ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 795/2019

Ședința publică din data de 9 aprilie 2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 5 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. le-au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. și D., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 193/2000, Regulamentul nr. 4/2005, Legea nr. 296/2004, Norma B.N.R. nr. 17/2003, art. 966-970 C. civ. din 1864 și art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 7759 din 30 octombrie 2017, Judecătoria Târgu Jiu, secția Civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. și D..

Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanții A. și B. au declarat apel, prin care au formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 507 din 5 noiembrie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți A. și B. împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o în sensul că: a admis cererea de chemare în judecată și a constatat caracterul abuziv al clauzelor de la art. II pct. 3 și 4 din contractul de credit nr. x din 1 iulie 2008, referitoare la riscul valutar; a dispus stabilizarea cursului CHF/leu la cursul de la momentul semnării contractului, pe toată perioada contractuală și recalcularea ratelor de credit la acest curs; a dispus restituirea sumelor percepute în plus față de cursul valutar de la data semnării contractului, cu dobândă legală; a obligat-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată din primă instanță și apel în cuantum de 5.500 RON.

Împotriva deciziei instanței de apel, E. S.A. (societate absorbantă a societății C. S.A.) a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac și casarea deciziei atacate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la 21 ianuarie 2019.

Tribunalul Gorj a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind înregistrat la 1 martie 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 507 din 5 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei nr. 507 din 5 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 aprilie 2019.