ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1285/2017

Asupra contestației în anulare, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2470 din 21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin s-a admis excepția necompetenței generale a instanței pentru primul capăt de cerere și excepția inadmisibilității formulării celui de-al doilea capăt de cerere. S-a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., în ceea ce privește retragerea calității de expert, ca nefiind de competența instanțelor judecătorești, precum și ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea expertizei.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A., iar prin decizia civilă nr. 193/A din 22 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă a fost respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 2470/21.03.2013 pronunțată de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Această hotărâre a fost recurată, iar prin decizia nr. 723/2014 din 16 aprilie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 193 din 22 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția I civilă la data de 8.01.2013 sub nr. x/2014 și întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 193/23.11.2013 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2012.

Prin decizia civilă nr. 3 din 25 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind cererea de revizuire formulată de revizuenta A., împotriva deciziei civile nr. 193/23.11.2013 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin decizia nr. 1636/2016 din 11 martie 2016 a respins cererea de revizuire formulată revizuenta A., împotriva deciziei civile nr. 193/A din 22 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatul B..

Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuenta A., iar prin decizia nr. 2003 din 24 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014 s-a respins ca tardiv recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1636/2016 din 11 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014.

În motivarea acestei soluții, s-a reținut că în cauză, comunicarea hotărârii recurate către revizuentă s-a făcut la data de 05 aprilie 2016, potrivit mențiunii cuprinse în actul de procedură aflat la dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Craiova, secția I civilă, așa încât, față de această dată, termenul de 15 zile, calculat conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ., a fost depășit, împlinindu-se anterior înregistrării cererii de recurs.

Astfel, cum hotărârea ce a făcut obiectul cererii de recurs a fost comunicată recurentei-revizuente la 05 aprilie 2016, iar cererea de recurs a fost formulată la data de 28 aprilie 2016, este evident că recursul a fost declarat peste termenul imperativ de 15 zile de la comunicarea hotărârii, deci, cu depășirea termenului legal imperativ prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 20 februarie 2017, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2003 din 24 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În motivarea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Noul C. proc. civ., contestatoarea A. arată că în mod greșit instanța i-a respins recursul ca tardiv formulat, întrucât din actele depuse în susținere rezultă că acesta a fost formulat în termenul legal și, de asemenea susține că litigiul trebuia soluționat potrivit dispozițiilor Noului C. proc. civ., fiind reținut în mod eronat faptul că la data de 14.06.2011 s-ar fi pornit litigiul, întrucât acest dosar viza un litigiu purtat între alte părți și avea alt obiect.

Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:

Cu titlu prealabil, se impune subliniat că, deși contestatoarea a indicat în contestația în anulare dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Noul C. proc. civ., conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, potrivit căruia dispozițiile Noului C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, în speță sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, prin prisma cărora va fi examinată contestația în anulare.

În condițiile art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele arătate la pct. 1 și 2, precum nerespectarea condițiilor legale referitoare la citarea părților pentru ziua când s-a judecat pricina și încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

În acest sens, pentru a fi incidente dispozițiile evocate, respectiv neîndeplinirea procedurii de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, potrivit cu cerințele legii este necesar ca orice neregularitate procedurală privitoare la citarea părții, pentru ziua când s-a judecat cauza în fond, să poată constitui temei pentru exercitarea contestației în anulare.

Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor motive care au fost soluționate de instanță.

În ceea ce privește art. 318 C. proc. civ., acesta prevede într-adevăr, în prima teză că hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu recurs atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Având în vedere caracterul de excepție al textului evocat, analiza susținerilor privind existența unei greșeli materiale presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greșeli materiale care au caracter procedural și care au dus în mod necesar la pronunțarea unei soluții eronate.

Este de observat că o astfel de eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății pentru verificarea căreia să nu fie necesară reexaminarea fondului cauzei sau o reapreciere a probelor.

Față de aceste precizări prealabile, din motivele dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, tinzând în realitate la o reformare a soluției, printr-o rediscutare a probelor.

Contestația în anulare fiind o cale de atac extraordinară de retractare a fost creată de lege doar pentru remedierea unor greșeli materiale și nu pentru reformarea unor greșeli de fond, iar în aceste condiții, aceasta nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

În speță, contestatoarea nu numai că nu a invocat niciunul dintre motivele strict și limitativ prevăzute de lege pentru admisibilitatea contestației în anulare dar nu a dezvoltat nicio critică ce ar putea fi subsumată dispozițiilor legale evocate, exprimându-și doar nemulțumirea față de soluția pronunțată în cauză, cu referire la tardivitatea recursului.

În acest context, motivele invocate privind considerentele deciziei a cărei anulare se solicită, se constată că nu sunt specifice contestației în anulare, prevăzută de dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmând a respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2003 din 24 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2017.