ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 736/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 1

noiembrie 2000, reclamanta SC B.T.T. SA cu sediul în București a solicitat

obligarea pârâtei P.T. la plata sumei de 1.329.753.257 lei din care 489.816.182

lei contravaloare lucrări și servicii efectuate în perioada 1995 – 1998 și

neachitate, 839.937.075 lei penalități de întârziere în decontare.

Tribunalul Constanța, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 1098 din 3 mai 2001 a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă și a respins acțiunea

reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 561 din 26

noiembrie 2001 a Curții de Apel Constanța s-a admis recursul declarat de

reclamantă împotriva sentinței instanței de fond și s-a trimis cauza pentru

soluționarea în fond a litigiului, cu motivarea că P.T. are calitate procesuală

pasivă, ea răspunde până la predarea protocolului către P.C.C.

Rejudecând cauza, Tribunalul

Constanța, secția comercială, prin sentința nr. 6575 din 8 octombrie 2002 a

admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P.T. și a

respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate

procesuală.

Prin decizia nr. 178 din 10

februarie 2003, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a admis recursul

reclamantei împotriva sentinței tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare

în vederea soluționării fondului litigiului, cu motivarea că P.T. are

capacitate procesuală de folosință.

Tribunalul Constanța, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 8782 din 21 decembrie 2004, în fond după

casare, a admis în parte acțiunea reclamantei SC B.T.T. SA București și a

obligat pe pârâta P.T. la plata sumei de 489.816.182 lei reprezentând debit și

s-a respins ca nefondată cererea privind actualizarea debitului până la

concurența sumei de 5.701.091.860 lei; s-a respins excepția lipsei capacității

procesuale invocată de chemata în garanție C.L.C.

S-a respins ca nefondată cererea de

chemare în garanție formulată de pârâtă și aceasta a fost obligată la

cheltuieli de judecată în sumă de 58.290.064 lei.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că pârâta datorează suma de 489.816.182 lei, reprezentând contravaloarea

lucrărilor efectuate și acceptate la plată.

Referitor la cererea privind

actualizarea debitului până la concurența sumei de 5.701.091.860 lei s-a

apreciat că în speță, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1084 – 1088

C. civ., întrucât neplata contravalorii lucrărilor și serviciilor pretinse de

reclamantă nu este rezultatul unor fapte culpabile ale pârâtei întrucât între

părți a intervenit o convenție de compensare a obligațiilor reciproce.

De menționat că cererea

reconvențională formulată de pârâtă a fost respinsă ca inadmisibilă prin

încheierea din 11 iulie 2003.

Prin decizia civilă nr. 140 din 19

mai 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, ce a fost schimbată în

parte în sensul că, pârâta a fost obligată la 506.675.872 lei, reprezentând

debit și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței.

S-a reținut în considerentele

deciziei că față de concluziile raportului de expertiză reclamanta și-a majorat

câtimea pretențiilor la data de 12 februarie 2002.

Împotriva acestei decizii reclamanta

SC B.T.T. SA București a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a solicitat modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii

cererii de actualizare a debitului cu indicele de inflație.

A susținut recurenta că actualizarea

debitului cu indicele de inflație nu reprezintă o sancțiune pentru

neîndeplinirea unei prestații contractuale, cum este clauza penală, ci o

reactualizare a prețului convenit, prin stabilirea valorii prestațiilor la data

plății efective de către pârâtă.

S-a invocat că instanța de apel,

fără temei și cu nerespectarea dispozițiilor legale, a reținut că pârâta nu

datorează actualizarea sumei datorate cu indicele de inflație.

Recursul este fondat.

Inițial prin acțiunea înregistrată

la 22 noiembrie 2000 (dosarul nr. 3963/2000 a Tribunalului Constanța, secția

comercială) reclamanta SC B.T.T. SA București a solicitat ca pârâta P.T. să fie

obligată atât la plata sumei de 489.816.182 lei reprezentând debit, cât și la

plata penalităților de întârziere.

Ulterior, reclamanta și-a precizat

cererea (dosar nr. 1916/2003), în sensul că a solicitat reactualizarea sumei

datorate de pârâtă cu indicele de inflație, al cărui cuantum l-a precizat după

efectuarea expertizei contabile la suma de 5.701.091.860 lei.

Potrivit dispozițiilor art. 129

alin. (6) C. proc. civ., care consacră principiul disponibilității în procesul

civil „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii

deduse judecății”.

De aici rezultă că reclamantul

fixează în cererea sa de chemare în judecată limitele și obiectul acțiunii.

În speță, deși reclamanta și-a

precizat cererea, ambele instanțe au schimbat obiectul litigiului și au depășit

limitele investirii, în sensul că au examinat cauza sub aspectul îndeplinirii

condițiilor cerute pentru acordarea daunelor interese prevăzute de art. 1084 –

1088 C. civ.

Așa fiind, urmează ca potrivit

dispozițiilor art. 312 alin. (4) C. proc. civ., să se admită recursul declarat

de reclamantă, să se caseze decizia instanței de apel și să se trimită cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe în raport de obiectul litigiului, astfel cum a

fost precizat de către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC B.T.T. SA București, împotriva deciziei nr. 140/ COM din 19 mai

2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială și

pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 21 februarie 2006.