ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 644/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC R.E.

SRL Sibiu a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta B.N.R., anularea Hotărârii

nr. 10 din 6 mai 2008 a consiliului de administrație al B.N.R. și a ordinului nr.

17 din 20 februarie 2008 al vicepreședintelui B.N.R., ordin prin care s-a

dispus suspendarea totală, pe o perioadă de 30 de zile a autorizației acordate

reclamantei de către B.N.R.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că măsura luată de B.N.R. este disproporționată față de neajunsurile

constatate, majoritatea de ordin procedural și de organizare, și remediate încă

din timpul controlului.

A apreciat că mai judicioasă

ar fi fost aplicarea unei amenzi.

Prin întâmpinare, pârâta B.N.R.

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menționând neregulile

constatate de către organele de control ale pârâtei la punctele de schimb

valutar ale reclamantei și apreciind că individualizarea sancțiunii aplicate reclamantei

s-a efectuat în raport cu numărul mare de încălcări, ale reglementărilor legale

în materie și în funcție de gravitatea acestora.

Prin sentința civilă nr. 2163

din 3 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a decis anularea, ca netimbrată, a acțiunii

reclamantei.

Pentru a dispune astfel,

prima instanță a reținut că reclamanta, deși legal citată cu mențiunea de a

timbra acțiunea potrivit art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, nu a timbrat

acțiunea până la termenul când s-a judecat cauza.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, apreciind că în

mod greșit instanța de fond a anulat acțiunea ca netimbrată, în condițiile în

care reclamanta a solicitat prin fax amânarea judecății cauzei.

A considerat că prima

instanță trebuia să amâne fie judecarea cauzei, fie pronunțarea hotărârii

pentru a da posibilitatea reclamantei să depună concluzii scrise și să trimită

la instanță dovada achitării taxei de timbru.

Prin întâmpinare, intimata

pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod

corect prima instanță a anulat acțiunea ca netimbrată și că amânarea

pronunțării pentru a da posibilitatea reclamantei să depună concluzii scrise nu

se justifică în cauză, deoarece cererea de chemare în judecată nu s-a judecat

întrucât nu a fost timbrată.

Examinând actele și

lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs invocate de recurentă

și din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, din

considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 20 din Legea nr.

146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa

judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, la momentul

înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să

achite suma datorată până la termenul de judecată, neîndeplinirea acestei

obligații fiind sancționată cu anularea acțiunii sau a cererii.

În cauză, reclamanta a fost

citată pentru termenul din 3 septembrie 2008 cu menținerea de a depune taxă

judiciară de timbru în valoare de 8 lei și timbru judiciar în valoare de 0,6

lei (fila 22 dosar fond) și întrucât nu și-a îndeplinit obligația până la

termenul de judecată, în mod corect prima instanță a aplicat sancțiunea

anulării acțiunii prevăzută de textul de lege evocat.

Cu toate că în cuprinsul

cererii de amânare a judecării cauzei formulată de reclamantă și trimisă prin

fax instanței de fond se face mențiunea că se anexează „taxa judiciară și

timbru judiciar”, în realitate dovada achitării taxei judiciare de timbru și a

timbrului judiciar a fost expediată mai târziu și a ajuns la instanță pe data

de 4 septembrie 2008, adică în ziua următoare pronunțării hotărârii.

Prin urmare, la data

pronunțării hotărârii, nu exista la dosarul cauzei dovada timbrării acțiunii,

astfel că instanța de fond a aplicat o hotărâre conformă cu dispozițiile legale

în materie.

Cât privește critica

recurentei potrivit căreia prima instanță a greșit întrucât nu a acordat termen

pentru lipsă de apărare și nu a amânat pronunțarea pentru că reclamanta să

depună concluzii scrise, Înalta Curte constată că nici acest motiv de recurs nu

este întemeiat.

Potrivit art. 156 C. proc.

civ. instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic

motivată, iar când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va

amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

Înalta Curte observă că

prima instanță nu se afla în ipoteza de a amâna pronunțarea pentru a se depune

concluzii scrise, chiar dacă reclamanta ar fi solicitat în mod expres acest

lucru, întrucât cauza nu s-a judecat pe fond.

Excepția de netimbrare a

cererii de chemare în judecată fiind o excepție absolută și dirimantă determină

obligația instanței de a se pronunța cu prioritate asupra acesteia, neavând

posibilitatea de a soluționa cauza în fond fără ca acțiunea să fie legal

timbrată.

În concluzie, constatând că

recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Înalta Curte, în temeiul art.

312 C. proc. civ., îl va respinge, ca atare, și va menține sentința civilă

atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC R.E. SRL Sibiu împotriva sentinței civile nr. 2163 din 3

septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2009.