ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 506/2015

Decizia nr. 506/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/59/2013 la data de 08 noiembrie 2013, reclamanta A. București a solicitat ca în contradictoriu cu B., să se dispună suspendarea executării Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență din 3 octombrie 2013, până la pronunțarea instanței de fond, cu cheltuieli de judecată, în temeiul art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. și art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr 477 din 11 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, in Dosarul nr. x/59/2013 s-a respins cererea formulată de reclamanta A. București, împotriva pârâtului B.

Recursul.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A. București solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea cererii de suspendare a executării Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 3 octombrie 2013.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs;

La data de 10 martie 2014 recurenta - reclamanta A. București a formulat cerere de renunțare la judecată prin care s-a solicitat a se lua act de renunțarea la judecarea recursului și restituirea taxei de timbru in valoarea de 100 de lei achitate potrivit chitanței din 20 februarie 2014 emisă de CN C. SA- Oficiul București.

Considerentele și soluția instanței de recurs cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate in principiu ale cererii de recurs.

Constatând că, în speță, recurenta a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin (6) C. proc. civ., republicat, care prevăd: “Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”.

Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., republicat ,,Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.”

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Totodată, luând act de dispozițiile art. 45 alin (1) lit. d) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru potrivit cărora: (1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, (….) când reclamantul a renunțat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, Înalta Curte va admite cererea privind restituirea in integralitate a taxei judiciare de timbru.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a doua C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea formulată de recurenta - reclamantă

A. București de renunțare la judecata recursului declarat împotriva sentinței nr. 477 din 11 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

În temeiul art. 45 alin (1) lit. d) teza a doua din O.U.G. nr. 80/2013 dispune restituirea taxei de timbru in valoarea de 100 de lei achitate potrivit chitanței din 20 februarie 2014 emisă de CN C. SA - Oficiul București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2015.