ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 802/2014

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 149 din 19 august 2013, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul F.G.I. cu privire la Sentința penală nr. 199 din 4 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 6370/97/2012. A fost obligat condamnatul revizuent F.G.I. la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În considerentele acestei hotărâri instanța de fond a reținut următoarele: Printr-o cerere trimisă Curții de Apel Alba Iulia, condamnatul F.G.I. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 199/2012, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 6370/97/2012, iar apoi printr-un înscris separat, condamnatul s-a adresat cu cerere de revizuire și Tribunalului Hunedoara.

Cererile au fost scoase de pe rol și trimise Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara în vederea întocmirii referatului prevăzut de lege. În cererile de revizuire condamnatul a invocat faptul că, în cursul procesului prin care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol asupra unui minor în vârstă de 11 ani, instanța ar fi încălcat dreptul la apărare, respectiv că infracțiunea de viol nu a existat, că încadrarea juridică corectă pentru fapta săvârșită ar fi fost aceea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. întrucât nu a exercitat acte de violență asupra minorului, neexistând la dosarul cauzei vreun certificat medico-legal care să ateste acte de violență, iar părțile vătămate nu au formulat plângere pentru viol.

De asemenea, a arătat că instanța nu a avut în vedere afecțiunile psihice de care suferea inculpatul și toate aspectele invocate mai sus au determinat ca procesul desfășurat împotriva inculpatului să fie inechitabil. Examinând motivele de revizuire invocate, s-a constatat că acestea nu se încadrează în niciuna din situațiile limitativ reglementate de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc.

pen., respectiv: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. În consecință, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul F.G.I.

Prin apelul declarat apelantul revizuent a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii penale atacate și, rejudecând, admiterea cererii de revizuire. Prin Decizia penală nr. 162/A din 1 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul formulat de revizuent cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 RON, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei din urmă decizii condamnatul F.G.I.

a declarat, în termen legal, prezentul recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 11 noiembrie 2013, fixându-se termen de judecată la 5 martie 2014. La termenul de judecată din 5 martie 2014, prezent personal în fața instanței, condamnatul, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a declarat că își retrage recursul, solicitând să se ia act de manifestarea sa de voință.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010, privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, "recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs". Așa fiind, avându-se în vedere dispozițiile art. 385 4 alin. (2), cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile arătate în textul de lege menționat, și constatându-se îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voința recurentului valabil exprimată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 250 RON, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul F.G.I. împotriva Deciziei penale nr. 162/A din 1 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 5 martie 2014. Procesat de GGC - AZ