ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2972/2015

Decizia nr. 2972/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Tribunalul Argeș, secția civilă, prin Sentința nr. 993 din 14 aprilie 2014, a respinge excepțiile invocate și a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și Administrația Fondului pentru Mediu.

Totodată, a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 1392 lei, reprezentând taxa de poluare achitată cu chitanța seria TS5 nr. 0943428 din 24 septembrie 2008, plus dobânda legală de la momentul plății la momentul restituirii efective.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a apreciat că sunt neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Pitești și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești, invocate prin întâmpinare.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1392 lei, cu motivarea că a cumpărat un autoturism fabricat în anul 1993 cu scopul de a-l înmatricula în România, iar la Registrul Auto Român pentru a face omologarea, identificarea și actele necesare înmatriculării i-a fost percepută taxa de poluare în cuantum de 1392 ei deși autovehiculul a mai fost înmatriculat, această taxă fiind necuvenită raportat la faptul că România este membră a Comunității Europene.

Tribunalul, constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.

Decizia Tatu vs.România, este una de interpretare, iar efectele ei se produc independent de data nașterii raporturilor juridice, condițiile ce se cer a fi îndeplinite fiind ca statul respectiv să fie membru al Uniunii Europene, iar raporturile juridice să fie născute după aderare.

În cauza Tatu nu s-a dispus nicio limitare în timp a efectelor acestei hotărâri, astfel că interpretarea este valabilă pentru raporturile juridice născute după aderarea României la Uniunea Europeană.

1.2. Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 506 din 24 februarie 2015, a respins recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva Sentinței civile nr. 993 din 14 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, în Dosarul nr. x/109/2013, ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că tribunalul în mod corect a respins excepțiile invocate, iar pe fondul cauzei a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, motivând detaliat neconformitatea normei interne cu cea europeană în raport cu jurisprudența Curții Europene de Justiție împotriva României în cauza Tatu, rezultând astfel că s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În fine, instanța a apreciat că nu poate fi primită nici critica privind acordarea dobânzii, în raport cu prevederile art. 124 C. proc. fisc.

Împotriva acestor hotărâri, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, nefiind întemeiată în drept.

În motivarea cererii, revizuentul își arată nemulțumirea față modul de calcul al sumei în litigiu, care în opinia sa este greșit, făcând referire și la dobânda legală și apreciind că se impun lămuriri cu privire la dobânzi și penalități, care sunt distincte.

În fine, revizuentul a solicitat ca restituirea sumei în litigiu să aibă loc într-o singură tranșă, solicitare formulată și prin cererea completatoare, în care a făcut referire la două adrese emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală, anexate în fotocopie, în care se precizează că restituirea sumei va fi eșalonată pe cinci ani.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Înalta Curte reține că revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege, respectiv de art. 509 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse revizuirii hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, adică atunci când se examinează raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză.

În speță, se constată că prin Sentința nr. 993 din 14 aprilie 2014, Tribunalul Argeș a respins excepțiile invocate de pârâtă și a admis acțiunea formulată de reclamant.

Această hotărâre, favorabilă reclamantului, a fost atacată cu recurs de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, cale de atac respinsă prin Decizia nr. 506 din 24 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Analizând cererea de revizuire formulată împotriva celor două hotărâri, Înalta Curte constată că revizuentul nu a indicat în fapt sau în drept vreun motiv care să se circumscrie exigențelor art. 509 C. proc. civ.

Raportând cererea de revizuire la dispozițiile art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea respectivei cereri, în situația în care revizuentul nu evocă vreunul din motivele de revizuire prevăzute de textul de lege menționat.

În speță, revizuentul nu aduce critici hotărârilor atacate, ci doar își manifestă o serie de nemulțumiri la adresa autorității intimate, legate de calculul sumei în litigiu și dobânzii aferente, nemulțumiri ce nu pot fi reținute ca motive de revizuire în sensul art. 509 C. proc. civ.

În plus, prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă, menținându-se astfel soluția primei instanțe de admitere a acțiunii reclamantului așa cum a fost formulată, soluție, de asemenea, atacată cu revizuire.

Așa fiind, demersul revizuentului nu se justifică, iar decizia instanței de recurs vizată de revizuent nu evocă fondul și, prin urmare, cererea de revizuire este inadmisibilă.

În fine, cererea de revizuire este inadmisibilă și din perspectiva prevederilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, doar în cazul motivului prevăzut de art. 509 pct. 8 din aceleași cod. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță, situație ce nu se regăsește în speță.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 506 din 24 februarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și împotriva Sentinței civile nr. 993 din 14 aprilie 2014 a Tribunalului Argeș, secția civilă, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2015.

Procesat de GGC - GV