ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 644/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 644/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC R.E. SRL Sibiu a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta B.N.R., anularea Hotărârii nr. 10 din 6 mai 2008 a consiliului de administrație al B.N.R. și a ordinului nr. 17 din 20 februarie 2008 al vicepreședintelui B.N.R., ordin prin care s-a dispus suspendarea totală, pe o perioadă de 30 de zile a autorizației acordate reclamantei de către B.N.R. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că măsura luată de B.N.R. este disproporționată față de neajunsurile constatate, majoritatea de ordin procedural și de organizare, și remediate încă din timpul controlului.
A apreciat că mai judicioasă ar fi fost aplicarea unei amenzi. Prin întâmpinare, pârâta B.N.R. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menționând neregulile constatate de către organele de control ale pârâtei la punctele de schimb valutar ale reclamantei și apreciind că individualizarea sancțiunii aplicate reclamantei s-a efectuat în raport cu numărul mare de încălcări, ale reglementărilor legale în materie și în funcție de gravitatea acestora. Prin sentința civilă nr. 2163 din 3 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a decis anularea, ca netimbrată, a acțiunii reclamantei. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că reclamanta, deși legal citată cu mențiunea de a timbra acțiunea potrivit art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, nu a timbrat acțiunea până la termenul când s-a judecat cauza.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, apreciind că în mod greșit instanța de fond a anulat acțiunea ca netimbrată, în condițiile în care reclamanta a solicitat prin fax amânarea judecății cauzei. A considerat că prima instanță trebuia să amâne fie judecarea cauzei, fie pronunțarea hotărârii pentru a da posibilitatea reclamantei să depună concluzii scrise și să trimită la instanță dovada achitării taxei de timbru. Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect prima instanță a anulat acțiunea ca netimbrată și că amânarea pronunțării pentru a da posibilitatea reclamantei să depună concluzii scrise nu se justifică în cauză, deoarece cererea de chemare în judecată nu s-a judecat întrucât nu a fost timbrată.
Examinând actele și lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs invocate de recurentă și din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed. Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, la momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la termenul de judecată, neîndeplinirea acestei obligații fiind sancționată cu anularea acțiunii sau a cererii.
În cauză, reclamanta a fost citată pentru termenul din 3 septembrie 2008 cu menținerea de a depune taxă judiciară de timbru în valoare de 8 lei și timbru judiciar în valoare de 0,6 lei (fila 22 dosar fond) și întrucât nu și-a îndeplinit obligația până la termenul de judecată, în mod corect prima instanță a aplicat sancțiunea anulării acțiunii prevăzută de textul de lege evocat. Cu toate că în cuprinsul cererii de amânare a judecării cauzei formulată de reclamantă și trimisă prin fax instanței de fond se face mențiunea că se anexează „taxa judiciară și timbru judiciar”, în realitate dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar a fost expediată mai târziu și a ajuns la instanță pe data de 4 septembrie 2008, adică în ziua următoare pronunțării hotărârii.
Prin urmare, la data pronunțării hotărârii, nu exista la dosarul cauzei dovada timbrării acțiunii, astfel că instanța de fond a aplicat o hotărâre conformă cu dispozițiile legale în materie. Cât privește critica recurentei potrivit căreia prima instanță a greșit întrucât nu a acordat termen pentru lipsă de apărare și nu a amânat pronunțarea pentru că reclamanta să depună concluzii scrise, Înalta Curte constată că nici acest motiv de recurs nu este întemeiat. Potrivit art. 156 C. proc. civ. instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, iar când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Înalta Curte observă că prima instanță nu se afla în ipoteza de a amâna pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise, chiar dacă reclamanta ar fi solicitat în mod expres acest lucru, întrucât cauza nu s-a judecat pe fond. Excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată fiind o excepție absolută și dirimantă determină obligația instanței de a se pronunța cu prioritate asupra acesteia, neavând posibilitatea de a soluționa cauza în fond fără ca acțiunea să fie legal timbrată. În concluzie, constatând că recursul declarat de reclamantă este nefondat. Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., îl va respinge, ca atare, și va menține sentința civilă atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.E. SRL Sibiu împotriva sentinței civile nr. 2163 din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.