ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2284/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2284/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

197 din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 334 C.

proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul

C.S.

a fost trimis în judecată prin actul

de sesizare, din două infracțiuni de

viol

prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen., în două infracțiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) și

alin. (2) lit. b) și alin. (3) teza I-a C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

În baza art.

197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3)

teza I-a C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen.,

s-a dispus condamnarea inculpatului

C.S.

,

pentru săvârșirea infracțiunii de

viol

,

la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C.

pen.

În baza art.

197 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3) teza

I-a C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., s-a

dispus condamnarea aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de

viol

, la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate mai sus

inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare și 3 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., fără aplicarea vreunui spor, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 346 C.

proc. pen., raportat la art. 14 și art. 17 C. proc. pen., coroborat cu art. 998

și urm. C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului

C.S.

la plata sumei de 20.000 lei în favoarea părții civile H.A.F.,

în prezent internată la C.A.P.V.T.P. A. pe cale judecătorească pe durata

măsurii plasamentului la C.T.F.S., reprezentând despăgubiri civile cu titlu de

daune morale.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 C.

proc. pen., s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești

,

în contul B.A. Satu Mare, a sumei de 200 lei, in favoarea av. D.L., conform

delegației nr. 145/2011 și respectiv a sumei de 200 lei, in favoarea av. B.A.,

conform delegației nr. 311/2011, cu titlu de onorariu avocațial din oficiu.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Satu Mare, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de

libertate a inculpatului

C.

S.,

pentru săvârșirea a două infracțiuni de

viol

prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen., în

sarcina inculpatului reținându-se că, în perioada

iulie – septembrie 2010 a întreținut, în două rânduri, acte sexuale normale cu

minora H.A.F. în vârstă de 12 ani, prin constrângere și profitând de

imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința.

Instanța a reținut în

fapt că, în perioada iulie – septembrie 2010, inculpatul C.S. a întreținut, în

două rânduri, acte sexuale normale cu minora H.A.F. în vârstă de 12 ani, prin

constrângere și profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința.

S-a mai reținut că

inculpatul C.S. a locuit împreună cu

concubina sa, H.M., și cei doi copii minori ai acesteia, C.M., în vârstă de 2

ani și 8 luni și H.A.F., în vârstă de 12 ani, într-o remorcă amenajată ca

spațiu de locuit, amplasată pe pășunea satului Homorodul de Jos, jud. Satu

Mare.

În vara anului 2010

inculpatul, împreună cu partea vătămată, se aflau pe pășunea satului Homorodu

de Jos, unde duceau de regulă la păscut oile numitului S.V., din aceeași

localitate. Cu această ocazie, inculpatul i-a propus părții vătămate să

întrețină relații sexuale cu el. Deși, partea vătămată nu a fost de acord, inculpatul

a dezbrăcat-o de haine și a întreținut relații sexuale normale cu aceasta. Când

a ajuns acasă, partea vătămată i-a povestit mamei sale ceea ce i s-a întâmplat,

dar aceasta nu a crezut-o, motiv pentru care, nu a sesizat organele de poliție.

În luna septembrie

2010, inculpatul întorcându-se la locul unde domiciliază, respectiv, remorca

amplasată pe pășunea satului Homorodu de Jos, i-a găsit acasă doar pe cei doi

copii, C.M. și H.A. Constatând lipsa concubinei, i-a cerut băiatului să meargă

afară pentru a se juca, iar părții vătămate H.A. i-a spus să se dezbrace și să

vină lângă el, în pat, pentru a întreține relații sexuale. În timp ce se

consuma actul sexual, în zonă a venit H.M., mama părții vătămate, care și-a

anunțat prezența, strigând-o pe minoră, întrerupând astfel acțiunea

inculpatului. Întrând în locuință, H.M. I-a găsit pe inculpat în pat, îmbrăcat

doar cu o pereche de pantaloni scurți, prefăcându-se că doarme, iar pe fiica

sa, a găsit-o, pe marginea patului. Partea vătămată i-a spus imediat că,

inculpatul a întreținut relații sexuale cu ea, împotriva voinței sale.

În aceste circumstanțe, la data de 24 septembrie 2010, H.M.

a sesizat S.I.C. din cadrul I.P.J. Satu Mare, sesizarea fiind înregistrată sub nr.

68175 din 24 septembrie 2010, în conținutul căreia aceasta a reclamat faptul

că, inculpatul C.S., concubinul său, a întreținut relații sexuale cu fiica sa

minoră H.A., în vârstă de 12 ani.

Conținutul și concluziile raportului constatator

medico-legal cu nr. 1394/ll/c/320/2010, întocmit în cauză de către S.M.L. Satu

Mare, a reliefat faptul că, la data examinării, 24 septembrie 2010, partea

vătămată H.A. nu mai era virgină, prezentând rupturi himenale vechi, a căror

dată de producere nu a putut fi stabilită.

Din raportul de evaluare psiho - socială întocmit de

către D.G.A.S.P.C. Satu Mare, reiese faptul că minora prezintă semne

comportamentale evidente ale unor agresiuni de natură sexuală, în prezent

victima fiind instituționalizată la C.A.P.V.T.P. A. din Satu Mare.

Starea de fapt reținută a fost dovedită cu următoarele

probe si mijloace de probe:

a) dosarul de urmărire penală:

-

-

referat de terminare a urmării penale

- rezoluție de confirmare a începerii urmării penale

- rezoluție de începere a urmării penale

- proces verbal de consemnare a plângerii sau denunțului

oral

- declarație de parte vătămată

- certificat de naștere a părții vătămate

- rezoluție motivată de efectuarea unei constatări

medico-legale

- concluzii provizorii întocmite de S.M.L. Satu Mare

- raport constatator medico-legal

- raport de evaluare psiho - socială

- cazier judiciar al inculpatului

- proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii -

declarație de învinuit

- declarație martori

- proces - verbal de prezentarea materialului de urmărire

penală

b) precum și in

cursul cercetării judecătorești:

- declarațiile

inculpatului C.S.;

- declarațiile părții

vătămate H.A.;

-

declarațiile

martorilor: P.E., H.M., K.T.V., K.A.I.;

-

cazier judiciar al

inculpatului

- referatul de

evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu

Mare privind situația psiho-comportamentală a inculpatului;

- raport de constatare științifică;

- raport de evaluare psihologică;

La termenul de

judecata din 08 noiembrie 2011,

inculpatul

a solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de viol prevăzută

de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunea de act sexual cu minor,

prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 33 lit. a) C. pen.,

apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

viol.

S-a

considerat că, din probatoriul administrat în cauză, respectiv din declarațiile

inculpatului nu rezultă faptul că ar fi avut loc o constrângere a minorei, iar

declarația minorei parte vătămată nu poate fi avută în vedere la soluționarea

cauzei, raportat la faptul că acesta a arătat că cei doi martori au văzut ce

i-a făcut inculpatul, aspect care nu a fost confirmat de către martorii

audiați. Un alt argument, este redat de Raportul constatator medico-legal,

punctul nr. 3, aflat la dosarul de urmărire penală, din care rezultă că la data

examinării minorei, membrana himenală prezenta ruptură veche completă a cărei

vechime nu s-a putut aprecia, astfel reieșind faptul că minora și-a pierdut cu

mult timp în urmă virginitatea.

La

același termen de judecată, instanța, raportat la circumstanțele concrete ale

cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., a pus în discuție din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptelor de viol

prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., de viol prevăzute

și pedepsite de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3) C. pen.

Instanța examinând

solicitarea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în

sarcina inculpatului, astfel cum a fost formulată, a constatat că aceasta este

neîntemeiată, în raport cu situația de fapt reliefată de coroborarea probelor

administrate in cauză.

Pe de altă parte,

raportat la circumstanțele concrete ale cauzei și

îndeosebi la calitatea autorului, aceea de concubin al mamei părții vătămate,

acesta locuind de mai mult timp cu familia minorei, cei doi copii minori

aflându-se în întreținerea inculpatului, instanța a procedat la schimbarea î

ncadrării

juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin actul

de sesizare, din două infracțiuni de

viol

prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen., în două infracțiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) și

(2) lit. b) și alin. (3) teza I-a C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a mai reținut că în cursul procedurilor judiciare

inculpatul a avut o atitudine nesinceră.

Astfel, deși acesta a recunoscut că a avut relații

sexuale

normale

cu minora, atât în vara anului 2010, cât și în luna septembrie 2010, a justificat că de fiecare dată s-a întâmplat cu consimțământul minorei, fără nicio

constrângere, amenințare ori promisiuni de bani sau alte bunuri în schimbul

actului sexual.

Vinovăția

inculpatului

cu privire la săvârșirea celor

două infracțiuni de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) si alin.

(3) teza I-a C. pen.,

este reliefata fără echivoc de împrejurările

rezultate din coroborarea probelor și elementelor cu valoare probatorie

administrate în cauza, relevante sub acest aspect fiind următoarele:

- recunoașterea de către inculpat a existentei celor două

acte sexuale;

- relatările părții vătămate în care se arată că

inculpatul strigând la ea, a dezbrăcat-o cu forța, a imobilizat-o si cu toate

că plângea cerându-i să înceteze, a avut raport sexual cu aceasta.

- relatările mamei minorei, in care se arată ca minora

deseori fugea de acasă când inculpatul venea seara de la oi si întrebându-o ce

are, aceasta i-a spus ca inculpatul a avut relații sexuale cu ea si ca îi este frică

de acesta, însă nu ar fi crezut-o, întrucât „ nu prea are minte”.

- relatările martorei P.E., în care se arată că, în

timpul prestării de către mama minorei a unor munci agricole in gospodăria sa,

a întrebat-o pe minoră, care era si ea de fata, de ce este supărată, moment in

care aceasta a început să plângă iar la insistențele sale minora a recunoscut

că a fost agresată sexual de către inculpat.

- Conținutul și concluziile raportului evaluare

psihologică din care rezultă în mod evident faptul că minora prezintă semne

comportamentale evidente ale unor agresiuni de natură sexuală.

-

Conținutul

și concluziile raportului de constatare științifică întocmit in urma examinării

poligraf, care la întrebările relevante cauzei privitoare la întrebuințarea

constrângerii prin violente sau amenințări cu ocazia actelor sexuale, a reliefat

reacții specifice comportamentului simulat din partea inculpatului.

Procedând la coroborarea tuturor probelor si elementelor

cu valoare probatorie mai sus enunțate, instanța de fond a constatat vinovăția

inculpatului

referitor la comiterea

infracțiunilor de viol

, condiții în care apărările acestuia nu au fost

primite, fiind înlăturate ca fiind neconcludente.

În drept: faptele

inculpatului C.S., care, în perioada iulie – septembrie 2010 a întreținut, în două rânduri, acte sexuale normale cu minora H.A.F., în vârstă de 12 ani,

aflată în îngrijirea sa, prin constrângere și profitând de imposibilitatea

acesteia de a-și exprima voința, întrunesc elementele constitutive

a două infracțiuni de viol prevăzute de art. 197 alin.

(1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) teza I-a C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen. după cum urmează:

1.

gradul

de pericol social ridicat ce rezultă din modul si împrejurările concrete in

care au fost comise faptele;

2.

circumstanțele

faptice in care inculpatul a pus in executare activitatea infracțională,

profitând de vârsta frageda a minorei, retardul în dezvoltarea psiho –

intelectuala a acesteia, realizarea actelor sexuale prin constrângere și

profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința si nu in ultimul

rând împrejurarea ca fapta a fost săvârșită asupra unei persoane aflate în

îngrijirea acestuia;

3.

atitudinea

manifestata in fata autorităților judiciare, de negare a săvârșirii faptelor;

4.

limitele

speciale de pedeapsa prevăzute in textele de lege incriminatoare;

5.

posibilitățile

relativ reduse de reeducare ale inculpatului prin prisma situației sale

juridice, sociale si comportamentale, astfel cum rezulta din conținutul

referatului de evaluare;

6.

conștientizarea

redusă a consecințelor grave produse prin faptele infracționale;

7.

împrejurarea

că inculpatul nu poseda antecedente penale și că anterior săvârșirii faptei a

fost cunoscut cu o atitudine adecvată in familie si comunitate, ce va fi

reținută ca și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.;

Împotriva sentinței

penale a declarat apel inculpatul C.S. prin care a solicitat schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzut de art. 198

alin. (1) C. pen.

Prin decizia penală nr.

23 din 23 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, a fost respins, ca

nefundat, apelul penal declarat de inculpatul C.S., împotriva sentinței penale nr.

197 din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține

în întregime.

A obligat pe apelant

să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în

apel, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu N.B. (delegația

nr. 358 din 04 ianuarie 2012), va fi avansată din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de control judiciar, a reținut că c

ererea de schimbare a încadrării juridice

formulată de către acesta

din infracțiunea de viol, prevăzută 197 alin. (1)

și (2) lit. b) și alin. (3) prima teză C. pen., în infracțiunea de act

sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

, este nefondată.

S-a

arătat că, așa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză,

inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa în condițiile în care în

vara anului 2010 în două rânduri în timp ce se afla pe pășunea satului Homorodu

de Jos a profitat de imposibilitatea părții vătămate de a se apăra (avem în vedere

vârsta de 12 ani, inculpatul era concubinul mamei fetiței) și a întreținut cu

ea relații sexuale. A doua oară în septembrie 2010 inculpatul a întreținut

relații sexuale cu aceeași minoră într-o remorcă ce servea drept domiciliu

inculpatului și concubinei acestuia, împreună cu minora și încă doi copii în

vârstă de 8 luni, 2 ani 8 luni dar de data aceasta mama părții vătămate i-a

surprins și a sesizat organele de poliție.

A

considerat că starea de fapt reținută de către instanța de fond este legală, iar

schimbarea de încadrare juridică nu se impune, raportul sexual având loc

împotriva voinței minorei care se afla în îngrijirea, ocrotirea și educarea

inculpatului. Instanța a respins și teza potrivit căruia actul sexual ar fi

avut loc cu manifestarea de voință a părții vătămate câtă vreme aceasta s-a

plâns mamei sale pentru fapta din vara anului 2010 dar nu a fost crezută și a

doua oară i-a spus imediat mamei sale că inculpatul a întreținut relații

sexuale cu ea împotriva voinței sale.

S-a mai reținut că t

oate aceste aspecte, alături de probele existente

în cauză conduc la concluzia că vinovăția inculpatului este dovedită în mod

indubitabil și din acest punct de vedere hotărârea instanței de fond este

legală, iar criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.

O

altă critică formulată de către inculpat, în sensul reducerii pedepsei aplicarea

unei pedepse cu executare sub supraveghere, nu poate fi primită.

Astfel, a arătat că

Lipsa antecedentelor penale nu reprezintă în sine

o circumstanță atenuantă ci, eventual, poate reprezenta un criteriu pe care

instanța să îl aibă în vedere la individualizarea pedepsei și a și fost avut în

vedere la aplicarea acestei pedepse alături de faptul că inculpatul păzind oile

comunității avea un loc de muncă în înțelesul general al unei ocupații.

Raportat

la gravitatea deosebită a faptei săvârșită, a abuzat de un copil de 12 ani

aflat în îngrijirea sa, de maniera în care a abuzat inculpatul, o pedeapsă de 8

ani închisoare cu privare de libertate este de natură să contribuie la

reeducarea acestuia în mod decisiv, iar reducerea acestei pedepse nu ar face

altceva decât să ducă în derizoriu criteriile prevăzute de art. 52 C. pen. și

anume raportul care trebuie să existe între pedeapsă și scopul acestei pedepse.

S-a

concluzionat temeinică hotărârea instanței de fond, iar criticile inculpatului

privind reducerea pedepsei și aplicarea unei alte modalități de executare a

pedepsei decât cea prin privare de libertate ca fiind nefondate.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs inculpatul C.M.S., care a invocat cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând, în

principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în

subsidiar, reducerea pedepsei cu suspendarea sub supraveghere a executării.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu în conformitate cu art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.M.S. împotriva deciziei penale nr. 23/ A din 23 februarie 2012 a

Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie

2012.