ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 802/2014

Asupra recursului de

față

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 149 din 19 august

2013, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul F.G.I. cu privire la

Sentința penală nr. 199 din 4 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul

Hunedoara în Dosarul nr. 6370/97/2012.

A fost obligat

condamnatul revizuent F.G.I. la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

În considerentele

acestei hotărâri instanța de fond a reținut următoarele:

Printr-o cerere

trimisă Curții de Apel Alba Iulia, condamnatul F.G.I. a solicitat revizuirea

Sentinței penale nr. 199/2012, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul

nr. 6370/97/2012, iar apoi printr-un înscris separat, condamnatul s-a adresat

cu cerere de revizuire și Tribunalului Hunedoara.

Cererile au fost

scoase de pe rol și trimise Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara în

vederea întocmirii referatului prevăzut de lege. În cererile de revizuire

condamnatul a invocat faptul că, în cursul procesului prin care a fost

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol asupra unui minor în vârstă de

11 ani, instanța ar fi încălcat dreptul la apărare, respectiv că infracțiunea

de viol nu a existat, că încadrarea juridică corectă pentru fapta săvârșită ar

fi fost aceea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.

întrucât nu a exercitat acte de violență asupra minorului, neexistând la

dosarul cauzei vreun certificat medico-legal care să ateste acte de violență,

iar părțile vătămate nu au formulat plângere pentru viol. De asemenea, a arătat

că instanța nu a avut în vedere afecțiunile psihice de care suferea inculpatul

și toate aspectele invocate mai sus au determinat ca procesul desfășurat

împotriva inculpatului să fie inechitabil.

Examinând motivele de

revizuire invocate, s-a constatat că acestea nu se încadrează în niciuna din

situațiile limitativ reglementate de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc.

pen., respectiv:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

b) un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În consecință,

cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel revizuentul F.G.I.

Prin apelul declarat

apelantul revizuent a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii

penale atacate și, rejudecând, admiterea cererii de revizuire.

Prin Decizia penală

nr. 162/A din 1 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul formulat de

revizuent cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 300 RON, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei din

urmă decizii condamnatul F.G.I. a declarat, în termen legal, prezentul recurs,

care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 11

noiembrie 2013, fixându-se termen de judecată la 5 martie 2014.

La termenul de

judecată din 5 martie 2014, prezent personal în fața instanței, condamnatul,

asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a declarat că își retrage recursul,

solicitând să se ia act de manifestarea sa de voință.

Potrivit art. 12

alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

135/2010, privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și

completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale,

"recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi,

declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii

vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit

dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs".

Așa fiind, avându-se

în vedere dispozițiile art. 385

4

alin. (2), cu referire la art. 369

C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de

recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile

arătate în textul de lege menționat, și constatându-se îndeplinite cerințele

respective, Înalta Curte urmează a lua act de voința recurentului valabil

exprimată.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent condamnat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 250 RON, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de revizuentul F.G.I. împotriva Deciziei penale nr. 162/A

din 1 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 5 martie 2014.

Procesat

de GGC - AZ