ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 426/2019

Ședința publică din data de 28 februarie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu, sub nr. x/2017, la data de 30.03.2017, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.A., ca instanța să constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 3.12, art. 3.14, art. 4.1 si a mențiunii din art. 4.6 referitoare la riscul valutar din Contractul de credit nr. x/16.09.2008; sa dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de procesare și comision de administrare în perioada 15.04.2008, până la data rămânerii definitive a hotărârii, cu dobânzi legale aferente debitului datorat, ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor de risc valutar inserate în contractul de credit si eliminării acestor mențiuni; sa dispună stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - leu la valoarea de la momentul semnării contractului, curs ce urmează a fi valabil pe toata perioada contractuală, denominarea plaților in moneda naționala;sa oblige pârâta să restituie reclamanților sumele de bani reprezentând diferența de curs valutar percepută lunar în plus ca urmare a aplicării clauzei de risc valutar si creșterii cursului francului; sa oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 9333/15.12.2017 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. x/2017, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A. S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor contractule prevăzute de art. 3.12 și de art. 3.14 din contractul de credit nr. x, încheiat la data de 13.05.2008, ca fiind abuzive. A fost obligată pârâta să restituie reclamanților suma de 902,00 CHF încasată cu titlul de comision de procesare și a sumei de 2.353,33 CHF încasată cu titlul de comision de administrare, în temeiul contractului de credit nr. x, încheiat la data de 13.05.2008, precum și dobânzile legale aferente acestor sume, începând cu data perceperii fiecărei sume și până la data plății efective. A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 800 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariul de avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții reclamanți A., B. și apelanta pârâtă C. S.A.

Prin decizia nr. 482/2018 din 17 octombrie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis apelul formulat de apelanții A. și B. în contradictoriu cu intimata C. S.A., împotriva sentinței nr. 9333/15.12.2017 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. x/2017, având ca obiect constatare nulitate act.

A admis apelul formulat de C. S.A. împotriva sentinței nr. 9333/15.12.2017 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. x/2017, având ca obiect constatare nulitate act; a modificat sentința apelată în sensul că a admis în parte acțiunea, respectiv:

A admis cererea referitoare la constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute de art. 4.6 în privința suportării riscului valutar de către împrumutați; a dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate și plătite la cursul de la data încheierii contractului; a dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferența cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, față de cel din momentul încheierii contractului; a respins cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute de art. 3.14 privind comisionul de administrare și cererea privind restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate; a compensat cheltuielile de judecată avansate de părți până la concurența sumei de 400 RON și a obligat apelanta pârâtă la plata către apelanții reclamanți a sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei nr. 482/2018 din 17 octombrie 2018, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a formulat recurs pârâta C. S.A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Tribunalul Gorj, prin intermediul Curții de Apel Craiova, a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 14.01.2019.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei nr. 482/2018 din 17 octombrie 2018, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2019.