august 2012 între părțile litigante; - obligarea pârâtei la plata sumei de 384.836,86 RON și a dobânzii legale de la data încheierii tranzacției și până la plata efectivă; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În drept, au fost invocate prevederile art. 1488 C. civ. de la 1864, art. 1856 și urm., art. 1248 și urm., art. 1251, 1257, 1266 alin. (2), art. 1207 și urm., art. 1214 din C. civ. aflat în vigoare.

Prin sentința civilă nr. 3149 din 11 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența soluționării acțiunii în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 11 decembrie 2014, sub dosarul nr. x/2014.

Prin sentința civilă nr. 3437 din 6 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3437 din 6 iunie 2016 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 2106/A din 4 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 2106/A din 4 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin prisma căruia a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei atacate. În motivarea recursului, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a reluat ad literam criticile din apel, prin care s-a prezentat modul de desfășurare a relațiilor contractuale dintre părțile litigante, fără a se arăta care sunt greșelile imputate instanței de apel în soluționarea apelului.

Intimata-pârâtă B. S.R.L., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de recurs, în argumentarea căreia s-a susținut că recurenta-reclamantă a reluat integral memoriul de apel.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 13 noiembrie 2018 a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. La dosar, nu s-au depus puncte de vedere la raport. Ulterior, s-a fixat termen pentru admisibilitatea în principiu a recursului, la data de 2 aprilie 2019.

Înalta Curte a luat în examinare excepția netimbrării recursului reclamantei A. S.R.L., în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., reținând următoarele: În cauză, cum recurenta-reclamantă A. S.R.L. nu a timbrat anticipat recursul cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 5.249 de RON, la data de 23 aprilie 2018 i s-a comunicat obligația de plată a taxei judiciare de timbru, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, obligație asupra căreia nu s-a conformat. Or, prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată, potrivit dispozițiilor art. 494 raportat la art. 470 alin. (3) C. proc. civ. Prin urmare, constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă A. S.R.L. nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din actul de procedură ce i-a fost comunicat la data de 23 aprilie 2018, obligație asupra căreia nu s-a conformat nici pentru termenul din 2 aprilie 2019, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2106/A din 4 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.