ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 524/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 524/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

191 din 08 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 3862/110/2011

s-a dispus în baza art. 197 alin (1), (3) C. pen. cu aplicarea prevederilor art.

99 și următoarele și art. 320

1

C. pen., condamnarea inculpatul P.A.C.,

la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 23

iunie 2011 la zi.

În baza art. 350 C proc.

pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 7 din

legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În baza art. 112

raportat la art. 113 alin. (1) și (3) C. pen. s-a luat măsura obligării

inculpatului la tratament medical.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă

civilmente P.G. la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat în

care s-a inclus și onorariu avocat oficiu.

Tribunalul Bacău a

disjuns latura civilă a cauzei și a fixat termen la data de 04 octombrie 2011.

Pentru a pronunța

această soluție judecătorul fondului a reținut că până în primăvara anului

2011, inculpatul P.A.C. a locuit în Blăgești, satul Valea lui Ion, la

domiciliul bunicilor. În după-amiaza zilei de 22 iunie 2011, inculpatul a

consumat băuturi alcoolice împreună cu alți tineri, iar în jurul orei 20:00, în

timp ce se deplasa pe drumul comunal, s-a întâlnit cu partea vătămată D.M.A. Sub

pretextul achiziționării unor dulciuri, inculpatul i-a cerut părții vătămate să

îl însoțească și, profitând de încrederea acesteia, a condus-o pe un câmp

situat în punctul „Luncă". Cele două părți au fost văzute împreună atât de

martora I.C.E., cât și de martora P.E., aceasta din urmă precizând în

declarația sa direcția de deplasare a celor două părți. Ajunși în punctul

„Luncă", în apropierea pârâului Târgova, inculpatul a constrâns, prin

violență, victima să se dezbrace, după care, prin intromisiune peniană, a întreținut

raporturi sexuale anale cu aceasta. În declarația sa, partea vătămată D.M.A. a

relatat că, anterior comiterii actului sexual, a observat semnalele luminoase

ale unui autoturism aparținând poliției, însă nu a avut posibilitatea de a

striga după ajutor, deoarece i-a acoperit gura cu mâna. A mai reținut instanța

de fond că ulterior consumării actului sexual, inculpatul P.A.C. a condus

victima pe un drum agricol care duce spre satul Valea lui Ion însă, în

apropierea intrării în localitate, pe fondul unor neînțelegeri verbale, a

aruncat victima într-un șanț cu vegetație înaltă, din apropierea râului

Bistrița, abandonând-o în acel loc. Partea vătămată D.M.A. a fost examinată

medico-legal, din concluziile raportului de expertiză medico-legală din 23

iunie 2011, rezultând că susnumitul prezintă leziuni traumatice - traumatism

cranio-facial cu contuzie forte piramidă nazală, buza superioară și inferioară,

hemifacies stâng, excoriații corporale, produse prin lovire cu corpuri și

mijloace contondente, comprimare, care pot data din 22 iunie 2011 și care au

necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale. Leziunile de la nivelul orificiului

anal atestă o agresiune sexuală, date ce pot fi coroborate și pe cale de

anchetă/leziuni ce pot data din 22 iunie 2011.

S-a mai reținut că în

timpul cercetărilor, au fost ridicate unele obiecte de îmbrăcăminte cu care au

fost îmbrăcate părțile în noaptea de 22 iunie 2011, ocazie cu care atât pe

chiloții inculpatului, cât și pe pantalonii scurți ai victimei, în zona

perino-anală, au fost identificate pete de culoare brun-roșcată cu aspect de

sânge. Astfel, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize serologice,

iar prin raportul din 14 iulie 2011 s-a constatat că pe chilotul din material

textil de culoare gri s-au pus în evidență urme de sânge uman care aparține

grupei AII, iar pe pantalonul de culoare galbenă s-au pus în evidență urme de

sânge uman care aparține aceleiași grupe. De asemenea, s-a procedat la

obținerea grupei sanguine a părții vătămate, ocazie cu care s-a constatat că și

aceasta prezintă grupa A, fapt ce denotă că sângele identificat pe articolele

vestimentare supuse expertizei aparține minorului D.M.A., urmare agresiunii

sexuale la care a fost supus de către inculpatul P.A.C.

Situația de fapt

reținută de tribunal a rezultat din: declarația părții vătămate D.M.A.; raport

de expertiză medico-legală din 23 iunie 2011; declarațiile numitei C.I.E.,

reprezentantul legal al părții vătămate D.M.A.; declarații învinuit/inculpat P.A.C.;

xerocopii acte medicale ale inculpatului P.A.C.; raport de expertiză

medico-legală psihiatrică din 29 iunie 2011; declarații parte responsabilă

civilmente P.G.; declarație martor I.C.E.; declarație martor P.E.; declarație

martor S.M.M.; procese-verbale de conducere în teren; planșe foto; procese-verbale

de ridicare obiecte vestimentare; acte privind recoltarea de probe de sânge de

la partea vătămată D.M.A.; raport de expertiză serologică din 14 iulie 2011.,

referat de evaluare. În drept, fapta inculpatului în noaptea de 22 iunie 2011 a

întreținut raport sexual anal, prin constrângere, cu partea vătămată D.M.A., în

vârstă de 9 ani. Întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol,

prev. de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. La

individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a

avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, prin întreținerea de

raport sexual cu un minor, folosind violența persoana inculpatului care nu are

antecedente penale, poziția acestuia, care a recunoscut fapta în  conformitate

cu art. 320

1

C proc. pen.

S-a ținut seama că

inculpatul a fost supus unei expertize psihiatrice, iar din concluziile

raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 29 iunie 2011 rezultă că

inculpatul P.A.C. prezintă diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip

instabil emoțional (Bordeline)" și păstrează discernământul asupra

faptelor și consecințelor acestora. Însă, chiar dacă în cauză, prin aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., limitele de pedeapsa

au fost reduse, după aplicarea stării de minoritate, prima instanța a

considerat că, scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei

pedepse peste limita minimă prevăzută de lege, așa cum a fost redusă. În aceste

condiții s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea iar în baza art. 350

C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a acestuia. În baza art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 23 iunie

2011 la zi.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata

suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II a și lit. b) C. pen.

Aplicarea pedepselor

accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.

pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a

Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din

Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării

acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

În consecință, o

aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii

dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului

național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei

măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional. Prin urmare, în aplicarea

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de fond nu

aplicat în mod automat

“

ope legis,, pedeapsa accesorie prevăzută de art.

64 lit. a) teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se

impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul

inculpatului.

Astfel, natura faptei

săvârșite și circumstanțele producerii acesteia a determinat prima instanță să

aprecieze că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință,

în temeiul art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O.,

va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau

în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat.

În baza art. 7 din Legea

nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Față de actele

medicale depuse la dosar de către inculpat cât și față de concluziile

raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 29 iunie 2011 din care

rezultă că inculpatul P.A.C. prezintă diagnosticul de „tulburare de

personalitate de tip instabil emoțional ( Bordeline )", în baza art. 112

raportat la art. 113 alin. (1) și (3) C. pen. Tribunalul Bacău a dispus

obligarea inculpatului la tratament medical.

Sub aspectul laturii

civile, mama părții vătămate a declarat că fiul acesteia înțelege să se

constituie parte civilă în procesul penal, motiv pentru care a solicitat termen

pentru a fi prezent în instanță pentru a da declarație în acest sens, astfel

că, în baza art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen. s-a disjuns latura

civilă a cauzei și s-a fixat termen de judecată

Împotriva acestei

sentințe în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bacău, inculpatul P.A.C. și partea responsabilă civilmente P.G.

În motivarea apelului

Parchetul a invocat nelegalitatea hotărârii atacate în sensul că instanța de

fond, în mod greșit a dispus interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71

C. pen. neavând în vedere decizia nr. 51 din 04 iunie 2007 a Î.C.C.J. prin care

s-a stabilit că pedeapsa accesorie este aplicabilă minorilor, iar executarea

acesteia începe după împlinirea vârstei de 18 ani.

Parchetul a mai

criticat sentința apelată, deoarece în mod greșit a obligat inculpatul în

solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în condițiile în care s-a disjuns latura civilă a cauzei și nu a

fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la

repararea pagubei.

Față de aceste

împrejurări, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate,

reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, pronunțarea unei soluții legale și

temeinice, în sensul că, executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor

drepturi prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile

și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. să înceapă după împlinirea vârstei de

18 ani și înlăturarea mențiunii privind obligarea inculpatului în solidar cu

partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Apelanta parte

responsabilă civilmente a învederat că părinții părții vătămate sunt arestați,

probabil pentru trafic de persoane, însă niște colegi de clasă ai

inculpatului," au profitat" de boala inculpatului și i-au dat să bea,

împrejurare, pe fondul căreia a comis fapta.

Apelantul inculpat a

solicitat admiterea apelului cu privire la cuantumul pedepsei având în vedere

persoana inculpatului care este minor și în prezent, împrejurarea că acesta

suferă de afecțiuni psihice fiind internat în trecut și la Spitalul Socola lași

și la Spitalul Jud. Bacău-secția psihiatrie, de pe biletul de externare a

acestuia rezultând că inculpatul prezintă tulburări de personalitate de tip

emoțional. Arată apelantul prin apărător că tatăl acestuia a decedat, a locuit

o perioadă la bunicii săi și a trebuit să plece de acolo, ceea ce l-a marcat

profund. De altfel, anterior faptei și-a creat singur o leziune la mână. Din

raportul de evaluare rezultând că mama sa depune eforturi pentru a-i asigura

acestuia un mediu familial corespunzător. A considerat apelantul că pedeapsa

aplicată de instanța de fond este prea mare în raport de persoana inculpatului,

a solicitat a se avea în vedere faptul că, inculpatul a recunoscut comiterea

faptei și că este minor, reținerea circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74,

76 C. pen. și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și

aplicarea art. 86

1

C. pen., apreciind că privarea în continuare de

libertate a inculpatului nu este benefică pentru acesta.

Analizând apelul

declarat de inculpat curtea a constatat că este fondat, pentru următoarele considerente.

În ceea ce privește

situația de fapt, s-a apreciat că acesta a fost corect stabilită de prima

instanță conform probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Referitor la

individualizarea pedepsei s-a observat că pedeapsa de 6 ani închisoare pentru

comiterea infracțiunii de viol nu este corect individualizată și s-a impus

scăderea ei.

S-a apreciat că nu

poate fi ignorat raportat la persoana inculpatului care nu posedă antecedente

și concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 29 iunie 2011

din care rezultă că inculpatul P.A.C. prezintă diagnosticul de „tulburare de

personalitate de tip instabil emoțional ( Bordeline )", astfel că se va

reduce pedeapsa aplicată la un cuantum de 5 ani închisoare. Cu privire la

modalitatea de executare tribunalul a respectat criteriile generale prevăzute

în art. 72 C. pen. Pedeapsa principală de 5 ani închisoare a fost aplicată de

instanța de apel inculpatului, s-a apreciat că este astfel aptă și suficientă

pentru atingerea scopului preventiv și educativ reglementat de art. 52 C. pen.

și nu se impune scăderea ei și mai mult, așa cum a solicitat apelantul

inculpat.

Cu privire la

pedeapsa accesorie s-a constatat că interzicerea exercițiului drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., se justifică,

deoarece exercițiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată,

responsabilitatea față de propriile fapte și conformare la normele statului de

drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanții autorităților,

caracteristici pe care inculpatul nu le deține având în vedere infracțiunea

comisă. Art. 53 alin. (1) și (2) din Constituția României, art. 8 alin. (2) din

C.E.D.O și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( Cauza Hirst c.

Marea Britanie) au statuat că sancțiunile penale nu trebuie aplicate automat,

ca efect al unor dispoziții legale, iar ingerința în drepturile esențiale

trebuie să fie justificată și necesară într-o societate democratică, pentru

îndeplinirea unui scop legitim respectiv pentru securitatea națională,

siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, etc. În

concluzie, pedeapsa accesorie privind interzicerea exercițiului drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului

s-a apreciat că este proporțională cu pericolul social al infracțiunilor comise

și nu aduce atingere existenței dreptului. Tribunalul Bacău a realizat o

motivare amplă referitor la interzicerea drepturilor ca pedeapsă accesorie

făcând referire la individualizarea pedepsei. S-a apreciat că, sentința este

nelegală cu privire la data de la care va începe executarea pedepsei accesorii

având în vedere că instanța de fond, în mod greșit a dispus interzicerea unor

drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen. neavând în vedere decizia nr. 51 din 04 iunie 2007

a Î.C.C.J. prin care s-a stabilit că pedeapsa accesorie este aplicabilă

minorilor, iar executarea acesteia începe după împlinirea vârstei de 18 ani.

Astfel din moment ce

pedeapsa accesorie care urmează soarta pedepsei principale, decurgând din

aceasta, are efecte limitate, numai pe perioada cât condamnatul execută pedeapsa

privativă de libertate, s-a menționat că este evident că nicio rațiune nu

impune exonerarea minorului P.A.C. de la rigorile unei asemenea pedepse pe

timpul cât se va află în detenție ca efect al condamnării sale, în cazul în

care va rămâne definitivă prezenta decizie. Cu toate acestea specificul

situației în care se poate afla o persoană condamnată pentru infracțiuni

săvârșite în timpul minorității presupune existența unui câmp deosebit de

restrâns al drepturilor de la exercițiul cărora ar fi împiedicat de pedeapsa

accesorie, dar o asemenea pedeapsă devine deplin efectivă în cazul celor ce

devin majori în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei. în

consecință, văzând motivarea R.I.L. - ului nr. 51/2007 raportat la pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II- a și lit.

b) C. pen., s-a impus ca executarea ei să înceapă la împlinirea de către

inculpat a vârstei de 18 ani, având în vedere că P.A. va deveni major în cursul

procesului penal sau în timpul executării pedepsei.

Analizând apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, curtea a reținut că este

fondat.

Cu privire la

pedeapsa accesorie au fost indicate anterior considerentele, și s-a apreciat că

în mod greșit judecătorul fondului a obligat inculpatul în solidar cu partea

responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

condițiile în care s-a disjuns latura civilă a cauzei și nu a fost obligat

inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la repararea pagubei. Astfel

s-a reținut că în cauză s-au încălcat prevederile art. 191 alin. (3) C. proc.

pen., astfel că referitor la cheltuielile din primă instanță în baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. a obligat doar inculpatul la plata sumei de 1200 lei

reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la judecata în fond.

Pentru aceleași

considerente cu privire la obligarea în solidar la plata cheltuielilor către

stat a fost admis și apelul părții responsabile civilmente.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.A.C., criticând

decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Prin motivele de

recurs susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei recurate, reducerea pedepsei și

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Examinând decizia

recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. dar și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte

consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul

inculpat P.A.C., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa

aplicată de instanța de apel a fost corect individualizată, atât din punct de

vedere al cuantumului acesteia cât și a modalității de executare fiind

valorificate toate circumstanțele favorabile inculpatului.

Așadar, înalta Curte,

reține că, la individualizarea pedepsei de 5 ani ce a fost aplicată

inculpatului de către instanța de apel, s-a avut în vedere gradul ridicat de

pericol social al faptei, prin întreținerea de raport sexual cu un minor,

folosind violența, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale,

poziția procesuală a acestuia, care a recunoscut fapta în conformitate cu art. 320

1

C proc. pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin

aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 5 ani și cu executarea în regim de

detenție.

Astfel, înalta Curte

a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului

care să conducă la o reindividualizare a pedepsei și la schimbarea modalității

de executare a acesteia, inculpatul având o atitudine procesuală constant

sinceră și cooperantă, la soluționarea cauzei a uzat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., acesta suferă de o serie de afecțiuni (după cum o dovedesc

concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 29 iunie 2011

din care a rezult că inculpatul P.A.C. prezintă diagnosticul de „tulburare de

personalitate de tip instabil emoțional ( Bordeline )" dar și faptul că

păstrează discernământul asupra faptelor și consecințelor acestora.

Față de aceste

considerente, înalta Curte, reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei

aplicată inculpatului P.A.C.

Față de aceste considerente,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpatul P.A.C. împotriva deciziei penale nr. 140

din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Va deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării

preventive de la 23 iunie 2011 la 22 februarie 2012.

Va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.C. împotriva deciziei penale nr. 140

din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului P.A.C., durata reținerii și arestării preventive

de la 23 iunie 2011 la 22 februarie 2012.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 februarie 2012.