ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1648/2020

Ședința publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, secția Civilă la 21 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanții A. și B. le-au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. și C. S.A.- AGENȚIA TÂRGU-JIU, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, Regulamentul B.N.R. nr. 4/2005 și art. 966-970 C. civ. din 1864.

Prin sentința civilă nr. 2404/2017 din 24 martie 2017, Judecătoria Târgu-Jiu a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. și C. S.A. - AGENȚIA TÂRGU-JIU.

Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel reclamanții.

Prin decizia nr. 597/2017 din 25 septembrie 2017, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți A. și B. împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că: a admis acțiunea; a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 5 pct. 5.1 și 5.2 din contractul de credit nr. x din 7 iunie 2007; a dispus înghețarea cursului de schimb valutar CHF/leu și efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data închierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia urmând ca intimatele să restituie apelanților sumele plătite în plus cu dobânda legală aferentă de la data fiecărei rețineri la data restituirii. Totodată, a obligat intimatele la 4.700 RON cheltuieli de judecată în apel către apelanți.

Împotriva deciziei instanței de apel, C. S.A. a declarat recurs.

Cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție de către Tribunalul Gorj - prin intermediul Curții de Apel Craiova, fiind înregistrată la 19 ianuarie 2018, sub nr. x/2016.

Prin decizia nr. 1076 din 22 martie 2018, instanța supremă a admis excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, a declinat competența de soluționare a recursului declarat de pârâta C. S.A. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 597/2017 din 25 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Dosarul, astfel declinat, a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, la 28 iunie 2018, sub același număr de dosar.

Prin decizia nr. 327/2018 din 2 octombrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei instanței de apel, pe care casat-o și, în urrna rejudecării, a respins apelul ca nefondat. Totodată, a constatat ca fiind desființate de drept actele de executare emise în dosarul de executare nr. 1529/2017 al B.E.J. D., obligând pe intimații-reclamanți A. și B. la plata către recurenta-pârâtă C. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON.

Împotriva deciziei instanței de recurs, A. și B. au formulat contestație în anulare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă la 16 noiembrie 2018, sub nr. x/2018.

Prin decizia nr. 122/2019 din 6 martie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei instanței de recurs.

Împotriva deciziei instanței de retractare, A. și B. au formulat o cerere intitulată "apel", prin care au solicitat să se dispună schimbarea deciziei atacate, în sensul de a fi respins recursul, în principal, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat, cu menținerea deciziei civile nr. 597/2017 din 25 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, ca temeinică și legală.

În motivare, autorii căii de atac au formulat critici care vizează, în realitate, decizia instanței de recurs, solicitând a se avea în vedere că, față de cele statuate prin decizia Curții Constituționale nr. 454 din 4 iulie 2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 836 din 1 octombrie 2018, în mod greșit, excepția inadmisibilității recursului a fost respinsă.

Totodată, în susținerea inadmisibilității recursului promovat de intimata C. S.A. BUCUREȘTI, autorii prezentului demers judiciar invocă și faptul că, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 609 din 17 iulie 2018, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

La 18 iunie 2019, cererea intitulată "apel" a fost comunicată intimatelor C. S.A. BUCUREȘTI și C. S.A. AGENȚIA TÂRGU-JIU, așa cum atestă dovezile de înmânare aflate la dosar.

La 11 iulie 2019, intimata C. S.A. BUCUREȘTI a depus la dosar, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea apelului, ca inadmisibil, iar, pe fond, respingerea acestuia, ca nefondat, cu menținerea deciziei nr. 122/2019 ca legală și temeinică.

Întâmpinarea a fost comunicată autorilor căii de atac la 22 iulie 2019, așa cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar, nefiind formulat un răspuns la aceasta.

Întrucât dosarul a fost înregistrat ca recurs, prin rezoluția din 8 august 2019, s-a dispus, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 19 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din Cod.

Raportul a fost comunicat părților la 25 mai 2020, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.

La 2 iunie 2020, recurenții A. și B. și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Manifestând dezacord față de concluziile raportului comunicat, recurenții arată că principala critică formulată vizează faptul că instanța a soluționat o cauză în condițiile în care aceasta ar fi avut obligația să suspende judecarea acelei pricini până la soluționarea de către C.J.U.E. a cauzei C-81/2019, conform art. 431 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, autorii prezentului demers judiciar consideră că se impune suspendarea facultativă a dosarului în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea cauzei C-81/2019 aflate pe rolul C.J.U.E.

Ulterior, la data de 13 iulie 2020, recurenții A. și B. au transmis la dosar o altă corespondență formulată față de raportul întocmit și comunicat, de această dată, în contextul pronunțării cauzei C-81/19, arătând că, la data încheierii contractului de creditare, exista Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii, în baza căreia A.N.P.C. a somat E. de practici comerciale incorecte.

Aceștia învederează și faptul că, la data de 6 februarie 2020, Înalta Curte s-a pronunțat în Dosarul nr. x/2015 (în realitate, dosarul având numărul x/2015, aflat pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție), în sensul respingerii recursului C., arătând că, în calitate de consumatori, se regăsesc în situația mai sus expusă, motiv pentru care, instanța supremă ar trebui să țină cont de Legea nr. 363/2007, în forma la care aceasta exista la data când a fost încheiat contractul între cele două părți și nu cea actualizată în 2019.

Prin rezoluția din 21 iulie 2020, s-a stabilit termen în vederea examinării recursului, la data de 22 septembrie 2020, în complet de filtru.

La termenul din 22 septembrie 2020, Înalta Curte a luat cauza în pronunțare cu privire la inadmisibilitatea recursului, reținută prin raportul întocmit în cauză.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Așadar, legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul obținerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătorești.

Totodată, legalitatea căilor de atac este, în egală măsură, atât un principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, cât și un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Cu referire la litigiul pendinte, Înalta Curte are în vedere faptul că hotărârea împotriva căreia autorii prezentului demers judiciar s-au îndreptat vizează o decizie pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în soluționarea unei contestații în anulare formulate de aceiași autori împotriva unei decizii pronunțate în recurs.

Având în vedere că art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, în cele ce urmează, va fi analizat în ce măsură autorii prezentului demers judiciar aveau deschisă calea extraodinară de atac a recursului în condițiile în care hotărârea pronunțată în contestație în anulare, respectiv, decizia nr. 122/2019 din 6 martie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, este o decizie definitivă, fiind pronunțată împotriva deciziei nr. 327/2018 din 2 octombrie 2018, prin care Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de apelanta-pârâtă C. S.A.

Întrucât decizia nr. 327/2018 din 2 octombrie 2018 împotriva căreia a fost exercitată contestație în anulare nu avea deschisă calea de atac a recursului, rezultă că nici decizia nr. 122/2019 din 6 martie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, pronunțată în contestație în anulare, nu are deschisă o atare cale de atac, astfel încât recursul exercitat împotriva unei asemenea decizii este inadmisibil.

Mai mult decât atât, întrucât autorii prezentului demers judiciar pun în discuție însăși admisibilitatea recursului declarat de apelanta-pârâtă C. S.A., admis prin decizia nr. 327/2018 din 2 octombrie 2018, instanța supremă reține că, în această etapă procesuală, nu mai poate fi pusă în discuție o eventuală inadmisibilitate a recursului soluționat prin decizia mai sus amintită, cu atât mai mult cu cât, potrivit documentelor aflate la dosarul cauzei și a celor consemnate de instanța de recurs, intimații, autori ai prezentului demers judiciar, nu numai că nu au invocat o astfel de excepție, dar nu au depus nici măcar întâmpinare la recursul formulat de C. S.A. împotriva deciziei din apel, aspect reținut atât de instanța de recurs, cât și de Curtea de Apel - Craiova, secția a II-a Civilă cu prilejul soluționării contestației în anulare, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018

Mai mult decât atât, în ceea ce privește admisibilitatea recursului declarat de pârâta C. S.A., instanța supremă are în vedere că, prin Decizia nr. 874/2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cu referire la sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", precum și a prevederilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., instanța de control constituțional a reținut la paragraful 85 că, " . . . . . . . . . .indiferent de data începerii procesului, în privința exercitării căii de atac a recursului, urmează a se aplica cele statuate în considerentul 32 al Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, în sensul că toate hotărârile pronunțate după data publicării acestei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, sunt supuse recursului".

Prin urmare, fiind o decizie pronunțată într-o cerere evaluabilă în bani, pronunțată ulterior datei de 20 iulie 2017, la care a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial, rezultă că decizia nr. 597/2017 din 25 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă era susceptibilă de calea extraordinară de atac a recursului, exercitată de pârâta C. S.A.

Cum decizia instanței de recurs este definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., rezultă că și decizia instanței de retractare are același caracter, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia nr. 122/2019 din 6 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu apel și nici cu recurs.

Prin urmare, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții-contestatori B. și A. împotriva deciziei nr. 122/2019 din 6 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-contestatori B. și A. împotriva deciziei nr. 122/2019 din 6 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2020.