ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 170/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 9 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 4230/105/2006, Curtea de Apel Ploiești, investită cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și, printre alții, de inculpatul M.I., în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a sus-numitului inculpat, menținând această măsură privativă de libertate. Instanța a reținut, în esență, că față de inculpatul M.I. a fost luată măsura arestării preventive în temeiul art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru care prin sentința penală nr. 290 din 9 iunie 2008 Tribunalul Prahova l-a condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

Pentru a menține arestarea preventivă a inculpatului și în faza de judecată a apelului, instanța a constatat că în cauză există indicii temeinice că acesta a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la numărul mare de societăți comerciale înșelate și de prejudiciul mare adus acestora. Împotriva acestei hotărâri inculpatul M.I. a declarat recurs, susținând oral, personal și prin apărătorul din oficiu în sensul casării încheierii și, în rejudecare, revocarea arestării preventive, motivat de împrejurările că, pe de o parte, durata arestării a depășit termenul rezonabil, fiind privat de libertate din luna aprilie 2006 iar, pe de altă parte, nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, lăsarea sa în libertate neprezentând pericol concret pentru ordinea publică.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Față de inculpatul M.I. a fost luată măsura arestării preventive de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova la data de 12 aprilie 2006, în temeiul cazurilor prevăzute de art. 148 lit. c) și h) C. proc. pen., anterior modificării și care corespund cazurilor prevăzute de art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen., în vigoare. În esență, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpații M.I., A.M.

și C.V.D., după ce în perioada anilor 2003 – 2004, au acționat în mod individual, săvârșind infracțiuni de înșelăciune și falsuri, au acționat în comun, săvârșind același tip de infracțiuni, folosindu-se de date de identificare și documente de evidență contabilă primară ale unor societăți comerciale, falsificate și inducând, astfel, în eroare și păgubind un număr important de societăți comerciale de pe raza mai multor județe, cărora le-au cauzat un prejudiciu total de aproximativ 5 miliarde lei. Inculpatul M.I. s-a sustras urmăririi penale, fiind dat în urmărire generală și locală. Prin sentința penală nr. 290 din 9 iunie 2008, Tribunalul Prahova l-a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, deducând arestarea preventivă și menținând măsura privativă de libertate.

Ulterior, în cursul judecării cauzei în apel, instanța de control judiciar, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive impune în continuare privarea de libertate, a menținut, succesiv, începând cu data de 4 august 2008, măsura arestării preventive a inculpatului M.I. Curtea constată că și încheierea din 9 ianuarie 2008, atacată prin recursul de față, prin care a fost menținută arestarea preventivă a sus-numitului inculpat, este legală și temeinică. Fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, din examinarea cauzei rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul M.I., prin acte repetate și într-o perioadă de timp relativ îndelungată, a săvârșit multiple acte de înșelăciune în dauna mai multor societăți comerciale, folosindu-se de acte falsificate.

Lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, în segmentul relațiilor sociale care se formează și desfășoară în domeniul comercial, neexistând nici o piedică în săvârșirea altor infracțiuni, de același gen, de către inculpat, prin atribuirea în continuare de către acesta a unor calități mincinoase. Pe de altă parte, având în vedere că față de inculpat s-a dispus arestarea preventivă și în considerarea cazului prevăzut de art. 148 lit. a) C. proc. pen., acesta sustrăgându-se de la urmărirea penală, fiind necesar, pentru prinderea sa, să fie dat în urmărire locală și generală, aceleași date susțin aprecierea că, pus în libertate, inculpatul se va sustrage de la judecată.

Față de complexitatea cauzei, datorată numeroaselor acte materiale de înșelăciune și falsuri în dauna unor societăți comerciale de pe raza mai multor județe, se constată că judecata se desfășoară într-un termen rezonabil. În raport de cele ce preced, recursul inculpatului M.I. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva încheierii din 9 ianuarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4230/105/2006. Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2009.