ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 661/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 17 ianuarie 2023 sub nr. de dosar x/2023, reclamanta-contestatoare A. S.R.L. a chemat în judecată pârâții Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) și B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să dispună: desființarea Hotărârii nr. 96/18.05.2022 emise de OSIM, din dosarul nr. x/2022 și admiterea la înregistrare a mărcii C. nr. x, având în vedere că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din Legea nr. 84/1998 pentru a se reține respingerea la înregistrare a mărcii reclamantei, aceasta îndeplinind condițiile de valabilitate și legalitate prevăzute de lege; obligarea pârâtei OSIM să înregistreze cererea de marcă C. astfel cum a fost depusă spre înregistrare. În drept, s-au invocat prevederile dispozițiilor Legii nr. 84/1998.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 603/23.05.2023, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins contestația formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. prin mandatar D. S.R.L. și Oficiul de Stat Pentru Inventii și Marci, ca fiind neîntemeiată. Împotriva sentinței tribunalului, a declarat apel reclamanta A. S.R.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă la data de 18 iulie 2023 sub nr. x/2023.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia civilă nr. 47A din 17 ianuarie 2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de către apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 603/23.05.2023, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimații-pârâți Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și B., prin mandatar D. S.R.L., ca nefondat.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză. Împotriva deciziei Curții de Apel București a declarat recurs reclamanta A. S.R.L..

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10 octombrie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris . Cererea de recurs formulată de reclamanta A. S.R.L. a fost comunicată pârâților Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și B., prin mandatar D. S.R.L. la datele de 24 și 28 octombrie 2024, conform dovezilor de înmânare de la dosarul de recurs. Intimatul-pârât B., prin mandatar D. S.R.L. a depus la data de 25 noiembrie 2024 la dosar, întâmpinare la recursul formulat de reclamantă, aceasta fiind comunicată recurentei-reclamante la data de 10 decembrie 2024 . Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de pârât.

Motivele de recurs Prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurenta a învederat că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material. A susținut că instanța de apel, făcând o cercetare sumară și fără a încuviința expertiza solicitată, a reținut faptul că între cele doua mărci există o similaritate ridicată, că riscul de confuzie pentru public este foarte ridicat, constând într-o confuzie directă, cu alterarea gravă a funcțiilor esențiale ale mărcii, de indicare a provenienței și calității unui produs sau serviciu, aceste aprecieri fiind complet eronate din punct de vedere logico-juridic, fapt ce atrage după sine în mod implicit aplicarea greșită a normelor de drept material. Cu privire la presupusa similitudine fonetică și vizuală între denumirile mărcilor "E." și "C.", susține că în mod eronat instanța de apel a reținut că aceste două denumiri sunt similare sub aspectul foneticii, însă acestea nu sunt, având în vedere că sunt suficiente elemente semnificative de individualizare între cele două mărci pentru a nu se crea o confuzie în rândul consumatorului, în sensul în care prima marcă ilustrează doar un element reprezentat de sintagma "E.", iar marca recurentei prezintă două elemente distinctive și diferite față de prima, și anume sintagma compusă "C.". Astfel, diferența fonetică este reprezentată atât de alăturarea structurală dintre cele două cuvinte, cât și de modalitatea de pronunțare a denumirii mărcii "C.". Elementele verbale ale mărcilor în conflict sunt alcătuite din cuvinte cu rezonanță fonetică și semantică diferită, astfel că asupra consumatorului mediu impactul auditiv este total diferit. Expune că asocierea particulelor lingvistice "C." și "C." creează o expresie nouă, distinctă, cu înțeles de sine stătător, accentul căzând pe particula "DE", care se constituie de altfel ca element dominant ce are capacitatea de a asigura individualitatea și distinctivitatea mărcii în raport cu marca opusă. În aprecierea caracterului dominant al elementului "C." trebuie avute în vedere calitățile intrinsece ale acestui element verbal prin compararea lui cu celelalte calități ale elementelor mărcii opuse. Din punct de vedere conceptual, deși instanța de apel a reținut ca fiind corectă soluția Comisiei, a făcut o analiză sumară, fără a administra probatoriul solicitat - expertiza de specialitate și nu a precizat în mod complet și argumentat de ce cele două mărci sunt similare din punct de vedere conceptual. Din punct de vedere conceptual, instanța trebuia să apeleze la opinia unui specialist, care să verifice și să constate faptul că semnele analizate nu sunt similare, cele 2 mărci prezintă semne distinctive cu deosebiri preponderente între ele. Din punct de vedere al pieței pe care vor funcționa ambele mărci, instanța de apel a făcut o interpretare eronată cu privire la acest aspect, întrucât cu privire la identitatea și similaritatea produselor și serviciilor comercializate sub denumirea acestor două mărci, simpla comercializare de produse similiare de către cele doua mărci este insuficientă pentru a crea un risc de confuzie în rândul publicului consumator. A citat hotărârea "Canon" (punctele 29-30), în cuprinsul căreia Curtea a explicat domeniul de aplicare al confuziei privind produsele sau serviciile. Consideră că riscul de asociere trebuie apreciat ca insuficient pentru a determina respingerea cererii de înregistrare a mărcii recurentei, arătând că aceste considerente nu pot fi reținute pentru a se dispune respingerea cererii recurentei în condițiile art. 6 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 6 alin. (2) lit. b) si lit. f) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cererea, prin prisma excepției inadmisibilității, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice, dând eficiență, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesuale civile, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, art. 457 C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitiv. Astfel, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, în sens contrar, încălcându-se principiului legalității consfințit prin art. 457 menționat anterior și art. 129 din Constituție. În speță, obiectul cererii de chemare în judecată a fost reprezentat de desființarea Hotărârii nr. 96/18.05.2022 emisă de OSIM, din dosarul nr. x/2022 și admiterea la înregistrare a mărcii C. nr. x, precum și obligarea pârâtei OSIM să înregistreze cererea de marcă C. astfel cum a fost depusă spre înregistrare. Prin respectiva hotărâre, emisă de Comisia de Contestații Mărci în dosar CCM nr. x/2022, s-a respins contestația formulată și s-a menținut decizia de respingere a înregistrării cererii de marcă combinată individuală C. după opoziție. Temeiul juridic al contestației l-au reprezentat dispozițiile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, potrivit cărora "(1) Hotărârea comisiei de contestații, motivată, se comunică părților în termen de 3 luni de la pronunțare și poate fi atacată cu contestație la Tribunalul București, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea Tribunalului București este supusă numai apelului la Curtea de Apel București." În cauză, prin sentința civilă nr. 603/23.05.2023, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins contestația formulată, iar prin decizia civilă nr. 47A din 17 ianuarie 2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de către apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 603/23.05.2023, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2023, ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive: [...] 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs". În prezenta cauză, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, decizia pronunțată în apel este, conform dispozițiilor art. 99 alin. (1) partea finală din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice coroborate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., definitivă, întrucât a fost exercitată singura cale de atac permisă de lege, și anume apelul. În consecință, recursul formulat în cauză de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 47 A din 17 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. prin mandatar D. S.R.L. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci va fi respins ca inadmisibil.