ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 323/2016

Decizia nr. 323/2016

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/3/2011, reclamanta SC

A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și SC C. SRL, să se

constate: că mărfurile comercializate de societatea pârâtă aduc atingere

drepturilor reclamantei asupra mărcii; să se dispună față de aceeași pârâtă

interzicerea aplicării semnului pe produse sau ambalaje, oferirea produselor,

comercializarea sau deținerea lor în acest scop; oferirea sau prestarea de

servicii sub marca menționată; utilizarea mărcii pe documente sau pentru

publicitate, cu cheltuieli de judecată.

A susținut reclamanta

că este titulara mărcii înregistrată la data de 19 noiembrie 1990, iar pârâta SC

C. SRL folosește mărcile înregistrate.

De asemenea, invocând

prevederile art. 47 alin. (1) lit. a) - d) din Legea nr. 84/1998, reclamanta a

solicitat anularea mărcilor a căror titulară este pârâta SC C. SRL.

În drept, au fost

invocate prevederile Legii nr. 84/1998, H.G. nr. 1134/2010.

La data de 12 aprilie

2010, reclamanta a formulat cererea completatoare, solicitând prin aceasta ca

pârâții să fie obligati la plata sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune

morale; publicarea, pe cheltuiala lor, a hotărârii ce se va pronunța în cauză;

în subsidiar, la plata unei amenzi în folosul statului pentru neexecutarea

obligației de publicare a hotărârii în condițiile ce vor fi stabilite de

instanță.

Prin întâmpinarea

formulată de societatea pârâtă a fost invocat: excepția tardivității cererii în

anulare înregistrării mărcii.

Această excepție a

fost soluționată, în sensul admiterii ei - prin sentința civilă nr. 1825 din 26

octombrie 2011 - dispunându-se totodată disjungerea cererii în anularea mărcii,

pentru judecata căreia s-a format Dosarul înregistrat sub nr. x/3/2011.

Prin sentința civilă nr.

573 din 20 martie 2012 pronunțată în acest din urmă dosar, a fost respinsă, ca

neîntemeiată, cererea privind anularea mărcii.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta.

Prin Decizia civilă nr.

57/A din 21 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și

asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta

SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 573 din 20 martie 2012 pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu

intimații-pârâți B. și SC C. SRL.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, formulând critici în susținerea

cărora a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 5468

din 26 noiembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a

admis recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 57/A din

data de 21 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări

sociale, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

În rejudecare, prin Decizia

nr. 73/A

din data de 11 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a

respins, ca nefondat,

apelul declarat de apelanta - reclamantă SC A. SRL, împotriva sentinței civile nr.

573 din 20 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, în Dosarul nr. x/3/2011, în contradictoriu cu intimații - pârâți B. și SC

C.  SRL

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs

reclamanta SC A. SRL.

În

motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Înalta Curte a

constatat tardiv recursul pentru considerentele expuse mai jos.

Decizia recurată a

fost comunicată apelantei prin afișare, potrivit art. 92 alin. (4)

coroborat cu art. 92

1

C. proc. civ., la data de 22 septembrie 2015,

conform dovezii aflate la fila 52 din dosarul de apel.

Recursul a fost

declarat la data de 12 octombrie 2015, data poștei.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ. termenul de recurs este, ca regulă, de 15 zile de la comunicarea

hotărârii atacate.

Aplicând prevederile art.

101 alin. (1) C. proc. civ., ultima zi când se putea depune recursul pentru a

fi considerat în termen era 8 octombrie 2015, care a căzut într-o zi de joi.

În consecință,

în temeiul art. 103 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca

tardiv, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 73/A din data de 11

februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 16 februarie 2016.