ÎCCJ, Decizia nr. 28/2019

Înalta Curte de Casație și Justiție

COMPLETUL PENTRU SOLUȚIONAREA RECURSULUI ÎN INTERESUL LEGII

Decizie nr. 28/2019

din 11/11/2019

Dosar nr. 1368/1/2019

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 79 din 04/02/2020

Ilie Iulian Dragomir - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele completului

Laura Mihaela Ivanovici

- președintele Secției I civile

Eugenia Voicheci - președintele Secției a II-a civile

Ionel Barbă - președintele delegat al Secției de contencios administrativ și fiscal

Daniel Grădinaru - președintele Secției penale

Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secția penală

Ionuț Mihai Matei - judecător la Secția penală

Mirela Sorina Popescu - judecător la Secția penală

Ioana Alina Ilie - judecător la Secția penală

Francisca Maria Vasile - judecător la Secția penală

Valentin Horia Șelaru - judecător la Secția penală

Leontina Șerban

- judecător la Secția penală

Marius Dan Foitoș - judecător la Secția penală

Rodica Cosma - judecător la Secția penală

Simona Daniela Encean - judecător la Secția penală

Maricela Cobzariu - judecător la Secția penală

Oana Burnel - judecător la Secția penală

Dan Andrei Enescu - judecător la Secția penală

Ștefan Pistol - judecător la Secția penală

Bianca Elena Țăndărescu

- judecător la Secția I civilă

Sorinela Alina Macavei - judecător la Secția I civilă

Minodora Condoiu - judecător la Secția a II-a civilă

Mărioara Isăilă

- judecător la Secția a II-a civilă

Liliana Vișan - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Claudia Marcela Canacheu - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 1.368/1/2019 este legal constituit, conform dispozițiilor art. 473 alin. (1) din Codul de procedură penală, art. 27

1

și art. 27

2

alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare, dosarul fiind amânat la termenele din 16 septembrie 2019 și 14 octombrie 2019 pentru motivele relevate în încheierile de ședință de la termenele respective.

Ședința este prezidată de către vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, domnul judecător Ilie Iulian Dragomir.

La ședința de judecată participă doamna Marinela Mincă, procuror-șef al Biroului de reprezentare, Serviciul judiciar penal, Secția judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Conform art. 27

3

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare, la ședința de judecată participă doamna Silvia Sanda Iancu, magistrat- asistent în cadrul Completului competent să judece recursul în interesul legii.

Magistratul-asistent referă cu privire la obiectul recursului în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere al Curții de Apel București prin sesizarea din data de 14 mai 2019, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor referitoare la "competența funcțională (complet de drepturi și libertăți, complet de cameră preliminară, instanță de judecată) de soluționare a căii de atac împotriva încheierii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu o excepție de neconstituționalitate", ce formează obiectul Dosarului nr. 1.368/1/2019, aflat pe rolul completului de judecată, precum și cu privire la faptul că judecător-raportor a fost desemnat, conform prevederilor art. 473 alin. (4) din Codul de procedură penală, doamna judecător Maricela Cobzariu - judecător la Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportul întocmit fiind depus la dosar și comunicat membrilor completului.

A mai învederat că, în legătură cu problema de drept supusă interpretării, s-au solicitat și depus la dosar opiniile specialiștilor Direcției legislație, studii documentare și informatică juridică de la Înalta Curte de Casație și Justiție, din cadrul Universității de Vest din Timișoara, precum și puncte de vedere ale curților de apel și procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care au fost avute în vedere la redactarea raportului.

După prezentarea referatului cauzei de către magistratul- asistent, constatând că nu sunt alte chestiuni prealabile ori excepții de invocat, președintele Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii, domnul judecător Ilie Iulian Dragomir, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, a acordat cuvântul reprezentantului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în susținerea punctului de vedere cu privire la sesizarea cu recursul în interesul legii de față.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, doamna procuror- șef Marinela Mincă, în prealabil, a precizat că va formula concluzii exclusiv cu privire la admisibilitatea sesizării formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel București, susținând că, în raport cu Decizia în interesul legii nr. 25 din 11 noiembrie 2019, pronunțată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în primul dosar aflat pe lista de ședință din aceeași zi a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât ar viza explicitarea efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018, a apreciat că și în prezenta cauză situația este similară, astfel încât se impune respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării formulate.

A susținut că demersul Colegiului de conducere al Curții de Apel București vizează, în realitate, explicitarea efectelor deciziei instanței de contencios constituțional nr. 321 din 9 mai 2017, care a avut ca obiect controlul de constituționalitate al art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Or, considerentele deciziei anterior menționate sunt clare: calea de atac împotriva încheierii prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, întrucât excepția este inadmisibilă, este recursul, care se judecă de instanța imediat superioară.

A mai susținut că după pronunțarea Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 de către Curtea Constituțională, inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție în Secția penală și în cadrul completurilor de 5 judecători în materie penală și-a schimbat jurisprudența, deoarece până la momentul pronunțării acesteia instanța califica drept apel calea de atac în ipoteza evocată.

Totodată, potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, completul de recurs este format din 3 judecători.

Prin urmare, se impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării, întrucât vizează efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 321/2017.

Președintele Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii, domnul judecător Ilie Iulian Dragomir, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a reținut dosarul în pronunțare asupra admisibilității recursului în interesul legii.

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

Prin recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel București, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție cu nr. 1.368/1/2019, s-a arătat că în practica judiciară națională nu există un punct de vedere unitar privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor vizând competența funcțională (complet de drepturi și libertăți, complet de cameră preliminară, instanță de judecată) de soluționare a căii de atac împotriva încheierii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu o excepție de neconstituționalitate.

Prin cererea de recurs în interesul legii s-a arătat că, în urma verificării jurisprudenței la nivel național, s-au evidențiat mai multe orientări ale practicii judiciare, relevându-se că nici anterior și nici ulterior pronunțării și publicării Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 a Curții Constituționale a României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, în practica judiciară nu a existat un punct de vedere unitar cu privire la calificarea căii de atac împotriva încheierilor prin care se respinge solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate și competența funcțională de soluționare a acesteia.

Soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești

2.1. Într-o primă orientare a practicii, s-a considerat că apelul este calea de atac incidentă, cauza fiind soluționată (în complet de apel) independent de competența funcțională (judecător de drepturi și libertăți, judecător de cameră preliminară, instanță de judecată) a organului judiciar ce a pronunțat hotărârea atacată.

Sub aspectul calificării căii de atac și a competenței funcționale de soluționare, instanțele care au îmbrățișat această orientare jurisprudențială au reținut următoarele argumente: curtea de apel nu judecă calea de atac a recursului, nici potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală și nici potrivit modificării legislative intervenite prin Legea nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, întrucât modificările intervenite prin Legea nr. 207/2018 din data de 20 iulie 2018 la art. 21 din Legea nr. 304/2004 fac referire doar la competența funcțională a Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie; intitularea/denumirea căii de atac ca fiind recurs este una generică, deosebită de cea prevăzută de Codul de procedură penală sau civilă deoarece în prezent, în materia căilor de atac, curtea de apel are competența funcțională de a judeca doar apeluri și contestații în completuri de apel formate din doi judecători.

În sensul primei orientări au fost identificate mai multe hotărâri definitive pronunțate de:

- Curtea de Apel București - Secția I penală: Decizia penală nr. 1.030/A/19.07.2018 în Dosarul nr. 31.983/3/2017/a3, Decizia penală nr. 723/11.05.2018 în Dosarul nr. 913/236/2018/a1, Decizia penală nr. 416/A/21.03.2018 în Dosarul nr. 1.045/2/2018, Decizia penală nr. 659/A/02.05.2018 în Dosarul nr. 1.888/2/2018, Decizia penală nr. 989/A/28.06.2018 în Dosarul nr. 5.193/2/2018, Decizia penală nr. 1.175/A/22.09.2017 în Dosarul nr. 5.618/3/2015*, Decizia penală nr. 1.052/A/03.09.2018 în Dosarul nr. 6.100/2/2018, Decizia penală nr. 1.054/21.08.2017 în Dosarul nr. 6.572/4/2017, Decizia penală nr. 1.354/A/16.10.2018 în Dosarul nr. 8.467/1748/2018, Decizia penală nr. 1.068/05.09.2017 în Dosarul nr. 10.380/4/2017, Decizia penală nr. 179/A/02.02.2018 în Dosarul nr. 26.541/4/2017, Decizia penală nr. 917/19.06.2018 în Dosarul nr. 31.983/3/2017/a2, Decizia penală nr. 612/A/24.04.2017, Încheierea penală din 9.08.2018 în Dosarul nr. 6100/1/2018, dar și Secția a II-a penală: Decizia penală nr. 194/A/13.02.2018 în Dosarul nr. 702/2/2018, Decizia penală nr. 566/A/25.04.2018 în Dosarul nr. 1.223/2/2018, Decizia penală nr. 991/A/14.08.2018 în Dosarul nr. 5.506/2/2018, Decizia penală nr. 1.183/A/15.09.2017 în Dosarul nr. 233.372/3/2017;

- Curtea de Apel Brașov - Secția penală: Decizia penală nr. 723/Ap/29.10.2015 pronunțată în Dosarul nr. 2.938/62/2015, Încheierea penală nr. 37/CCP din 30.06.2016 pronunțată în Dosarul nr. 223/64/2016, Decizia penală nr. 2/AP din 6.01.2016 pronunțată în Dosarul nr. 35.248/197/2014*;

- Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori: Decizia penală nr. 177/06.02.2017;

- Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie: Decizia penală nr. 591/A/17.05.2016 pronunțată în Dosarul nr. 317/46/2016 și Decizia penală nr. 115/A/09.02.2017 pronunțată în Dosarul nr. 691/109/2016/a 2;

- Curtea de Apel Timișoara - Secția penală: Decizia nr. 791/A/1 din 1.07.2018 pronunțată în Dosarul nr. 18.591/55/2017/a1;

- Judecătoria Cluj-Napoca - Secția penală: Încheierea penală din 30.06.2017 pronunțată în Dosarul nr. 2.705/211/2016;

- Tribunalul Galați - Secția penală: Decizia penală nr. 1/A/31.10.2017 pronunțată în Dosarul nr. 2.089/121/2017;

- Tribunalul Iași - Secția penală: Decizia penală nr. 3/19.10.2017 pronunțată în Dosarul nr. 20.830/245/2016*/a1, Decizia penală nr. 1/10.04.2017 pronunțată în Dosarul nr. 36.540/245/2016/a1, Încheierea penală din 19.07.2017 pronunțată în Dosarul nr. 20.830/245/2016*/a1; Decizia penală nr. 298/Ap/11.04.2016.

2.2. Într-o a doua orientare a practicii conturată la nivelul instanțelor de judecată s-a arătat că recursul este calea de atac incidentă în situația menționată, cauza fiind soluționată (în complet de recurs, compus din 3 judecători) de instanța ierarhic superioară independent de competența funcțională (judecător de drepturi și libertăți, judecător de cameră preliminară, instanță de judecată) a organului judiciar ce a pronunțat hotărârea atacată. În argumentare s-a reținut că: prin considerentele Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 pronunțate de Curtea Constituțională a României și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017 (paragrafele 21 și 22) s-a statuat că recursul este calea de atac incidentă; sub aspectul compunerii completului de judecată competent a soluționa recursul există o reglementare generală - art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, însă în prezent Codul de procedură penală nu reglementează recursul drept cale de atac, în absența unei norme speciale urmând a se face aplicarea prin analogie a dispozițiilor din materia apelului, în condițiile în care dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu au fost adaptate modificărilor legislative intervenite în materie penală, analogie permisă, conform considerentelor Deciziei nr. 25 din 17 noiembrie 2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Totodată, s-a mai relevat că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, încheierea motivată de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată cu recurs la instanța imediat superioară, text de lege ce nu a fost adaptat modificărilor legislative cu privire la calea de atac concepută distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, fiind apreciat ca un remediu judiciar ce nu preia din caracteristicile proprii recursului prevăzut de Codul de procedură civilă sau de Codul de procedură penală, iar această cale de atac nu poate fi considerată nici recurs și nici apel, contestație sau plângere în sensul Codului de procedură penală, însă își menține natura juridică de cale de atac specială și nu poate purta denumiri diferite în funcție de procedura civilă sau penală în care intervine.

În acest sens au fost identificate mai multe hotărâri definitive atât la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și la nivelul curților de apel după cum urmează:

- Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală: Decizia penală nr. 747/13.09.2018 pronunțată în Dosarul nr. 202/39/2018/a1.1, Decizia penală nr. 664/12.07.2018 pronunțată în Dosarul nr. 19.415/3/2018, Decizia penală nr. 602/20.06.2018 pronunțată în Dosarul nr. 5.667/62/2017/a1, Decizia penală nr. 122/09.02.2018 pronunțată în Dosarul nr. 3.265/271/2017;

- Curtea de Apel București - Secția I penală: Decizia penală nr. 1/R/23.10.2018, în Dosarul nr. 7.552/2/2018 și Secția a II-a penală: Decizia penală nr. 1/R/14.06.2018 în Dosarul nr. 4.483/2/2018 și Decizia penală nr. 2/R/03.10.2018, în Dosarul nr. 7.976/299/2018;

- Curtea de Apel Brașov - Secția penală: Decizia penală nr. 2/R/02.02.2018 pronunțată în Dosarul nr. 10.129/197/2017/a1, Decizia penală nr. 2/R/04.12.2017 pronunțată în Dosarul nr. 15.101/197/2017 și Încheierea penală nr. 48/CP/07.06.2018 pronunțată în Dosarul nr. 5.667/62/21017/a1, Decizia penală nr. 1/R/09.06.2016 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția penală în Dosarul nr. 634/322/2016/a1.1;

- Curtea de Apel Cluj - Secția penală: Decizia penală pronunțată la 9.11.2018 în Dosarul nr. 647/33/2018; Încheierea din 31.10.2018 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția penală în Dosarul nr. 6.282/211/2016/a2; Decizia penală nr. 1/18.10.2018 pronunțată de Tribunalul Sălaj - Secția penală în Dosarul nr. 1.079/84/2018;

- Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie: Decizia penală nr. 1/P/19.10.2018 pronunțată în Dosarul nr. 30.328/212/2017;

- Curtea de Apel Craiova - Secția penală: Decizia penală nr. 1.686/02.11.2017 pronunțată în Dosarul nr. 2.079/95/2016/a5, Decizia penală nr. 386/20.03.2018 pronunțată în Dosarul nr. 2.642/263/2017 și Decizia penală nr. 898/14.06.2018 pronunțată în Dosarul nr. 461/101/2018; Decizia penală nr. 20/21.05.2015 pronunțată de Tribunalul Olt; Decizia penală nr. 2/25.05.2018 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția penală în Dosarul nr. 1.918/317/2017; Decizia penală nr. 391/C/15.06.2018 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția penală în Dosarul nr. 399/101/2018*;

- Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori: Decizia penală nr. 1.081/25.10.2018 pronunțată în Dosarul nr. 612/44/2018; Încheierea penală din 6.01.2016 (contestație) pronunțată de Tribunalul Vrancea - Secția penală și Încheierea penală din 28.12.2015 (recurs) pronunțată de Judecătoria Focșani;

- Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori: Decizia penală nr. 1/05.03.2018 pronunțată în Dosarul nr. 4.696/189/2017/a1, Decizia penală nr. 3/19.10.2017 pronunțată de Tribunalul Iași - Secția penală în Dosarul nr. 20.830/245/2016*/a1;

- Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori: Încheierea penală nr. 1/R/01.03.2018 pronunțată în Dosarul nr. 402/111/2018 și Decizia penală nr. 3/A/09.01.2018 pronunțată în Dosarul nr. 3.265/271/2017;

- Tribunalul Argeș - Secția penală: Decizia penală nr. 1/R/27.09.2018 pronunțată în Dosarul nr. 18.465/280/2016/a1, Tribunalul Vâlcea - Secția penală: Decizia penală nr. 41/02.07.2018 pronunțată în Dosarul nr. 3.199/288/2018, Decizia penală nr. 28/21.95.2018 pronunțată în Dosarul nr. 3.553/241/2017/a1, Decizia penală nr. 31/11.06.2018 pronunțată în Dosarul nr. 2.821/241/2017;

- Curtea de Apel Timișoara - Secția penală: Decizia penală nr. 812/A/08.08.2018 pronunțată în Dosarul nr. 19.561/55/2017.

2.3. A treia orientare a practicii conturată la nivelul instanțelor de judecată a evidențiat faptul că recursul este calea de atac incidentă în cazul respingerii ca inadmisibilă a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, însă va fi soluționată de un complet cu aceeași funcție judiciară (judecător de drepturi și libertăți, judecător de cameră preliminară, instanță de judecată) din cadrul instanței ierarhic superioare ca și organul judiciar care a pronunțat hotărârea atacată. În sensul acestei orientări au fost identificate și transmise anexat sesizării mai multe hotărâri definitive atât la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și la nivelul curților de apel după cum urmează:

- Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală: Încheierea penală nr. 570/18.10.2018 pronunțată în Dosarul nr. 11.977/299/2017 (regulator de competență);

- Curtea de Apel Bacău a comunicat doar punctul de vedere al judecătorilor din cadrul Tribunalului Bacău, conform căruia, sub aspectul calificării căii de atac și a competenței funcționale de soluționare, după publicarea Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 a Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, recursul este calea de atac incidentă în cazul respingerii ca inadmisibilă a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate (anterior calea de atac fiind calificată contestație), iar sub aspectul compunerii completului de judecată competent a soluționa recursul s-au considerat a fi aplicabile prin analogie dispozițiile din materia apelului, cauzele urmând a fi soluționate de un complet de recurs, cu aceeași funcție judiciară (judecător de drepturi și libertăți, judecător de cameră preliminară sau instanța de judecată) de la tribunal, ca instanță ierarhic superioară față de judecătorul/instanța care a pronunțat hotărârea atacată;

- Tribunalul Brașov - Secția penală: Decizia penală nr. 103/RECURS/04.04.2018 pronunțată în Dosarul nr. 15.101/197/2017*, Decizia penală nr. 156/R/09.05.2018 pronunțată în Dosarul nr. 1.328/62/2018, Decizia penală nr. 103/RECURS/04.04.2018 pronunțată în Dosarul nr. 15.101/197/2017*, Decizia penală nr. 99/CONTESTAȚIE/30.03.2018 pronunțată în Dosarul nr. 13.939/197/2017*;

- Tribunalul Maramureș - Secția penală: Decizia penală nr. 1/R/21.09.2018 pronunțată în Dosarul nr. 5.625/211/2018 (recurs soluționat de un complet de cameră preliminară);

- Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori: Decizia penală nr. 1/05.03.2018 pronunțată în Dosarul nr. 4.696/189/2017/a1;

- Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie: Decizia penală nr. 334/A/08.06.2018 pronunțată în Dosarul nr. 2.870/102/2016/a2 și Decizia penală nr. 16/R/03.04.2015 pronunțată în Dosarul nr. 3.988/102/2014/a1.

2.4. La nivelul instanțelor naționale s-a conturat și a patra opinie conform căreia contestația este calea de atac incidentă în cazul respingerii ca inadmisibilă a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, cauza fiind soluționată de completul cu aceeași funcție judiciară (judecător de drepturi și libertăți, judecător de cameră preliminară, instanță de judecată) din cadrul instanței ierarhic superioare ca și organul judiciar ce a pronunțat hotărârea atacată, avându-se în vedere, în esență, funcțiile judiciare și calea de atac prevăzută de lege pentru hotărârile pronunțate în materia aferentă.

În acest sens au fost identificate mai multe hotărâri definitive astfel:

- Curtea de Apel București - Secția I penală: încheierile judecătorului de cameră preliminară nr. 166/CP/18.05.2018 pronunțată în Dosarul nr. 2.955/2/2018, nr. 371/CP/21.12.2017 pronunțată în Dosarul nr. 6.318/740/2017/a1, nr. 192/CP/11.06.2018 pronunțată în Dosarul nr. 45.953/3/2017, Decizia penală nr. 341/C/01.08.2017 pronunțată în Dosarul nr. 5.706/2/2017, Decizia penală nr. 482/C/03.11.2017 pronunțată în Dosarul nr. 8.243/2/2017, Decizia penală nr. 398/19.10.2018 pronunțată de completul de cameră preliminară (compus din doi judecători) în Dosarul nr. 7.461/2/2018 și Încheierea nr. 134/CDL/26.02.2018 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, Secția I penală în Dosarul nr. 11.977/299/2017*;

- Curtea de Apel Bacău a transmis doar punctul de vedere al judecătorilor Secției penale din cadrul Tribunalului Neamț, care, în opinie majoritară, este în același sens cu această din urmă orientare jurisprudențială;

- Tribunalul Iași - Secția penală: Încheierea penală din 19.07.2017 pronunțată în Dosarul nr. 20.830/245/2016*/a2.

3.1. Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare:

- Art. 3 - Separarea funcțiilor judiciare

"Art. 3. - (1) În procesul penal se exercită următoarele funcții judiciare:

a) funcția de urmărire penală;

b) funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală;

c) funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată;

d) funcția de judecată.

(2) Funcțiile judiciare se exercită din oficiu, în afară de cazul când, prin lege, se dispune altfel.

(3) În desfășurarea aceluiași proces penal, exercitarea unei funcții judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcții judiciare, cu excepția celei prevăzute Ia alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcția de judecată, mai puțin când se dispune începerea judecății potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c).

(4) În exercitarea funcției de urmărire penală, procurorul și organele de cercetare penală strâng probele necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată.

(5) Asupra actelor și măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, dispune judecătorul desemnat cu atribuții în acest sens, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.

(6) Asupra legalității actului de trimitere în judecată și probelor pe care se bazează acesta, precum și asupra legalității soluțiilor de netrimitere în judecată se pronunță judecătorul de cameră preliminară, în condițiile legii.

(7) Judecata se realizează de către instanță, în complete legal constituite."

- Art. 38 - Competența Curții de apel

"(2) Curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de judecătorii și de tribunale."

- Art. 53 - Competența judecătorului de drepturi și libertăți

"Art. 53. - Judecătorul de drepturi și libertăți este judecătorul care, în cadrul instanței, potrivit competenței acesteia, soluționează, în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestațiile sau orice alte sesizări privind:

a) măsurile preventive;

b) măsurile asigurătorii;

c) măsurile de siguranță cu caracter provizoriu;

d) actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege;

e) încuviințarea perchezițiilor, a folosirii metodelor și tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii;

f) procedura audierii anticipate;

g) alte situații expres prevăzute de lege."

- Art. 54 - Competența judecătorului de cameră preliminară

"Art. 54. - Judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanței, potrivit competenței acesteia:

a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror;

b) verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală;

c) soluționează plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată;

d) soluționează alte situații expres prevăzute de lege."

- Art. 408 - Hotărârile supuse apelului

"Art. 408. - (1) Sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel."

- Art. 425

1

Declararea și soluționarea contestației

"Art. 425

1

. - (1) Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."

3.2. Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată cu modificările și completările ulterioare:

- Art. 29

"(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

3.3. Legea nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară:

- Art. I pct. 30.

"30. La articolul 54, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins: (2) Apelurile și recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel."

3.4. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

- Art. 31

"Art. 31. - (1) În materie penală, completele de judecată se compun după cum urmează:

(...)

h) pentru recursurile împotriva încheierilor prin care curțile de apel și Curtea Militară de Apel resping cererile de sesizare a Curții Constituționale, completul de judecată este format din 3 judecători;".

- Art. 54

"(2) (...) recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel."

3.5. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției:

- Art. VI

"Art. VI. - (1) Dispozițiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică apelurilor formulate în procese pornite începând cu data de 1 ianuarie 2020. În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și până la data de 31 decembrie 2019 inclusiv, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători.

(2) În cauzele penale, dispozițiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică la judecarea apelurilor în cauzele care au fost înregistrate în primă instanță începând cu 1 ianuarie 2020. Apelurile formulate în cauzele penale înregistrate în primă instanță începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și până la data de 31 decembrie 2019 inclusiv se judecă în complet format din 2 judecători."

În aplicarea și interpretarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 3 din Codul de procedură penală, cu referire la problema de drept vizând "competența funcțională (complet de drepturi și libertăți, complet de cameră preliminară, instanță de judecată) de soluționare a căii de atac împotriva încheierii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu o excepție de neconstituționalitate", Colegiul de conducere al Curții de Apel București a apreciat că recursul este calea de atac incidentă, iar competența de soluționare a cauzei revine instanței ierarhic superioare, în complet de recurs, compus din 3 judecători independent de competența funcțională (judecător de drepturi și libertăți, judecător de cameră preliminară, instanță de judecată) a organului judiciar ce a pronunțat hotărârea atacată.

A solicitat a fi avute în vedere ca argumente, pe de o parte, faptul că: prin considerentele Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 pronunțată de Curtea Constituțională a României și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017 (paragrafele 21 și 22) s-a reținut că recursul este calea de atac incidentă; dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referindu-se la competență, folosesc sintagma "instanța imediat superioară"; în absența atribuirii competenței de soluționare a acestei căi de atac unui complet cu o anumită funcție judiciară, termenul "instanță" nu poate fi interpretat altfel decât în sensul de "instanță de judecată".

S-a mai reținut, pe de altă parte, și faptul că în prezent există o reglementare generală sub aspectul compunerii completului de judecată competent a soluționa recursul - art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 - însă, în prezent, Codul de procedură penală nu reglementează recursul, ca și cale de atac, decât în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în absența unei norme speciale urmează a se face aplicarea analogiei, permisă, conform considerentelor Deciziei nr. 25 din 17 noiembrie 2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

5.1. Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale supuse analizei în prezentul recurs în interesul legii, anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 321 din 9 mai 2017, a fost identificată Decizia nr. 17 din 27 septembrie 2016, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 4 noiembrie 2016, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 805/121/2016/A1.1/a1, care a vizat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarelor chestiuni de drept: "în aplicarea art. 8 din Legea nr. 255/2013 și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care este calea de atac (recurs, apel, contestație) împotriva încheierii de ședință prin care instanța de fond respinge, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate."

Astfel, în considerentele acestei decizii (pct. XI) s-a menționat că: "(...) Instituția procesual penală reglementată prin art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală este vădit mai restrictivă decât cea cuprinsă în art. 471 și următoarele din Codul de procedură penală conform cărora admisibilitatea recursului în interesul legii se verifică prin raportare la existența unei chestiuni de drept, substanțial sau procesual, soluționată diferit de instanțele judecătorești, dar și decât cea cuprinsă în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, care condiționează invocarea excepției de neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare de legătura acesteia cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului.(...)

Prin modul de formulare a textului de lege s-a urmărit excluderea de la această procedură, ce vizează asigurarea unei practici unitare, a problemelor de drept de care nu depinde soluționarea pe fond a litigiilor penale, chestiuni ce rămân a fi supuse interpretării numai pe calea recursului în interesul legii, sub rezerva îndeplinirii și a celorlalte condiții de admisibilitate reglementate de Codul de procedură penală.

Or, stabilirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o hotărâre prealabilă, a naturii căii de atac (recurs, apel sau contestație) împotriva încheierii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate nu are aptitudinea de a produce consecințe juridice asupra modului de rezolvare a fondului cauzei cu care instanța ce a făcut sesizarea este învestită - respectiv admisibilitatea sau nu a sesizării - și nici aptitudinea de a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Natura căii de atac (recurs, apel sau contestație), deși influențează compunerea completului de judecată și, în consecință, legalitatea hotărârii pronunțate în calea de atac, nu determină însă îndeplinirea condiției de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, întrucât nu conduce la stabilirea unei relații de dependență între problema de drept supusă discuției și soluția ce urmează a fi dată în calea de atac cu care instanța respectivă este învestită. Prin sintagma "soluționarea pe fond a cauzei", folosită de legiuitor în cuprinsul art. 475 din Codul de procedură penală pentru a desemna legătura obiectivă dintre chestiunea de drept supusă interpretării și procesul penal în curs, se înțelege dezlegarea raportului juridic penal născut ca urmare a încălcării relațiilor sociale proteguite prin norma de incriminare, și nu rezolvarea unei cereri incidentale invocate pe parcursul judecării cauzei în ultimă instanță.

Calificarea căii de atac împotriva încheierii prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale ca fiind recurs, apel sau contestație privește materia incidentelor procedurale și, în consecință, nu poate constitui o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, neputând produce efecte asupra modului de rezolvare a fondului cauzei (...)."

Totodată, prin Decizia în interesul legii nr. XXXVI din 11 decembrie 2006 pronunțată în Secții Unite de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, în forma în vigoare la acel moment, s-a stabilit că "încheierile instanțelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, sunt supuse căii de atac a recursului". În argumentarea acestei decizii s-a menționat că: "potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, «Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, iar potrivit alin. (6) al aceluiași articol, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale". Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile». Prin aceste dispoziții legale se atribuie instanței, în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, o competență specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv dacă legea sau ordonanța a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată este în vigoare, dacă aceasta are legătură cu soluționarea cauzei și dacă nu s-a constatat anterior neconstituționalitatea sa.

Dispozițiile legale menționate au caracter special și derogă în mod evident de la regulile generale instituite de Codul de procedură civilă și de Codul de procedură penală cu privire la competența materială de soluționare a recursului. Astfel, este de reținut că, pe de o parte, nu fac nicio distincție în raport de faza procesuală în care se află litigiul sau de natura acestuia, iar, pe de altă parte, precizează că este competentă să soluționeze recursul instanța imediat superioară, precizare care nu ar fi fost necesară dacă legiuitorul ar fi avut în vedere dispozițiile de procedură cu caracter general.

Atât timp cât, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, o excepție de neconstituționalitate poate fi ridicată inclusiv în faza recursului, în lipsa unei dispoziții exprese contrare, se impune a se considera că încheierile pronunțate în această fază procesuală, conform alin. (6) al aceluiași articol, pot fi atacate cu recurs la instanța imediat superioară, indiferent dacă aceasta are sau nu, potrivit regulilor generale, competență în soluționarea fondului litigiului.

În cadrul procedurii reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, se atribuie instanței imediat superioare celei care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale o competență specială, limitată exclusiv la examinarea legalității și temeiniciei încheierii pronunțate conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată. (...)

Evident, în raport de reglementările legale specifice organizării judiciare existente, nu pot fi supuse controlului judiciar încheierile prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate de ultima instanță în ierarhia instanțelor, cum ar fi, în materie penală, Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în celelalte materii, secțiile acestei instanțe."

Ulterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 321 din 9 mai 2017, în jurisprudența conturată la nivelul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale supuse analizei în prezentul recurs în interesul legii s-a calificat ca fiind recurs calea de atac reglementată în dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Această opinie a fost reflectată atât în hotărârile definitive pronunțate de Secția penală a instanței supreme identificate supra de titularul prezentei sesizări, cât și în altele menționate cu titlu exemplificativ

1

: Decizia penală nr. 311/A din 15.09.2017 pronunțată în Dosarul nr. 25.468/299/2015/a2, Decizia penală nr. 903 din 27.09.2017 pronunțată în Dosarul nr. 3.699/306/2017/a3, dar și Încheierea penală nr. 86 din 9 februarie 2018 pronunțată în Dosarul nr. 4.283/258/2017.

1

Hotărâri definitive pronunțate ulterior Deciziei Curții Constituționale nr. 321 din 9 mai 2017 și publicate pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție (www.scj.ro).

În jurisprudența Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum este ea reflectată și în Încheierea penală nr. 86 din 9 februarie 2018, s-au stabilit următoarele: "Competența de soluționare a recursului împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, cuprinsă într-o sentință pronunțată de judecătorie, îi revine tribunalului, ca instanță imediat superioară judecătoriei, iar nu curții de apel, întrucât recursul reglementat în dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este guvernat de regulile speciale de competență stabilite în aceste dispoziții, care au caracter derogator de la regulile generale de competență instituite în Codul de procedură penală." În considerentele aceleiași încheieri s-au mai relevat următoarele: "Competența de judecare a recursului formulat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este stabilită în mod neechivoc prin dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conform cărora: «Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.»

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în materia căii de atac formulate conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, nu sunt aplicabile normele procesual penale cu caracter general, relative la competența funcțională și materială a instanțelor judecătorești, legiuitorul stabilind în mod clar faptul că aceasta este supusă controlului judiciar numai în fața instanței imediat superioare celei care a pronunțat soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Altfel spus, indiferent de calificarea juridică dată căii de atac prevăzută în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, chestiune, care, de altfel, a fost definitiv tranșată prin Decizia Curții Constituționale nr. 321/2017, competența de soluționare a acesteia este guvernată de dispozițiile de referință din legea specială, care au caracter derogator de la regulile generale instituite prin Codul de procedură penală cu privire la competența instanțelor judecătorești, confirmând caracterul «sui generis» al căii de atac, astfel cum a fost acesta statuat prin hotărârea instanței de contencios constituțional anterior menționată."

5.2. Jurisprudența relevantă a Curții Constituționale a României

Prin Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate ridicată în Dosarul nr. 1.100/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători și a constatat că dispozițiile art. 21 și 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sunt constituționale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătorești de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțate de ultima instanță în ierarhia instanțelor judecătorești.

În considerentele deciziei, instanța de control constituțional a statuat cu privire la calea de atac reglementată de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, că aceasta reprezintă "o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privința hotărârilor judecătorești prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale. Prin urmare, acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din Codul de procedură civilă sau penală. (...) Dat fiind faptul că textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este aplicabil atât în materie procesual civilă, cât și penală, acesta își menține natura juridică de cale de atac specială ce nu poate fi calificată în funcție de reglementările proprii procedurii penale sau civile. De aceea, această cale de atac cu o fizionomie juridică proprie nu poate fi considerată nici recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de Codul de procedură civilă sau penală și nici apel, contestație sau plângere în sensul Codului de procedură penală. Mai mult, Curtea reține că aceeași cale de atac nu poate purta denumiri diferite în funcție de procedura civilă sau penală în care intervine." (paragraful 21)

Curtea Constituțională a mai reținut în considerentele aceleiași decizii (paragrafele 22-23) că "obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992" și că "o încheiere de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată la instanța ierarhic superioară până la ultima instanță în ierarhia instanțelor judecătorești".

Totodată, prin Decizia nr. 44 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 362 din 9 mai 2019, prin care s-a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 și 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, raportate la art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată în Dosarul nr. 3.080/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, instanța de contencios constituțional, reținând că încheierea de sesizare a Curții Constituționale în respectivul dosar a fost pronunțată la 13 februarie 2017, anterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017, a statuat în considerente (paragrafele 21-24):

"21. (...) că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor art. 21 și 24 din Legea nr. 304/2004, raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992, prin Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că aceste dispoziții sunt constituționale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătorești de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțată de ultima instanță în ierarhia instanțelor judecătorești.