ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 28/2019

Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă, prin Încheierea din 20 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 569/103/2018, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu următoarei chestiuni de drept:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ cu nr. 569/103/2018 din 12.03.2018, reclamanta, în calitate de grefier pensionar, i-a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț și Casa Județeană de Pensii Neamț, solicitând obligarea:

La data de 20.07.2018, reclamanta și-a modificat acțiunea, în sensul că valoarea sectorială care trebuie să fie avută în vedere este de 421 lei, respectiv 463 lei, invocând Ordinul nr. 75 din 15 martie 2018, emis de președintele instanței supreme. Ulterior, reclamanta a înțeles să renunțe la judecată față de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Bacău.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este beneficiară a pensiei de serviciu pentru personalul auxiliar, în baza Legii nr. 130/2015, începând cu data de 1.08.2015; baza de calcul al pensiei o reprezintă media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, specifice funcției de grefier gradul I, respectiv treapta I, raportat la nivelul studiilor, în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței.

La eliberarea adeverinței s-a avut în vedere o valoare sectorială de 305 lei, deși ar fi trebuit ca aceasta să fie de 405 lei, conform dispozițiilor art. 1 și art. 3 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007 (Ordonanța Guvernului nr. 10/2007).

A arătat că, în sensul stabilirii nivelului maxim în plată pentru întreg sistemul bugetar, s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016), precum și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016), care au stabilit în mod implicit că, la data de 9 aprilie 2015, valoarea sectorială în familia ocupațională a Justiției era de 405 lei.

Instanța de fond, prin Sentința civilă nr. 1.085 din 4 octombrie 2018, a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Bacău, a admis, în parte, acțiunea modificată, formulată în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț și Casa Județeană de Pensii Neamț, și a obligat Tribunalul Neamț la eliberarea unei noi adeverințe-tip, rectificată, pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004, astfel cum a fost modificată și completată, care să înlocuiască adeverința din 2015, prin calcularea venitului la valoarea de referință sectorială de 421 lei, începând cu data de 1.08.2015, la care să se adauge creșterea procentuală de 10%, prevăzută de Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice (Legea nr. 71/2015), începând cu 1.12.2015, valoarea sectorială fiind de 463 lei. De asemenea, a fost respinsă, ca prematur introdusă, solicitarea privind obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Neamț la plata diferențelor de pensie și indexarea acestora cu indicele de inflație.

Prima instanță și-a fundamentat soluția pe jurisprudența instanței supreme și a Curții Constituționale, reținând că:

În considerentele Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016, Curtea Constituțională a reținut că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), care se aplică întregului personal bugetar, s-au eliminat și diferențele provenite din faptul că o parte dintre magistrații și personalul asimilat, încadrați în aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate au obținut hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (în temeiul Codului de procedură civilă din 1865) sau definitive (în temeiul Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alții nu obținuseră asemenea hotărâri judecătorești. Consecința intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, indemnizația de încadrare a magistraților și a personalului asimilat este aceeași, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (5

Curtea Constituțională a constatat că, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, începând cu luna august 2016, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, salariul de bază urma să fie același, stabilit la nivel maxim.

Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a statuat în sensul că, pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea- cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010).

Curtea Constituțională a concluzionat în sensul că efectul neconstituționalității art. 3

Personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești face parte din familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție", conform anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010, astfel că îi sunt aplicabile aceleași reguli pentru determinarea drepturilor salariale, pentru stabilirea celei mai ridicate indemnizații pentru fiecare grad profesional, fiecare categorie de vechime în muncă și vechime în funcție, prin raportare inclusiv la indemnizațiile în plată la nivelul aceluiași ordonator de credite.

Față de cele prezentate, raportat și la dispozițiile art. II alin. (2) din Legea nr. 130/2015, prima instanță a concluzionat că salariul de bază/indemnizația de încadrare pentru un grefier în funcție trebuie stabilit la nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaționale justiție. Acest nivel maxim este calculat în funcție de o valoare de referință sectorială de 421 lei, majorată cu 10%, astfel cum s-a stabilit, prin ordinul emis de președintele instanței supreme.

Instanța de fond a apreciat că data de la care urmează a fi calculat salariul brut raportat la o valoare sectorială de 421 lei este 1.08.2015, dată la care Legea nr. 130/2015 intrase deja în vigoare și de la care reclamanta are dreptul la pensie de serviciu și, implicit, la emiterea unei adeverințe-tip pentru stabilire pensie de serviciu.

Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâtul Tribunalul Neamț, solicitând schimbarea sentinței, în sensul respingerii cererii de obligare la eliberarea unei noi adeverințe pentru stabilirea pensiei de serviciu.

În motivarea căii de atac formulate a arătat că, prin Ordinul nr. 75 din 15 martie 2018, emis de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus ca judecătorii, magistrații- asistenți, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul instanței supreme să fie salarizați prin acordarea valorii de referință sectorială (VRS) de 421,36 lei, pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015, și prin acordarea unei VRS de 463,5 lei, pentru perioada 1.12.2015-31.12.2017. Având în vedere acest aspect, legiuitorul a stabilit acordarea retroactivă a unei VRS de 421,36 lei, începând cu data de 9.04.2015, și a unei VRS de 463,5 lei, începând cu data 1.12.2015, pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor judecătorești.

Prin Decizia nr. 152/I/A/1/01.08.2018, Curtea de Apel Bacău a stabilit drepturile salariale retroactive ale personalului auxiliar de specialitate și conex, în funcție de noile valori de referință sectoriale, menționate mai sus.

Prin Adresa nr. 2.863/1/A/16/22.08.2018, transmisă Tribunalului Neamț, Curtea de Apel Bacău, în calitate de ordonator secundar de credite, își exprimă opinia că nu trebuie eliberate adeverințe pentru stabilirea pensiei de serviciu actualizate pentru personalul auxiliar de specialitate, cu luarea în calcul a valorilor de referință 421,36 lei, respectiv 463,50 lei.

Prin Adresa nr. 2/28.038/13.08.2018, Ministerul Justiției constată că, în conformitate cu art. 68

Prevederile art. II alin. (2) din Legea nr. 130/2015 se aplică doar la data eliberării din funcție prin pensionare, ulterior aplicându-se dispozițiile art. 68

Conform art. 12 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 706/2015 (Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 706/2015), pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate se actualizează din oficiu de către casele teritoriale de pensii și nu au același regim ca pensiile de serviciu ale magistraților, care se actualizează ori de câte ori se măresc indemnizațiile magistraților aflați în activitate.

Instanța de apel a pus din oficiu în discuția părților sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 519 și art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept ce face obiectul dezbaterii.

Legea nr. 130/2015:

În cuprinsul încheierii de sesizare nu este redat punctul de vedere al părților și nici nu se menționează dacă acesta a fost exprimat; intimata-reclamantă a transmis la Dosarul nr. 708/1/2019 al Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept punctul său de vedere, în sensul că întrebarea formulată de instanța de trimitere este lipsită de relevanță în cauza sa, raportat la data pensionării, precum și jurisprudență.

Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă pentru declanșarea acestei proceduri.

S-a arătat astfel că pricina se află pe rolul instanței de trimitere ca instanță competentă să judece cauza în apel, în ultimă instanță, conform art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 62/2011), coroborat cu art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 76/2012), care dispun că: "Hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului."

De asemenea, s-a apreciat că problema de drept invocată este nouă, întrucât completul de judecată care a formulat sesizarea a fost învestit pentru prima oară cu o cauză în care se pune în discuție această chestiune de drept, iar instanța supremă nu a fost învestită cu un recurs în interesul legii cu privire la respectiva chestiune de drept, de lămurirea căreia depinde soluționarea pe fond a cauzei.

A reținut instanța de trimitere că nu s-a constatat că ar exista o jurisprudență constantă, care să fi diluat caracterul de noutate al chestiunii de drept supuse analizei, soluțiile pronunțate de instanțe cu privire la acest aspect fiind răzlețe și fără consistență de "practică judiciară".

Instanța de trimitere a apreciat că prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015 măresc doar numărul categoriilor de fost personal care poate beneficia de pensie de serviciu, acest text de lege neavând însă aptitudinea de a modifica prevederile art. 68

Astfel, reclamanta s-a pensionat la 31.10.2007, obținând pensia de serviciu prevăzută de art. 68 din Legea nr. 567/2004, însă, în alte cauze similare aflate pe rolul Curții de Apel Bacău și al tribunalelor din circumscripția sa teritorială, reclamanții au ieșit la pensie începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și până la data intrării în vigoare a art. 68

Instanța de trimitere apreciază că dispozițiile art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015 nu se pot aplica și nu pot avea în vedere și fostul personal auxiliar de specialitate care a ieșit la pensie începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, dată la care au fost abrogate prevederile art. 68 din Legea nr. 567/2004, care reglementau pensia de serviciu pentru acest personal.

Se arată în acest sens că, deși sintagma "beneficiază de o categorie de pensie din sistemul public de pensii" ar putea fi interpretată în sensul că, în temeiul acestui text de lege, se poate transforma o pensie din sistemul public de pensii într-o pensie de serviciu, este discutabil dacă acest text poate sta la baza transformării pensiilor fostului personal auxiliar de specialitate, care a ieșit la pensie începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și până la data intrării în vigoare a art. 68

Art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015 nu schimbă cu nimic și nu aduce nimic nou față de condițiile stabilite pentru pensia de serviciu în ce privește personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, deoarece formula "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, al parchetelor de pe lângă acestea (...) care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de o categorie de pensie din sistemul public de pensii" era deja prevăzută de lege, fiind inclusă în mod similar (din punct de vedere gramatical) în prevederile art. 68

Folosirea conjuncției "și" în art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015 face ca acest text să fie neclar, din moment ce art. 68

Prin Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că "dispozițiile art. 169 alin. (6) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că nu se acordă majorarea cu 50% a punctajului anual persoanelor care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă după data de 1 aprilie 2001 și înscrise la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare", consemnând în considerentele deciziei următoarele: "Chiar dacă intenția legiuitorului, care prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 155/2009, cu modificările ulterioare, a înlăturat dispoziția de majorare a punctajului acordat pentru condițiile de muncă și a lăsat acest beneficiu doar pentru activitatea din grupele de muncă, nu reiese din cuprinsul reglementării, nu se poate constata o eventuală discriminare prin lege, iar instanțele nu se pot substitui puterii legislative pentru a înlătura texte de lege considerate discriminatorii și a crea o nouă lege pe cale jurisdicțională."

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele de judecată au comunicat puncte de vedere sau simple opinii referitoare la problema de drept supusă dezlegării, unele însoțite de jurisprudență, după cum urmează:

Într-o primă categorie, față de conținutul concret al dosarului în care a fost formulată sesizarea, instanțele s-au referit la valoarea de referință sectorială ce trebuia avută în vedere la stabilirea pensiei de serviciu, conform Legii nr. 130/2015, calculată retroactiv în temeiul art. 68

În aceste cauze s-a mai apreciat că procentul de 10%, prevăzut de Legea nr. 293/2015, este mult ulterior acestei etape, față de data intrării în vigoare a Legii nr. 130/2015, neputându-se regăsi în adeverință (Curtea de Apel Bacău), sau, dimpotrivă, că este aplicabilă și creșterea procentuală de 10%, începând cu 1.12.2015, sau, în alte variante, că valoarea de referință sectorială, luată în considerare la stabilirea bazei de calcul utilizate pentru stabilirea pensiei de serviciu, este de 421,36 lei, pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015 (Curtea de Apel Constanța, Decizia nr. 66 din 29 ianuarie 2019), și 463,5 lei, pentru perioada 1.12.2015-31.12.2017 și, în continuare, pentru viitor (Tribunalul Sibiu, Sentința civilă nr. 40 din 5 februarie 2019).

Referindu-se strict la conținutul întrebării, alte instanțe au arătat că dispozițiile tranzitorii cuprinse în prevederile art. II alin. (1) și (2) din Legea nr. 130/2015 se aplică și personalului auxiliar de specialitate care nu a beneficiat de pensie de serviciu, ci de pensia stabilită în sistemul public de pensii reglementat de Legea nr. 263/2010, pensie de serviciu calculată potrivit normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 706/2015, și că recunoașterea dreptului la pensia de serviciu nu se face retroactiv, ci începând cu data depunerii cererii pentru exercitarea dreptului de opțiune între pensia stabilită pe baza principiului contributivității și pensia de serviciu. În acest sens s-au pronunțat Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Giurgiu - Secția civilă, Tribunalul Iași și Tribunalul Vaslui - Secția civilă (Sentința civilă nr. 1.168 din 4 octombrie 2018).

În cea de-a doua opinie care răspunde sesizării se consideră că dispozițiile art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015 nu se pot aplica și nu pot avea în vedere și fostul personal auxiliar de specialitate, care a ieșit la pensie începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, când au fost abrogate prevederile art. 68

Pronunțându-se asupra constituționalității dispozițiilor art. II alin. (2) din Legea nr. 130/2015, instanța de contencios constituțional a statuat că acestea sunt conforme Legii fundamentale, reținând următoarele:

În același timp, având în vedere că persoanele deja pensionate la data intrării în vigoare a Legii nr. 130/2015, provenind din rândul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum și al fostelor arbitraje de stat sau departamentale aceeași categorie de personal, nu mai beneficiază de pensie de serviciu, ci de o pensie contributivă, calculată în temeiul Legii nr. 263/2010, legiuitorul a considerat că se impune acordarea din nou a dreptului la pensie de serviciu. Dispozițiile art. II din Legea nr. 130/2015 se referă la acest aspect. Textul de lege criticat ca fiind neconstituțional prevede baza de calcul al acestei pensii.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că această bază de calcul nu ține cont de veniturile și sporurile pe care le-a obținut, ci se raportează la «media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă și nivel al instanței sau parchetului unde a funcționat solicitantul înaintea eliberării din funcția de personal auxiliar de specialitate, precum și media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare lunii în care acesta a fost eliberat din funcție.»

Analizând această critică, Curtea constată că, odată cu acordarea din nou a beneficiului dreptului la pensie de serviciu, Legea nr. 130/2015 a stabilit totodată și condițiile în care acesta se acordă. Contrar celor susținute de autorul excepției, însă, aceste dispoziții nu reprezintă o repunere în fondul activ al legislației a dispozițiilor abrogate ale art. 68 din Legea nr. 567/2004, ci o reglementare nouă, de sine stătătoare, care își produce efectele de la intrarea sa în vigoare pentru viitor.

Așa cum Curtea Constituțională a subliniat în jurisprudența sa, prevederile art. 47 alin. (2) teza întâi din Constituție, potrivit cărora «Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege», trebuie interpretate în sensul că acordă legiuitorului competența exclusivă de a stabili condițiile și criteriile de acordare a dreptului la pensie, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului acestuia. De asemenea, Curtea a precizat că «ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor.» (Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007)

Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că dispozițiile art. II alin. (2) din Legea nr. 130/2015 reprezintă opțiunea legiuitorului referitoare la acordarea, pentru viitor, a dreptului la pensie de serviciu categoriilor de personal la care se referă Legea nr. 130/2015, Curtea apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2).

De altfel, considerentele ce vizează incidența dispozițiilor art. II din Legea nr. 130/2015 de la data intrării lor în vigoare pentru viitor răspund și criticii de neconstituționalitate referitoare la pretinsul caracter discriminatoriu al acestor dispoziții de lege, prin care autorul excepției compară situația sa cu cea a persoanelor care au obținut păstrarea pensiei de serviciu pe cale judecătorească. Astfel, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015, «Prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile sau, după caz, al hotărârilor judecătorești definitive.» Prin urmare, aceste persoane sunt supuse unui alt tratament juridic. Cu toate acestea, Curtea apreciază că diferența de tratament juridic criticată nu este discriminatorie, întrucât categoriile de persoane comparate nu se află în situații similare. Astfel, persoanele prevăzute la art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015, din care face parte și autorul excepției de neconstituționalitate, respectiv personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum și al fostelor arbitraje de stat sau departamentale care, la data intrării în vigoare a legii, beneficiază de o categorie de pensie din sistemul public de pensii, au obținut pensia de serviciu în temeiul Legii nr. 130/2015. Din contră, persoanele menționate în ipoteza art. II alin. (6) din aceeași lege beneficiază de pensia de serviciu în baza hotărârilor judecătorești având ca temei legislația anterioară Legii nr. 130/2015. Prin urmare, temeiurile legale ale acordării dreptului la pensia de serviciu sunt diferite în cazul celor două categorii de persoane. Or, așa cum Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, așa cum este, spre exemplu, Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, «situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.»" (Decizia nr. 502 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 5 noiembrie 2018)

Prin Adresa nr. 571/C/1.025/III-5/2019 din 9.04.2019, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării.

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din același cod pentru declanșarea mecanismului privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, propunându-se soluția respingerii sesizării.

Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorii- raportori și chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, constată următoarele:

Pentru a evalua dacă sesizare