ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2121/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș, reclamanta SC P.G. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC C.C. SA din localitatea Constantin Daicoviciu și SC R.E. SRL solicitând anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat din 25 martie 2004 de B.N.P. - C.L.V., restabilirea situației anterioare de C.F. în sensul reintabulării dreptului de proprietate al pârâtei SC C.C. SA - din localitatea Constantin Daicoviciu asupra imobilelor vândute. În motivarea acțiunii s-a susținut că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat între SC C.C. SA și SC R.E. SRL au fost vândute mai multe imobile situate în intravilanul localității Constantin Daicoviciu, deși anterior prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. X/2003, pârâta SC C.C.

SA a vândut reclamantei alte imobile, consimțind să acorde cumpărătorului dreptul de preemțiune la cumpărarea altor active pe care le deținea, în cazul înstrăinării acestora sub orice formă . Reclamanta a mai susținut că la încheierea contractului de vânzare cumpărare contestat s-a nesocotit dreptul de preemțiune, iar din corespondența purtată cu vânzătoarea a rezultat că terenurile au fost adjudecate pentru suma de 1.500.000.000 ROL, dar din contract rezultă un preț de vânzare de 100.000.000 ROL. În drept au fost invocate dispozițiile art. 969, 970 și 1312 C. civ. Prin precizarea de acțiune reclamanta a solicitat și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare din 24 martie 2004. Judecătoria Caransebeș prin sentința civilă nr. 207 din 7 februarie 2007 a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș Severin.

Tribunalul Caraș Severin, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1489 din 19 iunie 2007 a respins acțiunea civilă formulată de reclamantă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC P.G. SRL, iar Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin Decizia civilă nr. 251/A/COM din 15 noiembrie 2007, a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru considerentul că motivele reclamantei au vizat contractul nr. X/2004 cu privire la care s-a solicitat constatarea nulității absolute, contract asupra căruia judecătorul fondului nu s-a pronunțat, fapt pentru care s-a constatat că sunt motive temeinice în sensul dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. Tribunalul Caraș Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2154 din data de 25 noiembrie 2008 a respins cererea de chemare în judecată. Împotriva deciziei sus menționată a declarat apel reclamanta iar Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 170 din data de 3 noiembrie 2009 a respins apelul declarat de reclamantă. Împotriva deciziei sus evocată a declarat recurs reclamanta SC P.G. SRL, fără a indica motivele de nelegalitate conform art. 304 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, iar pe fond admiterea acțiunii introductive. Prin cererea depusă la data de 15 februarie 2010, reclamanta SC P.G.

SRL Timișoara a solicitat acordarea facilității la plata taxelor judiciare de timbru, stabilite în sarcina sa, aferente căii de atac a recursului, iar Înalta Curte prin încheierea din data de 5 martie 2010 a respins cererea formulată. Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare reclamanta, iar prin încheierea din data de 20 mai 2010, a fost respinsă cererea de reexaminare ca tardiv formulată. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc.

civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut: Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SC P.G. SRL nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 5 martie 2010 cu mențiunea de a achita, taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar (fila 9 dosar recurs). În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 5 martie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul SC P.G. SRL Timișoara împotriva Deciziei nr. 170 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2010.