ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 524/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 191 din 08 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 3862/110/2011 s-a dispus în baza art. 197 alin (1), (3) C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 99 și următoarele și art. 320 1 C. pen., condamnarea inculpatul P.A.C., la pedeapsa de 6 ani închisoare. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 23 iunie 2011 la zi. În baza art. 350 C proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 7 din legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat. În baza art. 112 raportat la art. 113 alin. (1) și (3) C. pen. s-a luat măsura obligării inculpatului la tratament medical. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente P.G. la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu. Tribunalul Bacău a disjuns latura civilă a cauzei și a fixat termen la data de 04 octombrie 2011. Pentru a pronunța această soluție judecătorul fondului a reținut că până în primăvara anului 2011, inculpatul P.A.C. a locuit în Blăgești, satul Valea lui Ion, la domiciliul bunicilor.

În după-amiaza zilei de 22 iunie 2011, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu alți tineri, iar în jurul orei 20:00, în timp ce se deplasa pe drumul comunal, s-a întâlnit cu partea vătămată D.M.A. Sub pretextul achiziționării unor dulciuri, inculpatul i-a cerut părții vătămate să îl însoțească și, profitând de încrederea acesteia, a condus-o pe un câmp situat în punctul „Luncă". Cele două părți au fost văzute împreună atât de martora I.C.E., cât și de martora P.E., aceasta din urmă precizând în declarația sa direcția de deplasare a celor două părți. Ajunși în punctul „Luncă", în apropierea pârâului Târgova, inculpatul a constrâns, prin violență, victima să se dezbrace, după care, prin intromisiune peniană, a întreținut raporturi sexuale anale cu aceasta.

În declarația sa, partea vătămată D.M.A. a relatat că, anterior comiterii actului sexual, a observat semnalele luminoase ale unui autoturism aparținând poliției, însă nu a avut posibilitatea de a striga după ajutor, deoarece i-a acoperit gura cu mâna. A mai reținut instanța de fond că ulterior consumării actului sexual, inculpatul P.A.C. a condus victima pe un drum agricol care duce spre satul Valea lui Ion însă, în apropierea intrării în localitate, pe fondul unor neînțelegeri verbale, a aruncat victima într-un șanț cu vegetație înaltă, din apropierea râului Bistrița, abandonând-o în acel loc. Partea vătămată D.M.A.

a fost examinată medico-legal, din concluziile raportului de expertiză medico-legală din 23 iunie 2011, rezultând că susnumitul prezintă leziuni traumatice - traumatism cranio-facial cu contuzie forte piramidă nazală, buza superioară și inferioară, hemifacies stâng, excoriații corporale, produse prin lovire cu corpuri și mijloace contondente, comprimare, care pot data din 22 iunie 2011 și care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale. Leziunile de la nivelul orificiului anal atestă o agresiune sexuală, date ce pot fi coroborate și pe cale de anchetă/leziuni ce pot data din 22 iunie 2011. S-a mai reținut că în timpul cercetărilor, au fost ridicate unele obiecte de îmbrăcăminte cu care au fost îmbrăcate părțile în noaptea de 22 iunie 2011, ocazie cu care atât pe chiloții inculpatului, cât și pe pantalonii scurți ai victimei, în zona perino-anală, au fost identificate pete de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge.

Astfel, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize serologice, iar prin raportul din 14 iulie 2011 s-a constatat că pe chilotul din material textil de culoare gri s-au pus în evidență urme de sânge uman care aparține grupei AII, iar pe pantalonul de culoare galbenă s-au pus în evidență urme de sânge uman care aparține aceleiași grupe. De asemenea, s-a procedat la obținerea grupei sanguine a părții vătămate, ocazie cu care s-a constatat că și aceasta prezintă grupa A, fapt ce denotă că sângele identificat pe articolele vestimentare supuse expertizei aparține minorului D.M.A., urmare agresiunii sexuale la care a fost supus de către inculpatul P.A.C.

Situația de fapt reținută de tribunal a rezultat din: declarația părții vătămate D.M.A.; raport de expertiză medico-legală din 23 iunie 2011; declarațiile numitei C.I.E., reprezentantul legal al părții vătămate D.M.A.; declarații învinuit/inculpat P.A.C.; xerocopii acte medicale ale inculpatului P.A.C.; raport de expertiză medico-legală psihiatrică din 29 iunie 2011; declarații parte responsabilă civilmente P.G.; declarație martor I.C.E.; declarație martor P.E.; declarație martor S.M.M.; procese-verbale de conducere în teren; planșe foto; procese-verbale de ridicare obiecte vestimentare; acte privind recoltarea de probe de sânge de la partea vătămată D.M.A.; raport de expertiză serologică din 14 iulie 2011., referat de evaluare.

În drept, fapta inculpatului în noaptea de 22 iunie 2011 a întreținut raport sexual anal, prin constrângere, cu partea vătămată D.M.A., în vârstă de 9 ani. Întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, prin întreținerea de raport sexual cu un minor, folosind violența persoana inculpatului care nu are antecedente penale, poziția acestuia, care a recunoscut fapta în conformitate cu art. 320 1 C proc. pen. S-a ținut seama că inculpatul a fost supus unei expertize psihiatrice, iar din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 29 iunie 2011 rezultă că inculpatul P.A.C.

prezintă diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip instabil emoțional (Bordeline)" și păstrează discernământul asupra faptelor și consecințelor acestora. Însă, chiar dacă în cauză, prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., limitele de pedeapsa au fost reduse, după aplicarea stării de minoritate, prima instanța a considerat că, scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse peste limita minimă prevăzută de lege, așa cum a fost redusă. În aceste condiții s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a acestuia. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 23 iunie 2011 la zi.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional. Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de fond nu aplicat în mod automat “ ope legis,, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului. Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia a determinat prima instanță să aprecieze că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art. 71 C. pen.

și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat. Față de actele medicale depuse la dosar de către inculpat cât și față de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 29 iunie 2011 din care rezultă că inculpatul P.A.C. prezintă diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip instabil emoțional ( Bordeline )", în baza art. 112 raportat la art. 113 alin. (1) și (3) C. pen.

Tribunalul Bacău a dispus obligarea inculpatului la tratament medical. Sub aspectul laturii civile, mama părții vătămate a declarat că fiul acesteia înțelege să se constituie parte civilă în procesul penal, motiv pentru care a solicitat termen pentru a fi prezent în instanță pentru a da declarație în acest sens, astfel că, în baza art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen. s-a disjuns latura civilă a cauzei și s-a fixat termen de judecată Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul P.A.C. și partea responsabilă civilmente P.G. În motivarea apelului Parchetul a invocat nelegalitatea hotărârii atacate în sensul că instanța de fond, în mod greșit a dispus interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. neavând în vedere decizia nr. 51 din 04 iunie 2007 a Î.C.C.J. prin care s-a stabilit că pedeapsa accesorie este aplicabilă minorilor, iar executarea acesteia începe după împlinirea vârstei de 18 ani. Parchetul a mai criticat sentința apelată, deoarece în mod greșit a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condițiile în care s-a disjuns latura civilă a cauzei și nu a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la repararea pagubei. Față de aceste împrejurări, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, pronunțarea unei soluții legale și temeinice, în sensul că, executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

să înceapă după împlinirea vârstei de 18 ani și înlăturarea mențiunii privind obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apelanta parte responsabilă civilmente a învederat că părinții părții vătămate sunt arestați, probabil pentru trafic de persoane, însă niște colegi de clasă ai inculpatului," au profitat" de boala inculpatului și i-au dat să bea, împrejurare, pe fondul căreia a comis fapta. Apelantul inculpat a solicitat admiterea apelului cu privire la cuantumul pedepsei având în vedere persoana inculpatului care este minor și în prezent, împrejurarea că acesta suferă de afecțiuni psihice fiind internat în trecut și la Spitalul Socola lași și la Spitalul Jud. Bacău-secția psihiatrie, de pe biletul de externare a acestuia rezultând că inculpatul prezintă tulburări de personalitate de tip emoțional.

Arată apelantul prin apărător că tatăl acestuia a decedat, a locuit o perioadă la bunicii săi și a trebuit să plece de acolo, ceea ce l-a marcat profund. De altfel, anterior faptei și-a creat singur o leziune la mână. Din raportul de evaluare rezultând că mama sa depune eforturi pentru a-i asigura acestuia un mediu familial corespunzător. A considerat apelantul că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare în raport de persoana inculpatului, a solicitat a se avea în vedere faptul că, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și că este minor, reținerea circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74, 76 C. pen. și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și aplicarea art. 86 1 C. pen., apreciind că privarea în continuare de libertate a inculpatului nu este benefică pentru acesta.

Analizând apelul declarat de inculpat curtea a constatat că este fondat, pentru următoarele considerente. În ceea ce privește situația de fapt, s-a apreciat că acesta a fost corect stabilită de prima instanță conform probelor administrate în cursul urmăririi penale. Referitor la individualizarea pedepsei s-a observat că pedeapsa de 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol nu este corect individualizată și s-a impus scăderea ei. S-a apreciat că nu poate fi ignorat raportat la persoana inculpatului care nu posedă antecedente și concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 29 iunie 2011 din care rezultă că inculpatul P.A.C. prezintă diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip instabil emoțional ( Bordeline )", astfel că se va reduce pedeapsa aplicată la un cuantum de 5 ani închisoare.

Cu privire la modalitatea de executare tribunalul a respectat criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. Pedeapsa principală de 5 ani închisoare a fost aplicată de instanța de apel inculpatului, s-a apreciat că este astfel aptă și suficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ reglementat de art. 52 C. pen. și nu se impune scăderea ei și mai mult, așa cum a solicitat apelantul inculpat. Cu privire la pedeapsa accesorie s-a constatat că interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., se justifică, deoarece exercițiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea față de propriile fapte și conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanții autorităților, caracteristici pe care inculpatul nu le deține având în vedere infracțiunea comisă.

Art. 53 alin. (1) și (2) din Constituția României, art. 8 alin. (2) din C.E.D.O și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( Cauza Hirst c. Marea Britanie) au statuat că sancțiunile penale nu trebuie aplicate automat, ca efect al unor dispoziții legale, iar ingerința în drepturile esențiale trebuie să fie justificată și necesară într-o societate democratică, pentru îndeplinirea unui scop legitim respectiv pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, etc. În concluzie, pedeapsa accesorie privind interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului s-a apreciat că este proporțională cu pericolul social al infracțiunilor comise și nu aduce atingere existenței dreptului.

Tribunalul Bacău a realizat o motivare amplă referitor la interzicerea drepturilor ca pedeapsă accesorie făcând referire la individualizarea pedepsei. S-a apreciat că, sentința este nelegală cu privire la data de la care va începe executarea pedepsei accesorii având în vedere că instanța de fond, în mod greșit a dispus interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. neavând în vedere decizia nr. 51 din 04 iunie 2007 a Î.C.C.J. prin care s-a stabilit că pedeapsa accesorie este aplicabilă minorilor, iar executarea acesteia începe după împlinirea vârstei de 18 ani. Astfel din moment ce pedeapsa accesorie care urmează soarta pedepsei principale, decurgând din aceasta, are efecte limitate, numai pe perioada cât condamnatul execută pedeapsa privativă de libertate, s-a menționat că este evident că nicio rațiune nu impune exonerarea minorului P.A.C.

de la rigorile unei asemenea pedepse pe timpul cât se va află în detenție ca efect al condamnării sale, în cazul în care va rămâne definitivă prezenta decizie. Cu toate acestea specificul situației în care se poate afla o persoană condamnată pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorității presupune existența unui câmp deosebit de restrâns al drepturilor de la exercițiul cărora ar fi împiedicat de pedeapsa accesorie, dar o asemenea pedeapsă devine deplin efectivă în cazul celor ce devin majori în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei. în consecință, văzând motivarea R.I.L. - ului nr. 51/2007 raportat la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II- a și lit. b) C. pen., s-a impus ca executarea ei să înceapă la împlinirea de către inculpat a vârstei de 18 ani, având în vedere că P.A.

va deveni major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei. Analizând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, curtea a reținut că este fondat. Cu privire la pedeapsa accesorie au fost indicate anterior considerentele, și s-a apreciat că în mod greșit judecătorul fondului a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condițiile în care s-a disjuns latura civilă a cauzei și nu a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la repararea pagubei. Astfel s-a reținut că în cauză s-au încălcat prevederile art. 191 alin. (3) C. proc. pen., astfel că referitor la cheltuielile din primă instanță în baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a obligat doar inculpatul la plata sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la judecata în fond. Pentru aceleași considerente cu privire la obligarea în solidar la plata cheltuielilor către stat a fost admis și apelul părții responsabile civilmente. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.A.C., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Prin motivele de recurs susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. dar și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat P.A.C., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată de instanța de apel a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât și a modalității de executare fiind valorificate toate circumstanțele favorabile inculpatului. Așadar, înalta Curte, reține că, la individualizarea pedepsei de 5 ani ce a fost aplicată inculpatului de către instanța de apel, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, prin întreținerea de raport sexual cu un minor, folosind violența, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, poziția procesuală a acestuia, care a recunoscut fapta în conformitate cu art. 320 1 C proc.

pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 5 ani și cu executarea în regim de detenție. Astfel, înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei și la schimbarea modalității de executare a acesteia, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră și cooperantă, la soluționarea cauzei a uzat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., acesta suferă de o serie de afecțiuni (după cum o dovedesc concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 29 iunie 2011 din care a rezult că inculpatul P.A.C. prezintă diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip instabil emoțional ( Bordeline )" dar și faptul că păstrează discernământul asupra faptelor și consecințelor acestora.

Față de aceste considerente, înalta Curte, reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului P.A.C. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.A.C. împotriva deciziei penale nr. 140 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 23 iunie 2011 la 22 februarie 2012. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.C. împotriva deciziei penale nr. 140 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.A.C., durata reținerii și arestării preventive de la 23 iunie 2011 la 22 februarie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2012.