ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 736/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 1 noiembrie 2000, reclamanta SC B.T.T. SA cu sediul în București a solicitat obligarea pârâtei P.T. la plata sumei de 1.329.753.257 lei din care 489.816.182 lei contravaloare lucrări și servicii efectuate în perioada 1995 – 1998 și neachitate, 839.937.075 lei penalități de întârziere în decontare. Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința civilă nr. 1098 din 3 mai 2001 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantei. Prin decizia civilă nr. 561 din 26 noiembrie 2001 a Curții de Apel Constanța s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond și s-a trimis cauza pentru soluționarea în fond a litigiului, cu motivarea că P.T.

are calitate procesuală pasivă, ea răspunde până la predarea protocolului către P.C.C. Rejudecând cauza, Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința nr. 6575 din 8 octombrie 2002 a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P.T. și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală. Prin decizia nr. 178 din 10 februarie 2003, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a admis recursul reclamantei împotriva sentinței tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare în vederea soluționării fondului litigiului, cu motivarea că P.T. are capacitate procesuală de folosință. Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința civilă nr. 8782 din 21 decembrie 2004, în fond după casare, a admis în parte acțiunea reclamantei SC B.T.T.

SA București și a obligat pe pârâta P.T. la plata sumei de 489.816.182 lei reprezentând debit și s-a respins ca nefondată cererea privind actualizarea debitului până la concurența sumei de 5.701.091.860 lei; s-a respins excepția lipsei capacității procesuale invocată de chemata în garanție C.L.C. S-a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și aceasta a fost obligată la cheltuieli de judecată în sumă de 58.290.064 lei. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că pârâta datorează suma de 489.816.182 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și acceptate la plată.

Referitor la cererea privind actualizarea debitului până la concurența sumei de 5.701.091.860 lei s-a apreciat că în speță, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1084 – 1088 C. civ., întrucât neplata contravalorii lucrărilor și serviciilor pretinse de reclamantă nu este rezultatul unor fapte culpabile ale pârâtei întrucât între părți a intervenit o convenție de compensare a obligațiilor reciproce. De menționat că cererea reconvențională formulată de pârâtă a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din 11 iulie 2003. Prin decizia civilă nr. 140 din 19 mai 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, ce a fost schimbată în parte în sensul că, pârâta a fost obligată la 506.675.872 lei, reprezentând debit și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței.

S-a reținut în considerentele deciziei că față de concluziile raportului de expertiză reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor la data de 12 februarie 2002. Împotriva acestei decizii reclamanta SC B.T.T. SA București a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii cererii de actualizare a debitului cu indicele de inflație. A susținut recurenta că actualizarea debitului cu indicele de inflație nu reprezintă o sancțiune pentru neîndeplinirea unei prestații contractuale, cum este clauza penală, ci o reactualizare a prețului convenit, prin stabilirea valorii prestațiilor la data plății efective de către pârâtă. S-a invocat că instanța de apel, fără temei și cu nerespectarea dispozițiilor legale, a reținut că pârâta nu datorează actualizarea sumei datorate cu indicele de inflație.

Recursul este fondat. Inițial prin acțiunea înregistrată la 22 noiembrie 2000 (dosarul nr. 3963/2000 a Tribunalului Constanța, secția comercială) reclamanta SC B.T.T. SA București a solicitat ca pârâta P.T. să fie obligată atât la plata sumei de 489.816.182 lei reprezentând debit, cât și la plata penalităților de întârziere. Ulterior, reclamanta și-a precizat cererea (dosar nr. 1916/2003), în sensul că a solicitat reactualizarea sumei datorate de pârâtă cu indicele de inflație, al cărui cuantum l-a precizat după efectuarea expertizei contabile la suma de 5.701.091.860 lei. Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care consacră principiul disponibilității în procesul civil „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”.

De aici rezultă că reclamantul fixează în cererea sa de chemare în judecată limitele și obiectul acțiunii. În speță, deși reclamanta și-a precizat cererea, ambele instanțe au schimbat obiectul litigiului și au depășit limitele investirii, în sensul că au examinat cauza sub aspectul îndeplinirii condițiilor cerute pentru acordarea daunelor interese prevăzute de art. 1084 – 1088 C. civ. Așa fiind, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (4) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamantă, să se caseze decizia instanței de apel și să se trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în raport de obiectul litigiului, astfel cum a fost precizat de către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA București, împotriva deciziei nr. 140/ COM din 19 mai 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 februarie 2006.