ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 423/2019

Ședința publică din data de 28 februarie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Jiu la data 27.05.2016 sub dosar nr. x/2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C. prin mandatar D. S.A., a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună constatarea nulității absolute a clauzei înscrise la art. 9.1 raportat la art. 13.2 referitoare la riscul valutar din contractul de credit și de garanție nr. x din data de 02.04.2008, stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - leu la valoarea de la momentul semnării contractului, data de 02.04.2008, curs ce urmează a fi valabil pe întreaga perioada de derulare a contractului, ratele urmând a fi percepute în RON la valoarea francului de la data semnării contractului, cu obligarea paratelor la eliberarea unui nou grafic de rambursare în acest sens; denominarea în moneda naționala a plaților, pe principiul din regulamentul valutar că prețul mărfurilor sau al serviciilor se plătește în moneda națională în contractele dintre rezidenți; obligarea pârâtelor să restituie reclamantului sumele de bani reprezentând diferența de curs valutar percepută lunar în plus ca urmare a aplicări clauzelor de risc valutar, obligarea pârâtelor, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2973/19.04.2017 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C., invocată prin întâmpinare.

S-a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei C., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a respins acțiunea, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. ca fiind neîntemeiată.

A fost obligată reclamanta la plata către pârâte a sumei de 2000 RON, reprezentând onorariu avocat, redus, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând în temeiul dispozițiilor 480 alin. (2) C. proc. civ., admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. solicită obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 119 din 12 februarie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis apelul formulat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 2973/19.04.2017 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele pârâte B. S.A. și C. prin mandatar D. S.A., în litigiul cu profesioniștii având ca obiect constatare nulitate act; a schimbat sentința în sensul că a admis acțiunea în parte; a constatat caracterul abuziv al clauzelor prev. la art. 9.1 și 13.2 din contract; a dispus stabilizarea cursului valutar CHF/leu la valoarea CHF de la data încheierii contractului și plata ratelor la această valoare pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului; a obligat pârâta să restituie reclamantului sumele plătite în plus; a respins capetele de cerere privind obligarea eliberării unui nou grafic și denominarea; a menținut restul dispozițiilor sentinței și a obligat intimata la 1.600 RON cheltuieli de judecată la fond și în apel către apelant.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtele C. prin mandatar D. S.A. și B. S.A., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate.

Tribunalul Gorj, prin intermediul Curții de Apel Craiova, a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 29.10.2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâtele C. prin mandatar D. S.A. și B. S.A. împotriva deciziei nr. 119 din 12 februarie 2018, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2019.