ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2284/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 197 din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul C.S. a fost trimis în judecată prin actul de sesizare, din două infracțiuni de viol prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și alin. (3) teza I-a C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) teza I-a C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C.S.

, pentru săvârșirea infracțiunii de viol , la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. În baza art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3) teza I-a C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de viol , la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate mai sus inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., fără aplicarea vreunui spor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 și art. 17 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 și urm. C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului C.S. la plata sumei de 20.000 lei în favoarea părții civile H.A.F., în prezent internată la C.A.P.V.T.P. A. pe cale judecătorească pe durata măsurii plasamentului la C.T.F.S., reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești , în contul B.A. Satu Mare, a sumei de 200 lei, in favoarea av.

D.L., conform delegației nr. 145/2011 și respectiv a sumei de 200 lei, in favoarea av. B.A., conform delegației nr. 311/2011, cu titlu de onorariu avocațial din oficiu. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C. S., pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în sarcina inculpatului reținându-se că, în perioada iulie – septembrie 2010 a întreținut, în două rânduri, acte sexuale normale cu minora H.A.F. în vârstă de 12 ani, prin constrângere și profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința.

Instanța a reținut în fapt că, în perioada iulie – septembrie 2010, inculpatul C.S. a întreținut, în două rânduri, acte sexuale normale cu minora H.A.F. în vârstă de 12 ani, prin constrângere și profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința. S-a mai reținut că inculpatul C.S. a locuit împreună cu concubina sa, H.M., și cei doi copii minori ai acesteia, C.M., în vârstă de 2 ani și 8 luni și H.A.F., în vârstă de 12 ani, într-o remorcă amenajată ca spațiu de locuit, amplasată pe pășunea satului Homorodul de Jos, jud. Satu Mare. În vara anului 2010 inculpatul, împreună cu partea vătămată, se aflau pe pășunea satului Homorodu de Jos, unde duceau de regulă la păscut oile numitului S.V., din aceeași localitate.

Cu această ocazie, inculpatul i-a propus părții vătămate să întrețină relații sexuale cu el. Deși, partea vătămată nu a fost de acord, inculpatul a dezbrăcat-o de haine și a întreținut relații sexuale normale cu aceasta. Când a ajuns acasă, partea vătămată i-a povestit mamei sale ceea ce i s-a întâmplat, dar aceasta nu a crezut-o, motiv pentru care, nu a sesizat organele de poliție. În luna septembrie 2010, inculpatul întorcându-se la locul unde domiciliază, respectiv, remorca amplasată pe pășunea satului Homorodu de Jos, i-a găsit acasă doar pe cei doi copii, C.M. și H.A. Constatând lipsa concubinei, i-a cerut băiatului să meargă afară pentru a se juca, iar părții vătămate H.A. i-a spus să se dezbrace și să vină lângă el, în pat, pentru a întreține relații sexuale.

În timp ce se consuma actul sexual, în zonă a venit H.M., mama părții vătămate, care și-a anunțat prezența, strigând-o pe minoră, întrerupând astfel acțiunea inculpatului. Întrând în locuință, H.M. I-a găsit pe inculpat în pat, îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni scurți, prefăcându-se că doarme, iar pe fiica sa, a găsit-o, pe marginea patului. Partea vătămată i-a spus imediat că, inculpatul a întreținut relații sexuale cu ea, împotriva voinței sale. În aceste circumstanțe, la data de 24 septembrie 2010, H.M. a sesizat S.I.C. din cadrul I.P.J. Satu Mare, sesizarea fiind înregistrată sub nr. 68175 din 24 septembrie 2010, în conținutul căreia aceasta a reclamat faptul că, inculpatul C.S., concubinul său, a întreținut relații sexuale cu fiica sa minoră H.A., în vârstă de 12 ani.

Conținutul și concluziile raportului constatator medico-legal cu nr. 1394/ll/c/320/2010, întocmit în cauză de către S.M.L. Satu Mare, a reliefat faptul că, la data examinării, 24 septembrie 2010, partea vătămată H.A. nu mai era virgină, prezentând rupturi himenale vechi, a căror dată de producere nu a putut fi stabilită. Din raportul de evaluare psiho - socială întocmit de către D.G.A.S.P.C. Satu Mare, reiese faptul că minora prezintă semne comportamentale evidente ale unor agresiuni de natură sexuală, în prezent victima fiind instituționalizată la C.A.P.V.T.P. A. din Satu Mare.

Starea de fapt reținută a fost dovedită cu următoarele probe si mijloace de probe: a) dosarul de urmărire penală: - - referat de terminare a urmării penale - rezoluție de confirmare a începerii urmării penale - rezoluție de începere a urmării penale - proces verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral - declarație de parte vătămată - certificat de naștere a părții vătămate - rezoluție motivată de efectuarea unei constatări medico-legale - concluzii provizorii întocmite de S.M.L.

Satu Mare - raport constatator medico-legal - raport de evaluare psiho - socială - cazier judiciar al inculpatului - proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii - declarație de învinuit - declarație martori - proces - verbal de prezentarea materialului de urmărire penală b) precum și in cursul cercetării judecătorești: - declarațiile inculpatului C.S.; - declarațiile părții vătămate H.A.; - declarațiile martorilor: P.E., H.M., K.T.V., K.A.I.; - cazier judiciar al inculpatului - referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare privind situația psiho-comportamentală a inculpatului; - raport de constatare științifică; - raport de evaluare psihologică; La termenul de judecata din 08 noiembrie 2011, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunea de act sexual cu minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 33 lit. a) C. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol.

S-a considerat că, din probatoriul administrat în cauză, respectiv din declarațiile inculpatului nu rezultă faptul că ar fi avut loc o constrângere a minorei, iar declarația minorei parte vătămată nu poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei, raportat la faptul că acesta a arătat că cei doi martori au văzut ce i-a făcut inculpatul, aspect care nu a fost confirmat de către martorii audiați. Un alt argument, este redat de Raportul constatator medico-legal, punctul nr. 3, aflat la dosarul de urmărire penală, din care rezultă că la data examinării minorei, membrana himenală prezenta ruptură veche completă a cărei vechime nu s-a putut aprecia, astfel reieșind faptul că minora și-a pierdut cu mult timp în urmă virginitatea.

La același termen de judecată, instanța, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., a pus în discuție din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptelor de viol prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., de viol prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3) C. pen. Instanța examinând solicitarea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, astfel cum a fost formulată, a constatat că aceasta este neîntemeiată, în raport cu situația de fapt reliefată de coroborarea probelor administrate in cauză.

Pe de altă parte, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei și îndeosebi la calitatea autorului, aceea de concubin al mamei părții vătămate, acesta locuind de mai mult timp cu familia minorei, cei doi copii minori aflându-se în întreținerea inculpatului, instanța a procedat la schimbarea î ncadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin actul de sesizare, din două infracțiuni de viol prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3) teza I-a C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a mai reținut că în cursul procedurilor judiciare inculpatul a avut o atitudine nesinceră.

Astfel, deși acesta a recunoscut că a avut relații sexuale normale cu minora, atât în vara anului 2010, cât și în luna septembrie 2010, a justificat că de fiecare dată s-a întâmplat cu consimțământul minorei, fără nicio constrângere, amenințare ori promisiuni de bani sau alte bunuri în schimbul actului sexual. Vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea celor două infracțiuni de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) si alin. (3) teza I-a C. pen., este reliefata fără echivoc de împrejurările rezultate din coroborarea probelor și elementelor cu valoare probatorie administrate în cauza, relevante sub acest aspect fiind următoarele: - recunoașterea de către inculpat a existentei celor două acte sexuale; - relatările părții vătămate în care se arată că inculpatul strigând la ea, a dezbrăcat-o cu forța, a imobilizat-o si cu toate că plângea cerându-i să înceteze, a avut raport sexual cu aceasta.

- relatările mamei minorei, in care se arată ca minora deseori fugea de acasă când inculpatul venea seara de la oi si întrebându-o ce are, aceasta i-a spus ca inculpatul a avut relații sexuale cu ea si ca îi este frică de acesta, însă nu ar fi crezut-o, întrucât „ nu prea are minte”. - relatările martorei P.E., în care se arată că, în timpul prestării de către mama minorei a unor munci agricole in gospodăria sa, a întrebat-o pe minoră, care era si ea de fata, de ce este supărată, moment in care aceasta a început să plângă iar la insistențele sale minora a recunoscut că a fost agresată sexual de către inculpat. - Conținutul și concluziile raportului evaluare psihologică din care rezultă în mod evident faptul că minora prezintă semne comportamentale evidente ale unor agresiuni de natură sexuală.

- Conținutul și concluziile raportului de constatare științifică întocmit in urma examinării poligraf, care la întrebările relevante cauzei privitoare la întrebuințarea constrângerii prin violente sau amenințări cu ocazia actelor sexuale, a reliefat reacții specifice comportamentului simulat din partea inculpatului. Procedând la coroborarea tuturor probelor si elementelor cu valoare probatorie mai sus enunțate, instanța de fond a constatat vinovăția inculpatului referitor la comiterea infracțiunilor de viol , condiții în care apărările acestuia nu au fost primite, fiind înlăturate ca fiind neconcludente.

În drept: faptele inculpatului C.S., care, în perioada iulie – septembrie 2010 a întreținut, în două rânduri, acte sexuale normale cu minora H.A.F., în vârstă de 12 ani, aflată în îngrijirea sa, prin constrângere și profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) teza I-a C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

după cum urmează: 1. gradul de pericol social ridicat ce rezultă din modul si împrejurările concrete in care au fost comise faptele; 2. circumstanțele faptice in care inculpatul a pus in executare activitatea infracțională, profitând de vârsta frageda a minorei, retardul în dezvoltarea psiho – intelectuala a acesteia, realizarea actelor sexuale prin constrângere și profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința si nu in ultimul rând împrejurarea ca fapta a fost săvârșită asupra unei persoane aflate în îngrijirea acestuia; 3. atitudinea manifestata in fata autorităților judiciare, de negare a săvârșirii faptelor; 4. limitele speciale de pedeapsa prevăzute in textele de lege incriminatoare; 5. posibilitățile relativ reduse de reeducare ale inculpatului prin prisma situației sale juridice, sociale si comportamentale, astfel cum rezulta din conținutul referatului de evaluare; 6. conștientizarea redusă a consecințelor grave produse prin faptele infracționale; 7. împrejurarea că inculpatul nu poseda antecedente penale și că anterior săvârșirii faptei a fost cunoscut cu o atitudine adecvată in familie si comunitate, ce va fi reținută ca și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.; Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul C.S.

prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzut de art. 198 alin. (1) C. pen. Prin decizia penală nr. 23 din 23 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, a fost respins, ca nefundat, apelul penal declarat de inculpatul C.S., împotriva sentinței penale nr. 197 din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime. A obligat pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu N.B. (delegația nr. 358 din 04 ianuarie 2012), va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar, a reținut că c ererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către acesta din infracțiunea de viol, prevăzută 197 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3) prima teză C. pen., în infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. , este nefondată. S-a arătat că, așa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa în condițiile în care în vara anului 2010 în două rânduri în timp ce se afla pe pășunea satului Homorodu de Jos a profitat de imposibilitatea părții vătămate de a se apăra (avem în vedere vârsta de 12 ani, inculpatul era concubinul mamei fetiței) și a întreținut cu ea relații sexuale.

A doua oară în septembrie 2010 inculpatul a întreținut relații sexuale cu aceeași minoră într-o remorcă ce servea drept domiciliu inculpatului și concubinei acestuia, împreună cu minora și încă doi copii în vârstă de 8 luni, 2 ani 8 luni dar de data aceasta mama părții vătămate i-a surprins și a sesizat organele de poliție. A considerat că starea de fapt reținută de către instanța de fond este legală, iar schimbarea de încadrare juridică nu se impune, raportul sexual având loc împotriva voinței minorei care se afla în îngrijirea, ocrotirea și educarea inculpatului. Instanța a respins și teza potrivit căruia actul sexual ar fi avut loc cu manifestarea de voință a părții vătămate câtă vreme aceasta s-a plâns mamei sale pentru fapta din vara anului 2010 dar nu a fost crezută și a doua oară i-a spus imediat mamei sale că inculpatul a întreținut relații sexuale cu ea împotriva voinței sale.

S-a mai reținut că t oate aceste aspecte, alături de probele existente în cauză conduc la concluzia că vinovăția inculpatului este dovedită în mod indubitabil și din acest punct de vedere hotărârea instanței de fond este legală, iar criticile formulate de către inculpat sunt nefondate. O altă critică formulată de către inculpat, în sensul reducerii pedepsei aplicarea unei pedepse cu executare sub supraveghere, nu poate fi primită. Astfel, a arătat că Lipsa antecedentelor penale nu reprezintă în sine o circumstanță atenuantă ci, eventual, poate reprezenta un criteriu pe care instanța să îl aibă în vedere la individualizarea pedepsei și a și fost avut în vedere la aplicarea acestei pedepse alături de faptul că inculpatul păzind oile comunității avea un loc de muncă în înțelesul general al unei ocupații.

Raportat la gravitatea deosebită a faptei săvârșită, a abuzat de un copil de 12 ani aflat în îngrijirea sa, de maniera în care a abuzat inculpatul, o pedeapsă de 8 ani închisoare cu privare de libertate este de natură să contribuie la reeducarea acestuia în mod decisiv, iar reducerea acestei pedepse nu ar face altceva decât să ducă în derizoriu criteriile prevăzute de art. 52 C. pen. și anume raportul care trebuie să existe între pedeapsă și scopul acestei pedepse. S-a concluzionat temeinică hotărârea instanței de fond, iar criticile inculpatului privind reducerea pedepsei și aplicarea unei alte modalități de executare a pedepsei decât cea prin privare de libertate ca fiind nefondate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.M.S., care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc.

pen., solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei cu suspendarea sub supraveghere a executării. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.S. împotriva deciziei penale nr. 23/ A din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2012.