ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1241/2024

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 13 iulie 2020, sub nr. x/2020, contestatoarele A. S.R.L. și B. S.R.L. au formulat în contradictoriu cu intimații C. S.R.L. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci contestație împotriva hotărârii nr. 211/11.04.2019 pronunțată de Comisia de Contestații Mărci din cadrul OSIM, în dosarul CCM 320/2018, solicitând instanței: - anularea hotărârii OSIM nr. 211 din 11.04.2019 pronunțata de Comisia Contestații Mărci în Dosar CCM 320/2018; - să se constate faptul că cererea de marcă depusă de B. și A. S.R.L. depozit național reglementar M 2018/003911 12.06.2018 îndeplinește condițiile legale de înregistrare pentru toate serviciile solicitate din cuprinsul lista clasei 41; - să dispună menținerea deciziei de admitere înregistrare pronunțată de Comisia de Examinare Mărci, ca fiind temeinică și legală. - în consecință să dispună continuarea procedurii în vederea emiterii certificatului de înregistrare al mărcii depozit național reglementar M 2018/003911 din 12.06.2018. 2 . Hotărârea pronunțată de tribunal în primă instanță Prin sentința civilă nr. 1540/20.10.2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarele A. S.R.L. și B. S.R.L. împotriva hotărârii nr. 211/11.04.2019 pronunțate de Comisia de Contestații Mărci din cadrul OSIM, în dosarul CCM 320/2018 în contradictoriu cu intimații C. S.R.L., Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, și a obligat contestatoarea la plata către pârâta C. S.R.L. a sumei de 5043,17 RON cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată de curtea de apel Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 1573A/2022 din data de 31 octombrie 2022 a respins apelul formulat de apelantele-reclamante A. S.R.L. și B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1540/20.10.2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. S.R.L. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, ca nefondat. A obligat pe apelante la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 3.923,43 RON cheltuieli de judecată în apel.

Cererea de recurs Împotriva deciziei sus-menționate au formulat recurs reclamantele A. S.R.L. și B. S.R.L. susținând, în esență, că prin hotărârea atacată au fost analizate doar două din cele zece motive de apel, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Procedura derulată în recurs Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 30 martie 2023 și trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr.

Prin rezoluția din 04 aprilie 2023 s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimaților. Prin întâmpinarea formulată, intimata C. S.R.L. a invocat inadmisibilitatea recursului, raportat la dispozițiile art. 88 din Legea nr. 84/1998, prevederi menționate și la art. 99 din legea republicată în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 112/2020; pe fond a solicitat respingerea, ca nefondat a recursului. Prin rezoluția din 09 octombrie 2023 s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 23 ianuarie 2024, cu citarea părților, termen la care cauza s-a amânat pentru data de 14 mai 2024. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Analizând recursul în raport cu excepția de inadmisibilitate, invocată prin întâmpinarea formulată de intimata C. S.R.L., Înalta Curte constată următoarele: Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. 27 C. proc. civ., "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul." Acest text este aplicabil, mutatis mutandis, și procedurilor administrativ jurisdicționale desfășurate în fața Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, astfel încât condițiile și limitele controlului judiciar exercitat de instanța de judecată asupra acestor hotărâri sunt stabilite de legea în vigoare la data pronunțării lor. Potrivit art. 86 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii OSIM ce a făcut obiectul controlului judiciar (11.04.2019), "Deciziile OSIM privind cererile de înregistrare a mărcilor, precum și cererile de înregistrare privind indicațiile geografice pot fi contestate la acest oficiu de orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după caz, de la publicarea înregistrării mărcii ori a indicației geografice, cu plata taxei legale", iar, prevederile art. 88 alin. (1) din același act normativ dispun că "Hotărârea comisiei de contestații, motivată, se comunică părților în termen de 30 de zile de la pronunțare și poate fi atacată cu contestație la Tribunalul București, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea Tribunalului București este supusă numai apelului la Curtea de Apel București." Prin urmare, hotărârile pronunțate în contestațiile la deciziile OSIM de înregistrare a mărcilor nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel. Totodată, art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificată prin O.U.G. nr. 62/2015, prevede că "Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - lit. k) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1 000 000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." După cum rezultă din cele ce preced, obiectul prezentului dosar îl reprezintă contestația formulată de contestatoarele A. S.R.L. și B. S.R.L. împotriva hotărârii nr. 211/11.04.2019 pronunțată de Comisia de Contestații Mărci din cadrul OSIM, în dosarul CCM 320/2018, iar împotriva acestei hotărâri a fost formulată contestația revăzută de art. 88 din legea mărcilor, hotărârea Tribunalului București fiind supusă numai căiid e atac a apelului la Curtea de Apel București. Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 88 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 și art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia nr. 1573A din 31 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat.