ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2121/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș, reclamanta SC P.G. SRL

a chemat în judecată pe pârâtele SC C.C. SA din localitatea Constantin

Daicoviciu și SC R.E. SRL solicitând anularea contractului de vânzare cumpărare

autentificat din 25 martie 2004 de B.N.P. - C.L.V., restabilirea situației

anterioare de C.F. în sensul reintabulării dreptului de proprietate al pârâtei

SC C.C. SA - din localitatea Constantin Daicoviciu asupra imobilelor vândute.

În motivarea acțiunii s-a susținut că

prin contractul de vânzare cumpărare încheiat între SC C.C. SA și SC R.E. SRL

au fost vândute mai multe imobile situate în intravilanul localității

Constantin Daicoviciu, deși anterior prin contractul de vânzare cumpărare

autentificat sub nr. X/2003, pârâta SC C.C. SA a vândut reclamantei alte

imobile, consimțind să acorde cumpărătorului dreptul de preemțiune la

cumpărarea altor active pe care le deținea, în cazul înstrăinării acestora sub

orice formă . Reclamanta a mai susținut că la încheierea contractului de

vânzare cumpărare contestat s-a nesocotit dreptul de preemțiune, iar din

corespondența purtată cu vânzătoarea a rezultat că terenurile au fost

adjudecate pentru suma de 1.500.000.000 ROL, dar din contract rezultă un preț

de vânzare de 100.000.000 ROL.

În drept au fost invocate dispozițiile

art. 969, 970 și 1312 C. civ.

Prin precizarea de acțiune reclamanta

a solicitat și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare

cumpărare din 24 martie 2004.

Judecătoria Caransebeș prin sentința

civilă nr. 207 din 7 februarie 2007 a admis excepția de necompetență materială a

instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Caraș Severin.

Tribunalul Caraș Severin, secția

civilă, prin sentința civilă nr. 1489 din 19 iunie 2007 a respins acțiunea civilă formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta SC P.G. SRL, iar Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

prin Decizia civilă nr. 251/A/COM din 15 noiembrie 2007, a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare

la aceeași instanță, pentru considerentul că motivele reclamantei au vizat

contractul nr. X/2004 cu privire la care s-a solicitat constatarea nulității

absolute, contract asupra căruia judecătorul fondului nu s-a pronunțat, fapt

pentru care s-a constatat că sunt motive temeinice în sensul dispozițiilor art.

297 alin. (1) C. proc. civ.

Tribunalul Caraș Severin, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2154 din

data de 25 noiembrie 2008 a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva deciziei sus menționată a

declarat apel reclamanta iar Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 170

din data de 3 noiembrie 2009 a respins apelul declarat de reclamantă.

Împotriva deciziei sus evocată a

declarat recurs reclamanta SC P.G. SRL, fără a indica motivele de nelegalitate

conform art. 304 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei recurată, iar pe fond admiterea acțiunii introductive.

Prin cererea depusă la data de 15

februarie 2010, reclamanta SC P.G. SRL Timișoara a solicitat acordarea

facilității la plata taxelor judiciare de timbru, stabilite în sarcina sa,

aferente căii de atac a recursului, iar Înalta Curte prin încheierea din data

de 5 martie 2010 a respins cererea formulată.

Împotriva acestei încheieri a formulat

cerere de reexaminare reclamanta, iar prin încheierea din data de 20 mai 2010, a fost respinsă cererea de reexaminare ca tardiv formulată.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte,

conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3) din

Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării

cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea

oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor

de judecată, și a reținut:

Art. 1 din Legea nr. 146/1997,

modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile

introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru

prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și

de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod

excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca

netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se

constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SC P.G. SRL nu a

fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind

citată pentru termenul de judecată din data de 5 martie 2010 cu mențiunea de a

achita, taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar (fila 9 dosar

recurs).

În raport de împrejurarea că recurenta

nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă

pentru termenul de judecată din data de 5 martie 2010, când procedura de citare

a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art.

20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 35

pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art.

9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și

să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul

declarat de reclamantul SC P.G. SRL Timișoara împotriva Deciziei nr. 170 din 3

noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

iunie 2010.