ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 318/2018

Ședința publică din data de 13 februarie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 21 ianuarie 2015 sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a formulat acțiune în constatare a nulității absolute a actelor de executare silită emise de BEJ C., întocmite în dosarul de executare silită nr. DDG 3930 din 10 aprilie 2014 pe numele reclamantului, în urma cererii de executare silită formulată de pârâtă, prin mandatar D. S.R.L., solicitând constatarea prescripției creanței ce face obiectul acțiunii, anularea tuturor formelor de executare silite emise de BEJ E. în dos. nr. DDG 3930 din 10 aprilie 2014 pe numele reclamantului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958, decizia nr. 1/2004 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 2512, 2513, 2517 C. civ. și art. 622 - 913 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 12176 din 14 octombrie 2015, Judecătoria Craiova a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu de instanță. A respins acțiunea în constatare ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 869/2016 din 7 decembrie 2016, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 12176 din 14 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova .

Împotriva deciziei numărul 869 din 07 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2015 a formulat cerere de revizuire apelantul-reclamant A., solicitând admiterea cererii de revizuire și modificarea deciziei nr. 869/2016, în sensul admiterii apelului.

Prin decizia nr. 300/2017 din 11 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata B. - prin mandatar D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 869 din 07 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova la 7 iulie 2017.

Prin decizia nr. 180/2017 din 15 noiembrie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu de instanță și a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a recursului declarat.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 27 noiembrie 2017.

La termenul din 13 februarie 2018 instanța supremă a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale proprii în soluționarea recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de Tribunalul Dolj în soluționarea unei cereri de revizuire îndreptate împotriva unei decizii pronunțate în apel.

Conform dispozițiilor art. 510 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, "(1) Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere. (2) În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță. (3) În cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea competenței."

Art. 513 alin. (5) din același cod statuează că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text de lege a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

Prin urmare, textul art. 97 pct. 1 C. proc. civ. nu consacră exclusivitatea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului.

Dimpotrivă, legea a limitat competența instanței supreme în soluționarea recursurilor îndreptate împotriva altor hotărâri decât cele ale curților de apel la cazurile de atribuire expresă a competenței. Printre acestea din urmă nu se poate identifica o prevedere expresă în sensul că Înalta Curte ar judeca și recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel și în căile de atac de retractare de competența acestora.

A doua teză a art. 97 pct. 1 C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți (cu titlu de exemplu, în caz de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale sau de soluționare a unor cereri de revizuire pentru contrarietate de hotărâri), în care Înaltei Curți îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei Secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Art. 497 C. proc. civ. reglementează soluțiile pe care le poate pronunța instanța supremă în recurs:

"Înalta Curte de Casație și Justiție, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel care a pronunțat hotărârea casată ori, atunci când este cazul și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 480 alin. (3), primei instanțe, a cărei hotărâre este, de asemenea, casată".

Acest text de lege trebuie înțeles însă prin corelare cu dispozițiile anterior citate ale art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Așa fiind, dacă în mod expres art. 97 pct. 1 C. proc. civ. atribuie instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel, iar art. 497 din același act normativ impune soluția, în caz de casare, a trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, terminologia utilizată impune concluzia că instanța de apel nu poate fi tribunalul, ci doar curtea de apel.

Aceste considerente relevă faptul că Înaltei Curți nu îi poate reveni competența de a soluționa recursuri împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, în apel.

Desigur că, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", dar înțelesul acestor dispoziții trebuie să reiasă din decelarea intenției legiuitorului, care constă doar în explicitarea scopului recursului. De altfel, același scop îl urmărește și recursul soluționat de tribunale sau de curți de apel, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală C. proc. civ., care conține norma de trimitere adecvată.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte nu este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, pentru că o asemenea abordare ar echivala cu instituirea unei reguli noi de competență, prin adăugare la lege.

Or, potrivit art. 122 C. proc. civ., "reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".

Având în vedere că, în speță, nu există o prevedere legală care să atragă competența Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea prezentului recurs, care vizează o decizie pronunțată de un tribunal, ca instanță de revizuire - ci, dimpotrivă, norme care exclud o asemenea competență, urmează ca excepția de necompetență materială a Înaltei Curți să fie admisă.

În ceea ce privește instanța în favoarea căreia competența urmează a fi declinată, se cuvin a fi subliniate următoarele aspecte:

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, analiza dispozițiilor art. 94, 95, 96 și 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanțelor competente să soluționeze căile de atac.

În speță, necompetența materială a instanței supreme rezultă din analiza de ansamblu expusă mai sus și, îndeosebi, din interpretarea coroborată a art. 497 cu art. 97 pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, rămâne expresia unei viziuni constante.

Pentru aceste motive, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță ierarhic superioară, în favoarea căreia urmează să fie declinată competența de soluționare a căii de atac în temeiul art. 132 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei nr. 300/2017 din 11 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2018.