ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 170/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 ianuarie

2009, pronunțată în dosarul nr. 4230/105/2006, Curtea de Apel Ploiești,

investită cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Prahova și, printre alții, de inculpatul M.I., în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat

legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a sus-numitului

inculpat, menținând această măsură privativă de libertate.

Instanța a reținut, în

esență, că față de inculpatul M.I. a fost luată măsura arestării preventive în

temeiul art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârșirea

infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în

înscrisuri sub semnătură privată, pentru care prin sentința penală nr. 290 din

9 iunie 2008 Tribunalul Prahova l-a condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani

închisoare.

Pentru a menține arestarea

preventivă a inculpatului și în faza de judecată a apelului, instanța a

constatat că în cauză există indicii temeinice că acesta a săvârșit

infracțiunile pentru care este cercetat și că lăsarea sa în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, raportat la numărul mare de societăți

comerciale înșelate și de prejudiciul mare adus acestora.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul M.I. a declarat recurs, susținând oral, personal și prin apărătorul

din oficiu în sensul casării încheierii și, în rejudecare, revocarea arestării

preventive, motivat de împrejurările că, pe de o parte, durata arestării a

depășit termenul rezonabil, fiind privat de libertate din luna aprilie 2006

iar, pe de altă parte, nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii, lăsarea sa în libertate neprezentând pericol concret pentru ordinea

publică.

Verificând hotărârea atacată

pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată

că recursul este nefondat.

Față de inculpatul M.I. a

fost luată măsura arestării preventive de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul Prahova la data de 12 aprilie 2006, în temeiul cazurilor prevăzute

de art. 148 lit. c) și h) C. proc. pen., anterior modificării și care corespund

cazurilor prevăzute de art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen., în vigoare.

În esență, prin actul de

sesizare a instanței s-a reținut că inculpații M.I., A.M. și C.V.D., după ce în

perioada anilor 2003 – 2004, au acționat în mod individual, săvârșind

infracțiuni de înșelăciune și falsuri, au acționat în comun, săvârșind același

tip de infracțiuni, folosindu-se de date de identificare și documente de

evidență contabilă primară ale unor societăți comerciale, falsificate și

inducând, astfel, în eroare și păgubind un număr important de societăți

comerciale de pe raza mai multor județe, cărora le-au cauzat un prejudiciu

total de aproximativ 5 miliarde lei. Inculpatul M.I. s-a sustras urmăririi

penale, fiind dat în urmărire generală și locală.

Prin sentința penală nr. 290

din 9 iunie 2008, Tribunalul Prahova l-a condamnat pe inculpatul M.I. la

pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, deducând arestarea preventivă și

menținând măsura privativă de libertate.

Ulterior, în cursul

judecării cauzei în apel, instanța de control judiciar, constatând că

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive impune în

continuare privarea de libertate, a menținut, succesiv, începând cu data de 4

august 2008, măsura arestării preventive a inculpatului M.I.

Curtea constată că și

încheierea din 9 ianuarie 2008, atacată prin recursul de față, prin care a fost

menținută arestarea preventivă a sus-numitului inculpat, este legală și

temeinică.

Fără a aduce atingere

prezumției de nevinovăție, din examinarea cauzei rezultă indicii temeinice care

justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul M.I., prin acte repetate și

într-o perioadă de timp relativ îndelungată, a săvârșit multiple acte de

înșelăciune în dauna mai multor societăți comerciale, folosindu-se de acte

falsificate.

Lăsarea în libertate a

inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, în

segmentul relațiilor sociale care se formează și desfășoară în domeniul

comercial, neexistând nici o piedică în săvârșirea altor infracțiuni, de

același gen, de către inculpat, prin atribuirea în continuare de către acesta a

unor calități mincinoase.

Pe de altă parte, având în

vedere că față de inculpat s-a dispus arestarea preventivă și în considerarea

cazului prevăzut de art. 148 lit. a) C. proc. pen., acesta sustrăgându-se de la

urmărirea penală, fiind necesar, pentru prinderea sa, să fie dat în urmărire

locală și generală, aceleași date susțin aprecierea că, pus în libertate,

inculpatul se va sustrage de la judecată.

Față de complexitatea

cauzei, datorată numeroaselor acte materiale de înșelăciune și falsuri în dauna

unor societăți comerciale de pe raza mai multor județe, se constată că judecata

se desfășoară într-un termen rezonabil.

În raport de cele ce preced,

recursul inculpatului M.I. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva încheierii din 9 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 4230/105/2006.

Obligă recurentul inculpat

la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2009.