ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 83/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.972/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.311/87/2023 și de Tribunalul București -- Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 10.006/3/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Prin încheierea de ședință din 6 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.311/87/2023, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (O.U.G. nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept:

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 18 septembrie 2024, cu nr. 1.972/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 18 noiembrie 2024.

Prin încheierea de ședință din 11 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 10.006/3/2024, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept:

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 25 septembrie 2024, cu nr. 2.021/1/2024.

Prin rezoluția din 26 septembrie 2024, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 62/2024, s-a dispus conexarea acestor două sesizări.

Legea nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice (Legea nr. 130/2015) :

Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 567/2004) :

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010) :

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, aprobată prin Legea nr. 274/2022 (O.U.G. nr. 226/2020) :

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (O.U.G. nr. 130/2021) :

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (O.U.G. nr. 168/2022) :

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (O.U.G. nr. 115/2023) :

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal cu nr. 1.311/87/2023, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei casa teritorială de pensii să emită o nouă decizie de pensie, care să țină cont de Decizia Curții Constituționale nr. 145 din 16 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 17 mai 2022, și să aibă ca bază de calcul al pensiei adeverința nr. xxx/11.02.2019, eliberată de către Tribunalul Teleorman.

Prin Sentința civilă nr. 590 din 1 noiembrie 2023, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal a admis cererea și a obligat pârâta să emită reclamantului o nouă decizie de pensie, care să aibă ca bază de calcul al drepturilor de pensie adeverința nr. xxx/11.02.2019, în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 145 din 16 martie 2022.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că refuzul pârâtei de soluționare favorabilă a cererii este nejustificat, întrucât, ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 145 din 16 martie 2022, reclamantul este îndreptățit să solicite emiterea unei decizii care să aibă ca bază de calcul adeverința nr. xxx/11.02.2019, eliberată de către Tribunalul Teleorman, care cuprinde diferența de bază de calcul pentru perioada cuprinsă între anul 2009 (când a fost stabilită pensia, în baza recalculării) și anul 2015 (când a intrat în vigoare Legea nr. 130/2015).

Cu privire la actualizarea cu rata medie a inflației pentru anii 2022 și 2023, prima instanță a reținut că pensia reclamantului a fost stabilită prin decizia nr. xxxxxx/2007, iar împrejurarea că, ulterior, casa teritorială de pensii a emis alte decizii nu este de natură să excepteze pensia reclamantului de la actualizare, neputându-se susține că aceasta a fost stabilită în temeiul unei hotărâri judecătorești.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta, susținând că soluția primei instanțe este nelegală, sens în care a învederat, în sinteză, următoarele argumente: (i) în raport cu dispozițiile art. 68

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea, ca nefondat, a apelului, învederând că, începând cu 1 iulie 2022, dispozițiile art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 se consideră abrogate, ca efect al declarării neconstituționalității lor, astfel că, în mod corect, prima instanță a obligat casa teritorială de pensii să emită o nouă decizie de pensie, care să aibă ca bază de calcul al drepturilor de pensie adeverința nr. xxx/11.02.2019, eliberată de către Tribunalul Teleorman.

După ce a pus în discuția părților, din oficiu, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind chestiunea de drept indicată la paragraful 7 din prezenta decizie, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, prin încheierea de ședință din 6 septembrie 2024, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024 și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și suspendarea judecății apelului până la soluționarea sesizării.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale cu nr. 10.006/3/2024, reclamanta a solicitat: să se constate că, prin aplicarea dispozițiilor art. VIII alin. (2) din O.U.G. nr. 226/2020, art. XLIII alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2021, art. XVIII alin. (3) din O.U.G. nr. 168/2022 și ale art. XLI alin. (2) din O.U.G. nr. 115/2023, este discriminată față de alți pensionari atât din sistemul public, cât și beneficiari ai pensiilor de serviciu; să fie obligată pârâta casa teritorială de pensii la plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre suma achitată cu titlu de pensie lunară și cea cuvenită prin majorarea cu indicele de inflație, începând cu luna martie 2021 și în continuare, cu dobânda legală penalizatoare, calculată începând cu luna martie 2021 și până la data plății; să fie obligat pârâtul statul român, prin Ministerul Finanțelor, să aloce casei teritoriale de pensii fondurile necesare achitării despăgubirilor.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost grefier la Tribunalul București și că, începând cu 1 august 2015, beneficiază de pensie de serviciu, stabilită în baza Legii nr. 567/2004, care, începând cu 1 ianuarie 2021, nu a mai fost actualizată cu indicele de inflație, astfel cum prevede art. 68

Odată cu cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VIII alin. (2) din O.U.G. nr. 226/2020, art. XLIII alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2021, art. XVIII alin. (3) din O.U.G. nr. 168/2022 și ale art. XLI alin. (2) din O.U.G. nr. 115/2023, în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 147 alin. (4) din Constituția României. La 18 iunie 2024, reclamanta a depus cerere de sesizare a Curții Constituționale și cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 62/2024, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3), (4) și (5), art. 15, art. 16 alin. (1), art. 53, art. 115 alin. (4), art. 124 și ale art. 126 din Constituție. Prin încheierea de ședință din 11 septembrie 2024, Tribunalul București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Tot prin încheierea de ședință din 11 septembrie 2024, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024, Tribunalul București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, din oficiu, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind chestiunea de drept indicată la paragraful 9 din prezenta decizie, suspendând judecata până la soluționarea sesizării.

În Dosarul nr. 1.311/87/2023 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, doar intimatul-reclamant a depus un punct de vedere cu privire la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a arătat că nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, din moment ce problema de drept nu este una reală, veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite, astfel încât să fie necesară o rezolvare de principiu, pe calea procedurii hotărârii prealabile.

În acest sens, intimatul-reclamant a învederat că problema de drept pusă în discuție, din oficiu, de către instanța de apel nu poate să dea naștere unor interpretări diferite, pentru următoarele argumente: sunt foarte puține persoane care au hotărâri judecătorești definitive, prin care s-au menținut în plată deciziile de acordare a pensiei de serviciu; potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale pe calea acestui mecanism de unificare a practicii judiciare se referă la conținutul actelor normative, iar nu la cel al deciziilor Curții Constituționale sau la efectele pe care acestea din urmă le produc, astfel că instanța supremă nu are competența de a stabili efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 145 din 16 martie 2022; chestiunea a fost tranșată prin Legea nr. 11/2024 privind statutul grefierilor și al altor categorii de personal care ocupă funcții de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești, al parchetelor de pe lângă acestea și al Institutului Național de Expertize Criminalistice, care, la art. 179 alin. (9), stipulează că prevederile referitoare la pensia de serviciu se aplică și persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești.

În Dosarul nr. 10.006/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, niciuna dintre părți nu a depus punct de vedere.

După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile nu au formulat puncte de vedere privind chestiunile de drept supuse judecății.

În Dosarul nr. 1.311/87/2023 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, completul de judecată care a formulat sesizarea a apreciat că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 62/2024, în cuprinsul încheierii de ședință din 6 septembrie 2024 fiind redate următoarele argumente:

În Dosarul nr. 10.006/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, completul de judecată care a formulat sesizarea nu a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile legale de admisibilitate, ci doar a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra chestiunii de drept și că aceasta nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

În Dosarul nr. 1.311/87/2023 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, completul de judecată care a formulat sesizarea și-a exprimat punctul de vedere, în sensul că, în urma declarării neconstituționalității dispozițiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015, prin Decizia Curții Constituționale nr. 145 din 16 martie 2022, persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești nu li se aplică prevederile art. II alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 130/2015, ci dispozițiile art. 68

În argumentare, instanța de trimitere a arătat că rațiunea avută în vedere de Curtea Constituțională pentru declararea neconstituționalității dispozițiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 vizează crearea unei discriminări nejustificate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari ai pensiei de serviciu, prin excluderea persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești de la dreptul/posibilitatea recalculării sau actualizării drepturilor de pensie, potrivit art. 68

A mai arătat instanța de trimitere că, în cadrul considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 145 din 16 martie 2022, se face referire doar la recalcularea pensiei prevăzută de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 (paragraful 29) și se subliniază ipoteza diferită în care se află persoanele prevăzute la art. II alin. (1) comparativ cu cele de la art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 (paragraful 23). Din această perspectivă, un demers procesual precum cel dedus judecății presupune, în primul rând, analiza îndeplinirii condițiilor în care poate fi urmată procedura recalculării drepturilor de pensie, prevăzută de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, condiții care presupun, în esență, solicitarea valorificării unor documente noi, care nu existau la dosarul de pensionare, pentru a obține adăugarea unor venituri și stagii de cotizare, precum și orice alte modificări ale drepturilor de pensie, raportat la situația particulară a modalității de stabilire a bazei de calcul al pensiei de serviciu.

Instanța de trimitere a mai reținut că Decizia Curții Constituționale nr. 145 din 16 martie 2022 nu este o decizie interpretativă, din moment ce dispozițiile art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 au fost declarate neconstituționale în integralitate, iar nu doar în ipoteza în care ar fi interpretate în sensul că ar exclude de la dreptul/posibilitatea recalculării sau actualizării drepturilor de pensie acele persoane care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești. Așadar, efectul declarării neconstituționalității nu poate fi decât cel reglementat de prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 47/1992), potrivit cărora dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Întrucât legiuitorul nu a pus de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției, se consideră că, începând cu 1 iulie 2022, art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 este abrogat, ca efect al declarării neconstituționalității sale.

În acest context, instanța de trimitere a considerat că dispozițiile Legii nr. 130/2015 nu devin aplicabile persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești, întrucât art. II alin. (1) și (2) din Legea nr. 130/2015 delimitează în mod clar sfera destinatarilor, și anume personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, care, la data intrării în vigoare a legii, beneficiază de o categorie de pensie din sistemul public de pensii.

Instanța de trimitere a arătat că opinia contrară ar putea fi primită dacă s-ar aprecia că dispozițiile art. II alin. (1) și (2) din Legea nr. 130/2015 reglementează, de fapt, "recalcularea" pensiilor aflate în plată ca pensii de serviciu. O atare interpretare ar putea fi susținută de faptul că, la momentul transformării pensiilor de serviciu în pensii din sistemul public, dispozițiile art. 3 alin. (1) și ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cu modificările ulterioare, făceau referire, în mod expres, la operațiunea "recalculării", precum și prin prisma modalității de reglementare a plății drepturilor cuvenite în urma stabilirii pensiei, în sensul că, în mod similar prevederilor art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 referitoare la recalculare, art. II alin. (5) din Legea nr. 130/2015 prevede că pensia se plătește începând cu luna următoare înregistrării cererii la casa teritorială de pensii.

În Dosarul nr. 10.006/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, completul de judecată care a formulat sesizarea a arătat că nu își exprimă punctul de vedere, pentru a evita o antepronunțare.

Referitor la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării formulate în Dosarul nr. 1.311/87/2023 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, înregistrate cu nr. 1.972/1/2024, au transmis hotărâri judecătorești și/sau puncte de vedere teoretice doar 5 curți de apel, cu mențiunea că prezintă relevanță în raport cu chestiunea de drept invocată doar două sentințe nedefinitive, dintre care una este cea pronunțată de prima instanță în litigiul în care s-a formulat prezenta sesizare.

Astfel, într-o opinie, s-a apreciat că, în urma declarării neconstituționalității dispozițiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015, persoanele care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești pot solicita recalcularea pensiei în baza dispozițiilor art. II alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 130/2015.

În sensul acestei opinii a fost identificată o sentință nedefinitivă, fiind susținută și prin puncte de vedere teoretice exprimate de judecători.

Într-o altă opinie, s-a considerat că, în urma declarării neconstituționalității dispozițiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015, pentru persoanele care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești, recalcularea pensiei urmează a se face în baza dispozițiilor art. 68

Prin Adresa nr. 4.879/III-5/2024 din 25 septembrie 2024, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii.

În ceea ce privește chestiunea de drept ce face obiectul sesizării formulate în Dosarul nr. 10.006/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, înregistrate cu nr. 2.021/1/2024, de asemenea, au transmis hotărâri judecătorești și/sau puncte de vedere teoretice doar 5 curți de apel, cu mențiunea că deciziile identificate nu au legătură cu chestiunea de drept ce face obiectul sesizării.

Din punctele de vedere teoretice formulate de judecători au rezultat două opinii.

Într-o opinie, s-a apreciat că neactualizarea pensiei de serviciu cu indicele de inflație, în temeiul art. VIII alin. (2) din O.U.G. nr. 226/2020, art. XLIII alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2021, art. XVIII alin. (3) din O.U.G. nr. 168/2022 și al art. XLI alin. (2) din O.U.G. nr. 115/2023 nu poate constitui o faptă discriminatorie, în raport cu beneficiarii sistemului public de asigurări sociale sau beneficiarii altor tipuri de pensie de serviciu, care să justifice acordarea unei despăgubiri echivalente, în măsura în care actele normative care stau la baza calculului pensiei de serviciu nu au fost declarate neconstituționale.

S-a exprimat și opinia în sensul că neactualizarea pensiei de serviciu, în temeiul art. VIII alin. (2) din O.U.G. nr. 226/2020, art. XLIII alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2021, art. XVIII alin. (3) din O.U.G. nr. 168/2022 și al art. XLI alin. (2) din O.U.G. nr. 115/2023, prin comparație cu alți pensionari care nu beneficiază de pensie de serviciu dintre cele vizate de respectivele prevederi sau beneficiază de alt tip de pensie de serviciu și ale căror pensii au fost actualizate, este faptă discriminatorie și poate să dea naștere la despăgubiri egale cu diferențele rezultate dintr-o astfel de actualizare.

Prin Adresa nr. 5.095/III-5/2024 din 3 octombrie 2024, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii.

Verificând jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedurile de unificare a practicii judiciare, au fost identificate două decizii care au legătură cu normele legale ce formează obiectul sesizării înregistrate cu nr. 1.972/1/2024.

Prin Decizia nr. 28 din 3 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 30 octombrie 2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "Dacă prevederile art. II alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 130/2015 se aplică și fostului personal auxiliar de specialitate, care a ieșit la pensie sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în perioada începând cu data abrogării art. 68 din Legea nr. 567/2004 și data intrării în vigoare a art. 68

Prin Decizia nr. 5 din 15 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 27 iunie 2023, a fost respins, ca inadmisibil, recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara, cu privire la "interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. II alin. (5) raportat la alin. (1) din Legea nr. 130/2015, în sensul de a se stabili dacă, pentru a obține beneficiul pensiei de serviciu reglementate de aceste prevederi legale, era necesară formularea unei cereri de către personalul auxiliar de specialitate pe perioada în care acesta se afla în plată cu pensia de serviciu stabilită potrivit vechilor prevederi ale Legii nr. 567/2004".

Verificând jurisprudența Curții Constituționale, au fost identificate două decizii pronunțate în legătură cu dispozițiile art. II din Legea nr. 130/2015.

Prin Decizia nr. 502 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 5 noiembrie 2018, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II alin. (2) din Legea nr. 130/2015.

Este de menționat că, la paragraful 22 din această decizie, instanța de contencios constituțional a constatat că, "odată cu acordarea din nou a dreptului la pensie de serviciu, Legea nr. 130/2015 a stabilit, totodată, condițiile în care acesta se acordă, însă aceste dispoziții nu reprezintă o repunere în fondul activ al legislației a dispozițiilor abrogate ale art. 68 din Legea nr. 567/2004, ci o reglementare nouă, de sine stătătoare, care își produce efectele de la intrarea sa în vigoare pentru viitor". De asemenea, la paragraful 25, Curtea Constituțională a reținut că "persoanele prevăzute la art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015 sunt cele care, la data intrării în vigoare a legii, beneficiază de o categorie de pensie din sistemul public de pensii și au obținut pensia de serviciu în temeiul Legii nr. 130/2015, în timp ce persoanele menționate în ipoteza art. II alin. (6) din aceeași lege beneficiază de pensia de serviciu în baza hotărârilor judecătorești având ca temei legislația anterioară Legii nr. 130/2015".

Prin Decizia nr. 145 din 16 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 17 mai 2022, Curtea Constituțională, printre altele, a admis excepția de neconstituționalitate invocată și a constatat că dispozițiile art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 sunt neconstituționale, pentru următoarele considerente:

Curtea constată că excluderea persoanelor care beneficiază de pensia de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile sau, după caz, al hotărârilor judecătorești definitive de la dreptul/posibilitatea recalculării sau actualizării drepturilor de pensie conduce la instituirea unui tratament discriminatoriu, fără nicio justificare obiectivă și rezonabilă. Prin excluderea instituită, legiuitorul a ignorat faptul că pensia de serviciu stabilită în temeiul unei hotărâri judecătorești se întemeiază pe aceleași prevederi legale pe baza cărora autoritatea administrativă competentă - casa de pensii - stabilește drepturile de pensie ale grefierilor.

Curtea reține că, prin pronunțarea hotărârii judecătorești, instanța nu face decât să analizeze legalitatea și temeinicia deciziei de pensie emise anterior de către casa de pensii, fără a se transforma în emitentul acestei decizii și fără a aplica alte dispoziții legale decât cele care stau la baza deciziilor emise de casele de pensii. Prin urmare, existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sau, după caz, definitive, prin care s-a menținut în plată pensia de serviciu stabilită inițial nu poate justifica ulterior aplicarea unui tratament diferențiat titularului dreptului de pensie din perspectiva dreptului la recalculare sau actualizare.

Având în vedere aceste argumente, Curtea constată că excluderea de la dreptul/posibilitatea recalculării sau actualizării drepturilor de pensie a persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești, reglementată de art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015, creează o discriminare, fără nicio justificare obiectivă și rezonabilă, în cadrul aceleiași categorii de beneficiari ai pensiei de serviciu, respectiv grefieri. Ca atare, dispozițiile art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără discriminări.

Curtea constată că remediul constituțional specific, în ipoteza constatării neconstituționalității discriminării, în prezenta cauză, îl reprezintă acordarea beneficiului recalculării sau actualizării drepturilor de pensie și persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești.

Totodată, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate stabilind că prevederile Legii nr. 130/2015 nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile sau, după caz, al hotărârilor judecătorești definitive contravin și prevederilor constituționale ale art. 124 și 126 referitoare la înfăptuirea justiției și la instanțele judecătorești. (...)

Curtea reține că dispoziția legală criticată lipsește de efecte juridice hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit, odată cu dreptul la pensie de serviciu, implicit toate consecințele ce decurg din acordarea acestuia, inclusiv actualizarea sau recalcularea acesteia (...)."

Judecătorii-raportori au apreciat că cele două sesizări conexate formulate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, nefiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024.

Pentru a evalua dacă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este aptă să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost concepută - preîntâmpinarea apariției unei practici neunitare la nivel național - se impune a se verifica, în primul rând, dacă, în raport cu întrebările formulate de către titularii celor două sesizări conexate, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Sub imperiul acestei norme generale, în jurisprudența constantă a Completului pentru dezlegarea unor ch