ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 79/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, la data de 21.04.2016, sub Dosar nr. x/2016, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele C. SA, D. și E., prin mandatar C. SA, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună:

1) constatarea nulității absolute parțiale a clauzei înscrise la art. 6.1- "rambursarea ratelor se va face în valuta în care a fost acordat creditul" raportat la art. 6.1.3 referitoare la riscul valutar "eventualele diferențe de risc valutar vor fi suportate de împrumutat/codebitor" din Contractul de Facilitate de Credit și de Garanție nr. x/12.05.2008;

2) ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor de risc valutar inserate în contractul de credit și eliminării acestor mențiuni, să se dispună stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - leu la valoarea de la momentul semnării contractului - 12.05.2008, curs ce urmează a fi valabil pe întreaga perioadă de derulare a contractului, urmând ca ratele să fie plătite în continuare în moneda națională la valoarea francului de la acea dată iar pârâtele să elibereze un nou grafic de rambursare în acest sens;

3) denominarea în moneda națională a plăților, pe principiul din regulamentul valutar ca prețul mărfurilor sau al serviciilor se plătește în moneda națională în contractele dintre rezidenți.

4) obligarea pârâtelor să restituie reclamanților sumele de bani reprezentând diferența de curs valutar percepută lunar în plus ca urmare a aplicării clauzelor de risc valutar și a creșterii cursului francului;

5) obligarea pârâtelor, în temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 122 din 11.01.2018, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive privind pe pârâta D. SA

S-a respins cererea de chemare în judecată, privind pe reclamanții A. și B., și pe pârâtele D. SA E., prin mandatar C. SA, C. SA.

Au fost obligați reclamanții, la plata către pârâți a sumei de 1000 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța aplicând în mod greșit prevederile legale și interpretând în mod injust probatoriul administrat în cauza atunci când a respins acțiunea.

Prin Decizia nr. 314/2018 din 29 mai 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a D. SA; a admis apelul declarat de apelanții reclamanți A., și B. împotriva Sentinței nr. 122 din 11.01.2018, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, având ca obiect constatare nulitate act.

A schimbat sentința sensul că a admis acțiunea; a constatat nulitatea absolută parțială a clauzei de la art. 6.1 și nulitatea absolută a clauzei de la art. 6.1.3, prin care se prevede "eventualele diferențe de curs valutar vor fi suportate de împrumutat cu consecința recalculării și plății ratelor pe toată durata contractului la cursul de schimb valutar al CHF de la data încheierii contractului" a dispus restituirea sumelor reprezentând diferențele de curs valutar încasate de bancă; a respins cererea de denominare și a obligat banca la 800 RON cheltuieli de judecată către reclamanți.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtele D. SA, E. prin mandatar C. SA și C. SA, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și respingerea cererii de apel formulate de reclamanți, cu cheltuieli de judecată.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la data de 10.08.2018.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 19.09.2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâtele D. SA, E. prin mandatar C. SA și C. SA împotriva Deciziei nr. 314/2018 din 29 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - GV